Degringolada PDL

Nu mai stiu sigur ce semnifica P si L din initialele principalului partid de guvernamant dar incep sa cred ca D vine de la degringolada. Nu stiu daca P vine de la Prigoana, care a scos in spatiul public aceasta degringolada, dar ce se intampla de o saptamana cu acest partid este de natura sa dea frisoane celor care au crezut ca poate reprezenta o alternativa la actuala opozitie – care nu este ea insasi o alternativa dezirabila la actuala putere. Stiu ca suna complicat, dar asa e la noi, fara alternative.

La inceput nu m-a surprins faptul ca Silviu Prigoana face scandal, pentru acesta este “naturelul” lui. Nu are program (sau nu-l stim noi), dar are intotdeauna motiv de scandal. Mi s-a parut totusi mai agresiv decat altadata, amenintand mai intai ca va candida la Primaria Capitalei pentru orice partid ii face o oferta convenabila – adica sa nu-i cerem valori si principii, ca nu se poarta, nu sunt eficiente, sunt chestii pentru nenorocitii de intelectuali – si apoi cerand de-a dreptul demisia intelectualilor din partid, ca pret al candidaturii sale. Deja era prea mult, nu mai era deloc credibil si mirosea a dinamita. In replica, liderii partidului, vajnici barbati de stat, mosmondeau replici in doi peri. Era clar ca aveam de a face cu un joc politic, o strategie de PR, dar a cui? Am aflat curand de la Cristian Preda, care a postat circulara PDL Bucuresti in care se trasau sarcini de tipul “„Intelectualii” din partid trebuie să respecte regulile jocului politic” (bolduirea le apartine) si se afirma raspicat “Atunci când majoritatea hotărăşte într-un fel, a critica decizia este total contraproductiv…De altfel, în orice societate de tip democratic, majoritatea decide.” Cei mai in varsta, ca mine, isi amintesc ca se face trimitere la principiul centralismului democratic din statutul PCR (minoritatea se supune neconditionat majoritatii), invocat in anii ’90 si de Ion Iliescu. Cea mai semnificativa fraza este insa urmatoarea:  ” „Intelectualii” trebuie să înţeleagă că alegerile sunt un joc în care cel mai important lucru sunt voturile.” (bolduirea imi apartine mie)  Adica voturi cu orice pret, nu valori, nu principii, nu standarde etice – a se slabi! Doamne fereste ca intelectualii din partid sa “inteleaga” vreodata acest rationament cinic in virtutea caruia Romania a ajuns astazi un pariah al UE. In sfarsit, tuturor indisciplinatilor li se aminteste apoteotic ca “Silviu Prigoană stă cel mai bine în sondaje” (bolduirea lor). In consecinta, “Orice lovitura aplicata celui care se afla primul în sondaje cu scopul de a-l decredibiliza este un atac la adresa partidului si a intereselor sale.” Wow! Dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine! – cum am fi zis altadata, numai ca de data aceasta nu este de ras, ci de plans.

Asadar partidul care “face ce trebuie” si care s-a angajat sa reformeze Romania este chemat sa puna pumnul in gura intelectualilor si societatii civile cu o retorica ce aminteste de sloganul “Moarte intelectualilor!” din ianuarie 1990. Mai mult, este somat sa se alieze cu UNPR, si asta in plin scandal Boldea, borfasul fugit in Kenya sau Congo. De fapt Mihail Boldea exemplifica pefect parteneriatul PDL-UNPR: penalii din PDL sunt transferati la UNPR, iar PDL este chemat sa sustina UNPR cu penalii sai externalizati cu tot, aruncand in aer practic codul etic al Monicai Macovei. Iar candidatul pentru care PDL Bucuresti cere imperativ sprijin este campion la contractele cu statul, cum au demonstrat Kamikaze in 2010 si Alianta pentru o Romanie curata in 2011 (alti intelectuali, mama lor!). Din cat am putut urmari din dezbaterile televizate la care a participat domnul Prigoana, chestiunea contractelor cu statul nu a fost invocata de nici un jurnalist pana acum. Recomand o cautare simpla pe Google, pentru documentare si vindecarea superficialitatii de care sufera breasla, macar ca sa nu mai repete toti intrebari tampe gen “Ce veti face?” sau “Unde va veti duce?”. Si tot documentandu-ne, ajungem usor la relatiile dintre domnul Prigoana si SOV si – cine stie? – ne amintim si de “victoria” zdrobitoare inregistrata in ianuarie 2010 de Honorius Prigoana in alegerile partiale pentru Camera Deputatilor din colegiul 1 din Capitala.

