KÄTZCHEN

 

Am ales acest titlu pentru postarea de față pentru că înseamnă „pisicuț” în germană – și cred că i se potrivește bine premierului Victor Ponta în vizita sa recentă la Berlin. Un pisic jigărit și speriat să nu fie bătut prea tare cu mătura, așa a arătat de fapt premierul României acasă la Angela Merkel, cu toată mașinăria propagandistică a televiziunilor românești, care, din incompetență, superficialitate sau supușenie față de putere, au încercat să prezinte această vizită ca pe un mare succes.

Dacă ne uităm atent, România nu s-a ales cu nimic din acest demers, în ciuda vizitei la sediul concernului Daimler, și nu am obținut o promisiune fermă privind admiterea în Schengen.  Dimpotrivă, prim ministrul României a ascultat cuminte și spăsit cum Frau Merkel i-a atras atenția că pentru Germania „este foarte important să fie respectate standardele statului de drept, să existe siguranță juridică, să fie combătută corupția și să existe transparență”. Toată lumea familiarizată cât de cât cu limbajul diplomatic știe că astfel de fraze sunt o formă elegantă de a atrage atenția că aceste aspecte nu sunt rezolvate la un nivel satisfăcător. Altfel nu are nici un rost să le menționezi și nu cred că doamna Merkel ar vorbi așa cu David Cameron sau François Hollande, de pildă. Cu est-europenii întârziați la capitolul democrație și stat de drept este însă cu totul altceva, chiar dacă Victor Ponta a declarat ulterior că a fost tratat ca premierul unei țări importante. Nu a fost; dacă ar fi fost, nu era nevoie s-o spună, căci s-ar fi văzut.

Alt moment penibil al vizitei a fost atunci când oamenii de afaceri germani l-au tratat pe premier ca pe un rău platnic oarecare, reclamându-i facturi de 100 de milioane de euro, întârzierile la rambursarea TVA și lipsa autostrăzilor. Unul din ei i-a spus de la obraz că „statul român nu are reputația unui bun angajator sau a unui bun partener contractual, iar asta îi afectează dramatic imaginea”.  În loc să-i răspundă în bășcălie, în limbajul lui golănesc, cum ar fi făcut în România, Victor Ponta s-a grăbit să dea asigurări că totul merge bine, atât în privința statului de drept cât și în privința achitării datoriilor. În aceeași zi, parlamentarii din comisia de revizuire a Constituției, mai adăugau un amendament menit să consolideze dictatura partidelor politice la care trudesc de câteva luni.

Este clar că Angela Merkel a consimțit să primească oaia neagră din România nu pentru a o legitima, ci pentru a-i ține o lecție, ca de la partener economic major la parterner minor, și, mai ales, pentru a rezolva problemele financiare întîmpinate de firmele germane în relația cu guvernul român. Așa a fost și acum câțiva ani, când a făcut ea însăși o scurtă vizită în România. Sigur că a fost nevoită, după alegerile din decembrie, să accepte situația de fapt din România și să discute cu premierul acestei țări-problemă. A făcut-o însă de la catedră, cu severitate și cu justificarea existenței etnicilor germani în România și a intereselor firmelor germane, căci altfel opinia publică germană ar fi mâncat-o de vie.

Acesta ne este de fapt statutul dincolo de aria de acoperire a televiziunilor mogulești: tolerați, de nevoie, și ținuți ferm sub control de liderii europeni, care cu greu se abțin să ne spună „zât!”.   

NIȘTE PROSTĂNACI

 


Într-o analiză publicată pe Hotnews (Cum s-a împotmolit Marea Schismă), Dan Tăpălagă oferă o explicație pertinentă a ultimului fiasco politic marca Victor Ponta: eșecul rupturii de PNL și înlocuirii sale cu o facțiune desprinsă din PDL în combinație cu fugarii din PP-DD. Cauzele identificate și documentate de autor sunt legate de faptul că faimosul Partid Popular este de fapt o înjghebare cu o soartă nesigură, căci nu ar îndeplini condițiile legale pentru a rămâne înscris după ce a obținut sub 50.000 voturi la alegerile din decembrie, iar fractura PDL nu s-a produs, deci ceata de dezertori lipsește.

Dacă așa stau lucrurile nu putem decât să tragem concluzia că avem de a face cu niște oameni neserioși și nu prea inteligenți: cum este posibil ca un consilier prezidențial să anunțe la tv că se va înscrie într-un partid înainte să fie sigur că este vorba de o formațiune solidă, fără schelete în dulap? Cum poți să clădești o construcție politică pe expediente jalnice și să mai organizezi și un calendar pentru mișcări tectonice în politică pe o bază atât de fragilă?  

Este plauzibil să credem că tentativa de rupere a USL și înlocuire a PNL cu o armată de dezertori se va relua. În tot cazul, în ciuda unor analize aiuritoare pe care le-am citit în ultima vreme, nu cred că Victor Ponta a ieșit întărit din acest exercițiu. Dimpotrivă, cred că este discreditat, căci un premier care anunță că rupe USL dacă nu pleacă Sorin Roșca Stănescu din PNL (miză minoră) nu poate fi crezut când, la doar câteva zile după aceea, spune că nu-l interesează Roșca Stănescu și trebuie doar să renegocieze protocolul cu PNL. Este limpede că a încercat o manevră care a eșuat, iar eșecul nu te întărește în politică. Mai mult, deși tata socru (Ilie Sârbu) s-a semețit și el arenă anunțând o ruptură iminentă pentru luni 20 mai, a intrat în scenă Ion Iliescu care a dat de pământ cu ideea ruperii USL și i-a trimis pe toți acasă. Mare minune că s-a abținut să-i aplice și lui Victor Ponta eticheta de „prostănac” pe care i-a aplicat-o cândva lui Mircea Geoană. Cu sau fără etichetă iliesciană, nu este greu de priceput că nici una din părțile implicate într-un asemenea scenariu nu poate fi suspectată de exces de inteligență dacă pornește la luptă în baza unor aranjamente atât de precare.

Deci aceștia sunt oamenii care ne conduc, care se află la putere, care administrează resursele statului român: niște combinagii neserioși. De altfel nu avem nimic de așteptat de la proiectele lor, căci totul se va limita la (re)împărțirea ciolanului.

În sfârșit, nu pot să închei fără să amintesc o mostră de inteligență prim ministerială de mare excepție: întrebat, după încarcerarea lui Gigi Becali, dacă regretă cumva includerea acestuia pe listele de candidați USL, Victor Ponta răspunde calm: „Nu, de ce?”, și adaogă, ca să-și explice reacția, „e vorba de o faptă pe care a comis-o mai demult”. Da, dottore, dar 1.tot faptă penală rămâne, indiferent când a comis-o și 2. tocmai pentru că a comis-o demult, nu puteți pretexta că nu ați știut, mai ales că  toată presa a vuit și dosarul nu fusese rezolvat când Gigi a fost pus pe listele USL. Dacă l-ai pus totuși pe listă și dacă nici măcar nu regreți acest lucru înseamnă că nu dai doi bani pe integritatea morală, pe cinste și pe corectitudine. Capisci – sau e prea greu?  

CIOARA VOPSITA DE LA PDL

 

Aflat in campanie la Iasi cu liderii „Miscarii Populare”, consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu ne anunta ca ar fi posibil “sa apara un grup parlamentar nou, format din alesi care sa se desprindă de PDL.” Domnul Lazaroiu nu a dat alte informatii si nici nu i-a asociat pe posibili fugari din PDL cu Fundaţia «Mişcarea Populară», dar declaratia sa probabil ca nu este intamplatoare.

In privinta „desprinderii” unor parlamentari PDL de sub tutela lui Vasile Blaga este usor de imaginat ca este vorba de sustinatorii Elenei Udrea. In fond, victoria lui Vasile Blaga la Conventia Nationala a fost pe muchie de cutit, iar rezultatul a demonstrat ca PDL este de fapt puternic divizat. Putem presupune asadar ca se pregatesc unele „defectiuni” ale celor nemultumiti, ceea ce va da o lovitura serioasa PDL, care va deveni tot mai putin relevant in Parlament.  

Se nasc cel putin doua intrebari: 1. cui i se vor alatura evadatii si 2. ce se va intampla cu PDL. La prima intrebare ar fi usor de raspuns: fugarii din PDL se vor alatura formatiunii pe care o va initia sau conduce Elena Udrea, fie ca aceasta formatiune se va numi Partidul Popular sau altcumva. Este de presupus insa ca, inainte de a pleca din PDL, vor cere si vor primi garantii ca noua afiliere va fi mult mai avantajoasa (altfel,de ce ar pleca?). Sa insemne aceasta o apropiere de PSD? Nu este exclus, avand in vedere faptul ca doamna Udrea nu odata a facut aprecieri pozitive la adresa lui Victor Ponta, colegul ei de generatie, si a PSD.

La a doua intrebare e mai complicat de raspuns. Daca ar fi vorba de alta personalitate decat Vasile Blaga, liderul PDL ar folosi prilejul limpezirii situatiei din partid pentru a consolida PDL ca alternativa reformista de dreapta, militand pentru reducerea rolului statului, pentru integritate si pentru statul de drept – adica adevarata opozitie, aflata acum in suferinta. In felul lui, Vasile Blaga incearca sa ocupe acest spatiu, cea mai recenta tentativa de a se re-pozitiona ca lider reformist si iubitor de anti-coruptie fiind declaratia sa in favoarea rocadei Morar-Kovesi. O tentativa zadarnica insa. In primul rand pentru ca nu este ideea lui, ci a lui Catalin Predoiu. In al doilea rand, mai grav, nici el nu crede ce spune si nu reuseste sa mascheze acest lucru. Iar publicul nici nu vad cum l-ar putea crede, decat daca este complet amnezic si uita toate atacurile si tot sabotajul lui Vasile Blaga la adresa masurilor de integritate ale Monicai Macovei si la adresa micutei grupari reformiste din PDL.  