Revenind la PDL, este limpede ca in interiorul acestui partid se dau batalii crancene intre cei care vor sa-l aserveasca practic UNPR si cei care inca ii mai apara identitatea. Singurii care au iesit la atac impotriva aripii pro-UNPR au fost intelectualii – Teodor Baconschi, Teodor Paleologu si Cristian Preda. Altadata era si Sever Voinescu cu ei, acum nu stiu pe unde a mai ramas. Rezultatul acestei batalii este crucial nu numai pentru PDL, ci si pentru politica romaneasca in ansamblu. In mod normal ar trebui sa se produca o ruptura care sa limpezeasca apele, altfel PDL dispare, dar nu imi fac iluzii in acest sens. Lupta celor trei – Preda, Baconschi si Paleologu – cu PDL Bucuresti si Silviu Prigoana seamana cu lupta lui David cu Goliath. In Biblie, David il invinge pe Goliath; in Romania insa este atat de clar ca Goliath a invins intotdeauna incat ma intreb de ce o mai fi insistand David.

 

 

 

Manevre prezidentiale

Nu a fost greu de inteles pentru nimeni ca “taifasul” prezidential difuzat duminica seara la B1TV a fost o manevra organizata de presedinte pentru a administra cateva lovituri politice adversarilor si a-si apara protejatele. Dau un premiu celui care-mi va semnala o singura intrebare provocatoare la adresa sefului statului. Nu risc nimic, desigur.

“Dezvaluind” faptul ca i-ar fi propus lui Victor Ponta functia de premier si ca acesta din urma nu a raspuns lasandu-i pe Crin Antonescu si pe Daniel Constantin sa vorbeasca in locul lui, Traian Basescu a urmarit sa dea mai multe lovituri: sa demaste fatarnicia liderilor USL, sa-l compromita pe Victor Ponta tocmai cand acesta se chinuie sa semene cu un politician serios si a mai crescut in (unele) sondaje, sa dezbine USL provocand un razboi de orgolii. Toate obiectivele sunt legitime in lupta politica, iar liderii USL nu merita sa fie scutiti. Au administrat si ei pumni in stanga si in dreapta ca niste batausi de cartier, au aruncat cu murdarie in ventilator si au spurcat toata scena publica, de nu mai ai unde sa te ascunzi de putoare, au facut sluj si si-au asteptat cuminti bucatica de zahar de la mogulul-patron de clasa politica. Prin ei si prin armata sa de mercenari de la Antene Dan Voiculescu a facut mult mai mult rau decat i-a convenit aseara presedintelui sa recunoasca.

Chiar si asa merita sa analizam pe scurt textul stenogramei pe care, ce sa vezi, presedintele o avea la indemana ieri seara, ca sa nu avem dubii asupra caracterului organizat al demersului “jurnalistic”. Retinem din stenograma pasajul-cheie: “Nu exclud posibilitatea ca domnul Ponta să fie prim-ministru, totul depinde cum se pot forma majorităţile. Eu v-am făcut o propunere: desemnarea domnului Ponta ca prim-ministru”. 

Si cum s-ar fi format ma rog majoritatile? Fie USL ar fi negociat cu coalitia majoritara si ar fi fost nevoit sa cedeze in plin an electoral, pierzand puncte; fie guvernul USL ar fi cazut la vot. Cand te astepti sa castigi alegerile nu te vulnerabilizezi cedand umilitor in fata pretentiilor UDMR, cum a facut guvernul Ungureanu, de pilda. Dupa alegeri poti face orice compromis, nu inaintea lor. Liderii USL au avut deci dreptate sa priveasca propunerea prezidentiala ca pe o capcana, si sa nu o ia in serios. Daca erau putin mai inteligenti ar fi gasit o forma de a o da ei insisi in vileag dupa discutiile de la Cotroceni. Pdl-istii care nu fusesera informati s-ar fi scandalizat, iar poporul USL s-ar fi bucurat ca are niste lideri atat de intelepti si duri. In schimb, Crin, Victor si Dani au repetat  ca niste papagali aceleasi acuzatii rasuflate si neconvingatoare. Nu e de altfel nici o noutate ca Traian Basescu e mai inteligent decat ei.