Cu un discurs de imprumut si un machiaj strident – adica cu cioara vopsita – nu convingi pe nimeni si e timpul ca Vasile Blaga si echipa lui sa inteleaga acest lucru. Singura sansa ca PDL sa se reinventeze ca autentic partid de dreapta si de opozitie la USL  este plecarea, de preferinta de buna-voie si cat mai curand, a lui Vasile Blaga. Abia atunci PDL va avea ocazia sa se gandeasca serios la identitatea sa si la viitor si, poate, va avea curajul sa devina ceea ce tot spune ca este dar a uitat cum sa devina. Altfel, daca se mocaie pana la europarlamentarele de anul viitor, cum a sugerat Adriean Videanu, va face tot mai greu fata concurentei nu numai din partea Miscarii Populare si a partidului Elenei Udrea, dar si a lui MRU sau a unui partid nou si necompromis.  Totodata, va pierde startul pentru prezidentiale – daca nu l-a pierdut deja. Nu poti opri insa un partid sa fie autist daca si-o doreste cu atata ardoare, cum pare sa si-o doreasca partidul domnului Blaga!

ERA PONTA IN JUSTITIE

 

Azi dimineata Victor Ponta si-a inscaunat procurorii. Dupa fraze  rituale de tipul „Am incredere ca veti aplica ca si pana acum legea indiferent cine este cel vizat. Nu vreau sa aud de dosare politice”, a urmat rapid si ordinul de zi, care a anulat toate indicatiile privind independenta fata de politic: „Nu vreau sa mai vad, ca anul trecut, scene din anii ’50, cu procurori care ancheteaza oameni de la tara.”

Citesti si te minunezi: au oare oamenii de la tara imunitate in fata legii atunci cand comit fapte penale? Vor actiona procurorii doar in mediul urban? In anii 50 nu se anchetau decat tarani?

Sirul intrebarilor ce decurg logic din indemnul premierului poate continua spre noi culmi ale absurdului, dar ma opresc aici, pentru ca nu asa trebuie interpretat acest indemn, ci in contextul declaratiei Monicai Macovei de luni seara, cand a spus ca testul independentei noii echipe de procurori va fi trimiterea – sau nu – in instanta a dosarului lui Liviu Dragnea, invinuit pentru fraude la referendum. Putem deci citi apelul de mai sus ca o indicatie clara pentru procurori sa nu cumva sa se atinga de Liviu Dragnea sau de alti usl-isti de vaza. Eu cel putin asa o inteleg. Curat constitutional!

Astfel debuteaza era Ponta in justitia romana – exact cum a debutat si era Adrian Nastase, cu furia fostului premier impotriva „arestarilor de vineri seara”, persecutarea procurorului Alexandru Lele, care indraznise sa se atinga de un baron local al PSD, si sinuciderea tanarului procuror Cristian Panait. Iata-ne dupa 12 ani, cu baronul Tarau in libertate si neatins de justitie si cu Victor Ponta premier, dand indicatii pretioase procurorilor – adica ne-am intors de unde am plecat, cu echipa Botos-Sampetru restaurata la Parchet. Slava tie, electorat roman! Multumim presedintiei pentru liniste si stabilitate! Si mortii au parte de ele, de ce nu si noi?

Intamplator sau nu, corpul de control al guvernului a sesizat DNA pentru nereguli   ce ar fi fost comise de ministri PDL Funeriu si Vreme in utilizarea licentelor Microsoft pentru educatie – adica in scoli. Ca tot nu trebuia sa mai vedem procese politice…

Daniel Funeriu este consilier prezidential, iar Valerian Vreme a fost un ministru care a lucrat corect cu presedintele. Se vede treaba ca Victor Ponta „nu are mama, nu are tata”!

Mai am o intrebare si ma duc: opozitia, in toata diversitatea ei, s-a sculat din pat azi dimineata?


MISTIFICAREA REALITATII

 

Doi dintre ministri de justitie care au colaborat bine cu presedintele Basescu. Monica Macovei si Catalin Predoiu, au criticat in ultimele doua zile schimbarea sa de atitudine fata de justitie.Luati in ordine cronologica, domnul Predoiu a fost primul, deplangand fara echivoc,  duminica seara la Digi24, indepartarea lui Daniel Morar. Domnul Predoiu s-a facut astfel ecoul dezamagirii celor – printre care ma numar – care l-au sustinut pe Traian Basescu impotriva curentului general de ostilitate generata de televiziunile mogulesti tocmai pentru ca era sustinatorul echipei de procurori care pornisera razboiul impotriva coruptiei, pentru ca promisese ca va lupta impotriva sistemului ticalosit (La tepe, in Piata Victoriei! – va amintiti?) si in mare masura se tinuse de cuvant. Domnul Predoiu a fost insa mai rezervat in criticile la adresa noii echipe de procurori pe care ne-o pregateste sistemul. Mult mai categorica a fost luni seara la B1 Monica Macovei, care l-a rugat public pe presedinte sa nu semneze decretul de numire a lui Tiberiu Nitu in functia de procuror general, adaugand ca nici Alina Bica nu este potrivit pentru functia de sef a DIICOT pentru ca, atunci cand era secretar de stat, a semnat note de fundamentare pentru avize de legalitate care pot face parte din dosare penale. Daca devine sef al DIICOT ar insemna ca se va ancheta pe sine in acele dosare, ceea ce nu este acceptabil.

Alt  lucru interesant spus de Monica Macovei este ca testul integritatii si independentei politice a noilor procurori va fi trimiterea – sau nu – in instanta a dosarului lui Liviu Dragnea, invinuit pentru fraude la referendum, dosar care a fost instrumentat sub directia lui Daniel Morar si asteapta de cateva luni aceasta decizie. Personal cred ca masura independentei noilor sefi din parchete este deja cunoscuta, dar suntem obligati sa asteptam faptele.  

Mama, Doamne, ce omerta s-a dezlantuit in presa dupa aceste declaratii publice! Azi dimineata site-urile de stiri aveau cu totul alte prioritati, cu exceptia notabila a lui Ondine Ghergut de la Romania Libera si a Revistei 22. Cu prudenta, unii au selectat doar declaratiile legate de confiscarea extinsa sau chiar un citat favorabil lui Victor Ponta  “Daca este vorba despre confiscarea averilor ilicite, ma bucur daca Victor Ponta plagiaza”. Litera citatului o fi corecta, dar spiritul declaratiilor Monicai Macovei a fost deformat.Tot astfel, luni, din declaratiile lui Catalin Predoiu “presa” a preferat sa retina doar intentia fostului ministru de a reveni in politica.

Mi se pare evidenta intentia majoritatii covarsitoare a institutiilor media care au ramas pe piata de a inchide subiectul dureros al numirilor scandaloase ce se pregatesc in fruntea parchetelor (cu una sau doua exceptii), cand datoria lor ar fi fost sa tina subiectul “cald” pentru a genera o presiune publica in directia refuzului unui compromis dezonorant.  Se pare insa ca nimeni nu mai vrea sa-si ridice in cap guvernul si presedintia, desi misiunea sacra a presei este “to speak truth to power”, adica sa-i spuna puterii adevarul in fata, caci altfel nu ii este de folos societatii. Mistificarea realitatii, cum doresc politicienii, nu numai ca naste monstri, dar ii mai si hraneste si inmulteste, dupa cum vedem zilnic in jur.

La ora la care scriu nu stiu daca Traian Basescu va semna decretul de numire a lui Tiberiu Nitu in functia de procuror general, suspectez doar ca o va face. Nu vreau sa speculez asupra intentiilor si motivelor presedintelui, pentru ca astfel de speculatii sunt, dupa parerea mea, contrare deontologiei si bunului simt. Nu stii, nu vorbesti – caci nu poti inlocui informatia cu speculatia. Stiu insa ca printre politicieni circula un sondaj care situeaza anti-coruptia pe locul 7 in preocuparile romanilor, dupa sanatate, locuri de munca, etc. Unii oameni politici au inteles de aici ca este “liber la coruptie” si ca, in consecinta, pot sa-i dea cu tifla Monicai Macovei si lui Daniel Morar si sa se semeteasca in arena publica. Ceea ce nu inteleg acesti oameni este ca, mai devreme sau mai tarziu, populatia, cat o fi ea de ignoranta si amorala, tot va pricepe ca mizeria i se trage de la coruptie. Mai mult, politicienii care vor reusi sa articuleze acest mesaj vor avea mari sanse de succes la alegerile viitoare, cu conditia sa gaseasca modalitati de comunicare care ocolesc presa infratita cu sistemul mai rau decat era pe vremea lui Adrian Nastase. Deocamdata acesti politicieni nu exista, dar imi fac curaj cu dictonul englezesc ”politics abhors a vacuum”, sperand ca intr-o zi va fi valabil si in Balcani.

 

VICTOR PONTA, AGENT ELECTORAL IN PDL

Vad ca nu a facut prea multe valuri enormitatea rostita ieri de premierul Victor Ponta: intrebat ce parere are despre afirmațiile lui Laszlo Tökes potrivit carora Ceausescu a facut mai putin rau maghiarilor din Romania decat actuala putere, domnul Ponta a raspuns ceva de genul (citez din memorie): „Laszlo Tökes, care, ca si Monica Macovei, lucreaza pentru fortele straine care vor sa transforme Romania intr-o tara instabila…” – dupa care au urmat comentarii la acuzatiile politicianului maghiar, presarate cu tot felul de critici la adresa… Monicai Macovei.  De unde si pana unde a ajuns Monica Macovei intr-o asemenea discutie?  De ce a simtit domnul Ponta nevoia s-o implice intr-un subiect care nu are nici o legatura cu activitatea ei sau cu discursul ei politic?  Explicatia se afla, cred, inafara realitatii propriu-zise si are de a face cu laboratoarele propagandistice ale campaniilor politice transpartinice menite sa apere establishmentul ticalosit de atacurile celor care vad politica altfel, si anume ca pe o activitate legitima si onorabila.  In aceste laboratoare s-a decis probabil ca Monica Macovei, un pericol pentru toata clasa politica actuala, trebuie manjita prin asocierea, oricat de fortata, cu toate personajele detestate de romani, iar Laszlo Tökes este un astfel de personaj.

Este evident de acum ca Victor Ponta se implica in campania electorala din PDL, fie ca o face pentru Vasile Blaga, pe care politicienii USL l-au laudat consecvent de-a lungul anilor, fie ca o face pentru colega lui de generatie, Elena Udrea. Nu poate desigur sustine pe fata un candidat sau altul, fie si pentru ca ar periclita sansele personajului preferat, dar ii poate ataca adversarul.  Astfel, incearca sa o  compromita cat poate pe Monica Macovei, trimitand un semnal important numerosilor pdl-isti care viseaza la o guvernare comuna cu oricare din partidele componente ale USL, doar-doar vor capata din nou acces la fondurile publice: cu oricine m-as putea intelege, pare a sugera Victor Ponta, doar cu Monica Macovei nu!

Mai sunt si alte semne ca a inceput deja o campanie urata in PDL. Am citit astazi un articol de presa in care Monica Macovei era desfiintata ca fundamentalista care nu ar avea nici o legatura cu baza partidului si ale carei criterii de integritate, daca ar fi fost respectate, ar fi lasat PDL fara candidati in decembrie. Autoarea ne aminteste de asemenea ca „batalia politica se da acum între generatia celor aflati la 40 de ani” .  Nu sunt sigura ca batalia este doar una dintre generatii si nu una de valori si atitudini, dar exprimarea m-a amuzat, amintindu-mi de vechea anecdota care incepea cu intrebarea „ce diferenta este intr-o gaina?”…

 

A TREIA MOTIUNE, A TREIA CALE?

Am promis ca scriu despre propunerile alternative ale lui Cristian Preda la actuala disputa din PDL si o fac – fara prea multa tragere de inima.  Ma asteptam la propuneri radicale, legate de problemele actuale care tin de economie si guvernare.  Nu contest ca regionalizarea si modificarea Constitutiei sunt chestiuni de actualitate, dar nu cred ca trebuie sa monopolizeze dezbaterea in partid.  Si apoi, daca intelectualii PDL sunt atat de interesati de ele, de ce nu organizeaza – de pilda la ISP – o serie de dezbateri pe linia propusa de Cristian Preda?

Cred insa ca pentru PDL esential este sa ofere solutii eficiente si creative la problemele mari care ii preocupa cu adevarat pe cetateni si care tin de economie, de serviciile publice si de administratie.  Educatia este importanta si, in mod firesc, intelectualii PDL se refera la ea pentru ca sunt universitari, dar sanatatea nu trebuie ignorata.  Din pacate nu am auzit pe nimeni vorbind despre aceasta mega-problema a actualitatii si a vietii fiecaruia.  Ca sa nu mai spun ca nu aud nimic despre economie din partea reformistilor si, din pacate, trebuie sa constatam ca nici unul din ei nu are pregatire economica sau apetente pentru economie, ceea ce este, cred, un handicap.

Mi-as fi dorit de asemenea sa aud/citesc ceva despre problema proprietatii – a proprietatii private, fundamentala pentru un partid care nu mai oboseste repetand ca este de dreapta. Ar fi necesar, mai ales dupa ce PDL – atat inainte cat si in timpul guvernului Ungureanu – si-a dat cu firma in cap prin modul in care a administrat restituirea si compensarea proprietatii confiscate de comunisti.  Nimic! Oare pentru ca de fapt PDL are un nucleu dur etatist din care face parte si seful statului? Sa nu uitam ca PDL s-a mandrit cu numarul redus de privatizari din timpul  mandatelor sale si a refuzat cu obstinatie sa numeasca manageri din mediul privat la companiile de stat. Ca orice partid clientelar, nu l-au preocupat niciodata IMM, ci numai marile companii cu care putea negocia marile contracte cu fonduri bugetare – si, zic gurile rele, cu parandarat.  Restul oamenilor de afaceri, cu firmele lor mici sau mijlocii, nu sunt buni decat de jumulit prin aberatii si excese fiscale, in timp ce „rechinii” sunt in marea lor majoritate datori la stat. Curat de dreapta!

In loc insa sa dezbatem aceste chestiuni fundamentale si spinoase, ne pierdem vremea cu teme de interes restrans.  Tare ma tem ca intelectualii PDL, trimisi la colt de presedinte din start, se pregatesc sa se retraga fiecare pe cate un petec de competenta – oricat ar fi de stimabil – lasand partidul pe mana „politicienilor de profesie”(brrr!) si negociindu-si eventual (noi) mandate de europarlamentari.

Ar mai fi desigur Monica Macovei, eterna noastra speranta, care a anuntat, de la Bruxelles, ca se impune a treia motiune dar ca nu se pronunta definitiv decat dupa marea sedinta de sambata a pdl-istilor.  Sper ca nu va ramane la titlul „Intoarcerea la popor”, chiar daca va pastra esenta mesajului privind „recuplarea la realitate”, cum spune Cristian Preda.  Mai ramane de definit realitatea, desigur, dar de ce  nu „Intoarcerea la valori”?…

Mai exista un scenariu, conturat foarte vag: reformistii ar putea sa se pregateasca de o desprindere definitiva de PDL daca proiectul lor este respins definitiv si categoric la Conventia Nationala.  Dar care le este proiectul? Savantii, pâlcuri- pâlcuri, cerceteaza… In tot cazul, Catalin Predoiu, care este mai apropiat de reformisti decat de universul Udrea-Blaga, a lansat pe piata ideea unui nou partid de centru-dreapta.  Ramane sa uite de fantasmagoria F9 si sa atraga oameni de valoare si autoritate.  Cam multe necunoscute in aceasta directie, deocamdata.

Viitorul dreptei este asadar in ceata. Sa fim insa optimisti: mai bine in ceata decat in galeata…

USOR CU GENERATIA PE SCARI

Dupa cum toata lumea stie, nu fac parte din generatia de 30-40 de ani, deci PDL, in cazul in care va fi condus de Elena Udrea, nu are nevoie de votul meu. Sunt in schimb mama unui fizician care se incadreaza in aceasta categorie de varsta, dar care nu are nevoie nici de Elena Udrea, nici de PDL, in primul rand pentru ca traieste foarte departe de Romania si in al doilea rand pentru ca nu stiu ce ar putea sa-i spuna vreunul din politicienii romani, care, de la primul pana la ultimul, se situeaza sub nivelul lui de pregatire, asa cum se situeaza si sub nivelul de pregatire al tuturor colegilor lui de generatie si chiar de scoala,  care au facut cariere stiintifice frumoase peste ocean.  Fie ca va place, fie ca nu va place, floarea generatiei pe care zice ca o vizeaza doamna Udrea a plecat si nu se mai intoarce.  Raman tinerii din Romania, care sunt raspanditi atat in mediul rural, cat si in mediul urban, in administratia de stat, in politie, in universitati, in afaceri si in politica. Ma indoiesc ca exista un numitor comun al tuturor acestor categorii. Ce sa aibe in comun tanarul studios de 35 de ani, sa spunem, cu absolventul unei fabrici de diplome cu creierii spalati de Antene (a propos, si acolo lucreaza tineri de 30-40 de ani)? Dar cu functionarul ANAF corupt de aceeasi varsta care percepe taxe de protectie de la firmele private? Poate cu un politician tanar ca Dan Pasat sau Alin Trasculescu? Nici cu Victor Ponta sau cu Nelu Banicioiu nu cred ca s-ar identifica! Merg mai departe si spun ca nici macar un om de afaceri care a avut curajul sa-si deschida o firma la inceputul anilor 90, cand avea putin peste 40 de ani, nu se califica astazi dupa criteriul generational, chiar daca firma ii functioneaza de 20 de ani, plateste impozite si mentine locuri de munca. La gunoi cu el si cu toti cei ca el!

Daca aplic insa criteriul generatiei, invocat de Elena Udrea si Traian Basescu, atunci  eu si toti cei trecuti de 50 de ani, ar trebui sa ne simtim mai apropiati de Vasile Blaga.  Dar eu una nu ma simt deloc atrasa nici de domnul Blaga, nici de echipa sa, pe care ii consider responsabili de esecul catastrofal al dreptei la alegerile din 9 decembrie si de performanta penibila a opozitiei in actualul parlament.  Merg mai departe si spun ca, daca aplici criteriul varstei, ajungi la rezultatul aberant ca oameni ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu ar trebui sa fie adeptii naturali ai lui Vasile Blaga.  In tot cazul inteleg ca doamna Udrea nu are nevoie de ei.

Prietenii mei si cu mine am fi mai degraba atrasi de intelectualii reformisti din PDL, dar presedintele ne-a avertizat in termeni categorici ca nu au nici o sansa daca incearca o a treia motiune la Conventia Nationala a PDL.  Rezulta deci, in mod logic, ca nu avem nimic de asteptat de la un PDL redus la disputa Elena Udrea – Vasile Blaga si ca trebuie sa ne cautam reprezentarea politica inafara PDL, poate intr-o forta noua, care sa se bazeze pe valori si principii temeinice, nu pe conceptul primitiv al grupelor de varsta.  Pana cand o asemenea forta politica isi va face aparitia si ne va convinge, credeti-ne ca avem o multime de lucruri interesante de facut – mult mai multe si mai interesante decat au semidoctii din politica.

CAPRA POLITICA SI VARZA PUBLICITARA

Cand politicienii asa-zisi de dreapta isi dau cu firma in cap, toata lumea de buna credinta incepe sa suspine dupa un nou partid.  Este firesc asadar ca si acum, cand a devenit evident ca o competitie dintre doua esecuri nu va transforma PDL intr-un succes, sa asistam la discursuri care cer cu insistenta o alternativa politica.  Pe ziare.com Catalin Predoiu  vorbeste cu convingere despre necesitatea unei noi forte politice de centru-dreapta, care sa reprezinte interesele clasei de mijloc.  In acelasi timp Cristian Preda vorbeste tot mai insistent despre necesitatea unei “a treia cai”, tot de centru-dreapta, care sa reprezinte populatia educata si pe cei care si-au asumat riscurile initiativei private nu numai in mediul urban, ci si in mediul rural.  De acord cu amandoi, cu amendamentul ca, personal, prefer un partid mai la dreapta, mai libertarian si mai anti-sistem, cum spune  Catalin Predoiu, si mai putin la centru, cum cere Cristian Preda, care se teme ca ideile de dreapta nu au prea multi adepti in tara noastra.  Sigur ca nu au, de vreme ce  nu au fost niciodata promovate corect si consecvent de cei care s-au reclamat de dreapta si nu au fost! 

Unde ma despart de Catalin Predoiu este insa exemplul de partid pe care-l promoveaza, si anume F9 (Forta Noua).  Le-am vizitat site-ul si nu m-au convins, am citit interviul lui Bogdan Naumovici din vara trecuta si am decis ca prudenta este de rigoare.  Sa ma explic.

Pe site gasesti o suma de principii si prioritati cu care nu poti sa nu fii de acord, dar sunt vagi si le-am mai vazut si prin alte parti.  Cel mai simplu lucru este sa insiri principii acceptabile.  Apreciez totusi accentul pe proprietatea privata si responsabilitate. Apoi, F9 a fost initiata in iunie 2012 si, dupa lansare, nu a mai facut nimic.  Nu stim ce pozitie are fata de problemele de mare actualitate din economie, educatie, sanatate, justitie si – de ce nu? – politica.  Din iunie 2012 au trecut peste noi suspendarea, MCV, scandalul din CSM, alegerile din 9 decembrie cu parlamentul hipertrofiat care a rezultat din ele, vizita FMI, falimentul Oltchim, plagiatul lui Ponta, anularea reformelor din educatie, criza citostaticelor, etc…Cum se aplica principiile enuntate de F9 la toate aceste nenorociri nationale? Mister. Principiile sunt afirmate, dar nu sunt  aplicate; efectul este deci nul.

Punctul nevralgic este insa capitolul resurse umane. De pe site nu afli cine a initiat F9, nu si-o asuma nimeni.  Trebuie sa cauti pe FB si pe alte site-uri ca sa dai de Bogdan Naumovici si de Aneta Bogdan.  Intr-un interviu al celui dintai aflu cu stupoare ca nu au fost mentionate nume pentru ca sa nu apara postacii si sa nu arunce cu noroi in ele, indepartandu-i astfel pe adeptii “conceptului”. Urmeaza, in mod logic, ca adeziunea personala la concept ar periclita conceptul.  Mi se pare aberant: nu pot crede in viabilitatea unei miscari/partid daca nu stiu cine il reprezinta, daca nu stiu cat de credibili, onesti si competenti sunt cei care isi asuma conceptul.  Politica nu este filozofie abstracta, ci actiune concreta; o fac oamenii pentru oameni, oricat de uzat ar parea acest cliseu, iar principiile trebuie testate in practica. Deocamdata F9 este doar o adunatura de pixeli.  Sorry!

Exista desigur si interviul lui Bogdan Naumovici, din care, printre altele, intelegem riscurile de a te alatura unei miscari lansate de specialistii in PR si advertising, oricat de buni ar fi ei (si sunt foarte buni).  Dau un exemplu, ca sa ma fac mai bine inteleasa.  Sa presupunem ca F9 intra in Parlament si trebuie sa voteze pro sau contra proiectului Rosia Montana: va putea uita dl. Naumovici ca a facut o campanie publicitara pentru RMGC? Nu ma exprim nici pro,nici contra acestui proiect, doar pun problema credibilitatii si conflictului de interese.  F9 intra asadar in arena cu o vulnerabilitate structurala specifica oricarei agentii de publicitate. De altfel dl. Naumovici a avut o mare dificultate in a explica si modul in care se coreleaza proiectul sau de implicare in politica cu campania de PR in sprijinul candidaturii lui Cozmin Gusa la primaria Capitalei, in 2008. Nu prea se potrivesc principiile enuntate de F9 cu evolutia dlui Gusa. Si nici nu este corect sa-l lauzi pe fostul tau client pentru ca a plecat din PD cand acesta se afla la putere cand stim bine ca nu a plecat, ci a fost izgonit.  Dupa lectura acestui interviu mi-a devenit foarte clar ca eset riscant sa sustii o miscare initiata de oameni care au “vandut” imagini, indiferent de legatura acestor imagini cu realitatea. Avem nevoie de o politica bazata pe adevar, nu pe imagine. Sorry, again!

Cu riscul de a-mi ridica in cap toata floarea PR-ului si advertising-ului, afirm ca, pentru a fi credibila, F9 are nevoie de alti adepti, inafara de advertiseri. Daca nu m-au convins pe mine, care sunt de dreapta, fara compromisuri, mai mult – nu mai putin – libertariana decat majoritatea celor care se declara de dreapta, care am luat pumni in cap de la toti stangistii din presa si societatea civila pentru ca am sustinut principiul responsabilitatii individuale, nu stiu pe cine vor convinge. Ma mir ca l-au convins pe Dl. Predoiu, al carui interviu l-am apreciat de altfel fara rezerve. Merg insa mai departe si spun ca noul partid pe care ni-l dorim cu totii ar trebui creat/dezvoltat in alta parte dar ar trebui sa recurga la serviciile de comunicare ale initiatorilor F9.  Sper ca astfel am impacat capra politica cu varza publicitara!

PS: despre ideile lui Cristian Preda si alte propuneri de alternative politice de dreapta voi vorbi in postarile urmatoare.

UN NOU PARTID?

Din postarea lui Cristian Preda din 20 ianuarie intitulata Nereprezentatii, presa a desprins rapid ideea ca domnul Preda și Monica Macovei ar pregati lansarea unui nou partid.

Problema nu este noua si discutia este veche, riscand sa readuca in prim plan fantoma asa-numitului partid Alba ca Zapada, despre care am mai scris pe acest blog (Alba ca zapada nu exista).  Intai de toate insa ar trebui sa spunem ca in realitate Cristian Preda nu lanseaza un nou partid, ci pune problema nereprezentarii celor care ar putea fi considerati clasa de mijloc din Romania – adica antreprenorii privati si o parte din intelectualii angajati civic.  Dorintei de reprezentare politica a acestei categorii difuze ii poate raspunde fie un partid aflat acum in adormire, fie un nou partid ce ar urma sa fie creat.

Partide nou create insa avem deja – fie ca este vorba de Noua Republica, perfect adecvata categoriei de electorat mentionata de Cristian Preda dar incapabila sa faca totusi jonctiunea cu ea, fie ca este vorba de Forta Civica, scoasa de la naftalina pentru a-l promova pe MRU, a carei identitate reprezinta insa deocamdata un mister bine pazit pentru public.  Tot ce am putut deduce este ca MRU ar dori sa-l transforme intr-un refugiu pentru personaje ca Andrei Chiliman si Calin Popescu Tariceanu in cazul excluderii lor din PNL.  Cu aceasta infuzie de “forte proaspete”, Forta Civica ar trebui sa devina probabil o alternativa la un PNL uzat si compromis.  Doar ca domnii Chiliman si Tariceanu nu sunt interesati de experimentele domnului Ungureanu si nici de promovarea sa ca viitor candidat la presedintie, ambitiile si proiectele lor vizand, cel putin deocamdata, insusi PNL.  Pe langa momentul penibil al refuzului public exprimat de cei doi fata de invitatia lui MRU,  mentionez si penibilul situatiei in care MRU, exclus din guvernul Tariceanu de insusi premierul de atunci, il invita pe acesta sa-i fie subordonat pe linie de partid.  O fi politica o femeie de moravuri usoare, dar nu putem promite reforma clasei politicii prin  transformarea politicii in bordel!

In ceea ce o priveste pe Monica Macovei, nu am auzit-o public exprimand vreo dorinta in directia crearii unui nou partid, desi pozitia ei in cadrul unui PDL condus de Vasile Blaga devine tot mai precara.  Realist vorbind, nici una din taberele care se lupta acum pentru suprematie in PDL  nu agreaza reforma, iar membri gruparii reformiste nu au demonstrat capacitatea de a purcede la intemeierea unui nou partid, care inseamna mult mai mult decat enuntarea de idei si principii, oricat ar fi ele de valoroase.

Problema lansata in discutie de Cristian Preda ramane deocamdata fara un raspuns multumitor, pentru ca intr-adevar categoriile mentionate de el  nu sunt reprezentate, PDL nu da semne ca ar fi capabil sa se transforme intr-o alternativa de dreapta autentica si credibila, iar un partid nou are infime sanse de a lua fiinta.  Logic ar fi sa ne intrebam de ce nu reusesc Monica Macovei, Cristian Preda, Adrian Papagagi, Mihai Neamtu si altii ca ei sa se uneasca si sa valorifice o structura deja creata cum este Noua Republica? Un posibil raspuns este pentru ca nu au incredere nici in fortele lor, nici in electorat, si s-ar putea sa aibe dreptate. Dan Andronic a aratat corect ca electoratului nu-i pasa de integritate si de principii, de vreme ce a umplut parlamentul de penali si semidocti.  Asa este, dar nici nu i s-a oferit o alternativa credibila.  Dimpotriva, atunci cand Noua Republica a incercat sa se afirme, PDL a pornit o adevarata campanie de desfiintare si de sabotaj mediatic, preferandu-i un PNTCD condus de Aurelian Pavelescu si chiar un non-partid ca Forta Civica.

Cum spuneam, problema ramane “ca in tren”, adica fara solutie – doar cu speranta ca englezii au dreptate cand spun “politics abhors a vacuum”.