Nu putem insa sa nu observam ca nici dezvaluirile prezidentiale de aseara nu sunt altceva decat un truc, o manevra politica menita sa subrezeasca pozitia adversarului. Tot acolo incadram si afirmatia ca USL nu va castiga o majoritate absoluta in alegeri, al carei scop este scindarea USL, pentru ca – e la mintea celui mai marunt politician – poti sa imparti pe jumatate 50-60% din mandate, dar nu 45-47%. Lasam la o parte faptul ca nu se cade ca seful statului sa faca astfel de speculatii (au fost mai multe momente prea putin prezidentiale ieri seara la Cotroceni); intelegem ca ieri Traian Basescu facea ceea ce Emil Boc nu este in stare sa faca, adica se lupta corp la corp cu adversarul politic. O facea insa doar partial pentru PDL, si total pentru cateva din protejatele sale, in primul rand Roberta Anastase, atacata constant de USL, si Elena Udrea. Restul PDL a fost criticat, pe buna dreptate, caci prestatia pdl-istilor este demult neconvingatoare. Doar ca politica de imagine  a partidului este in mainile Robertei Anastase, prin fisa postului ei de prim-vicepresedinte, deci poarta si ea o vina pentru deficitul de imagine semnalat de presedinte.

Si apoi, cand se supara pe “greii partidului” care nu vor sa candideze in alegerile locale, la cine oare se refera presedintele? La “vechea garda” pe care a impins-o pe margine ca sa faca loc “tinerilor” ? De ce s-ar implica triada Blaga-Videanu-Berceanu in campanie dupa ce a fost inlaturata atat de putin ceremonios? De ce sa nu stai pe tusa si sa lasi echipa lui Boc sa arate ce poate la locale pentru ca apoi, eventual, s-o maturi de la conducere? Oare Traian Basescu, in locul lor, ar fi procedat altfel? Intr-adevar, cum spune domnul Basescu, tineretea nu este suficienta pentru a asigura reusita in politica. Fara sa vrea probabil, presedintele a oferit si un argument: Elena Udrea nu poate candida la Primaria Capitalei pentru ca sondajele de opinie arata ca ar pierde.  Faptul ca in prezent PDL nu are un contra-candidat la Sorin Oprescu ne spune insa mai mult decat a vrut sa spuna Traian Basescu, si anume ca vina pentru declinul actual al PDL este in primul rand a conducerii instalate cu mana lui in mai anul trecut si ca o parte a acestei responsabilitati poate ca ii apartine si lui.

In sfarsit, cred ca am comentat destul manevrele de campanie ale presedintelui. Asta este insa ce ne-a oferit la B1. Nu poti sa nu observi ca la ProTV a avut mai multa substanta si sa nu te gandesti ca stie sa-si aleaga emisiunea adecvata pentru nivelul calitativ al mesajului pe care vrea sa-l transmita.

 

Well, Prime Minister?

Imbatati de ideea ca avem in sfarsit un premier intelectual autentic, echt – ca sa folosim limba ce-i place atat de mult si in functie de a carei cunoastere si-a ales purtatorul de cuvant – o parte din confratii jurnalisti au amanat examinarea critica a deciziilor premierului. Victoria facila asupra non-jurnalistului Gadea a fost o abila operatiune de imagine si nimic altceva. Alegandu-si un adversar inferior intelectual, premierul a stralucit. Putini au avut timp sa se aplece asupra faptului ca nu a putut da un raspuns multumitor in chestiunea UMF Targu Mures, pe care a pasat-o coalitiei cu o eschiva prea putin demna de pretentiile afisate si de asteptarile plebei. Cum poti sa spui ca intrebarea privind dubioasa hotarare de guvern si cedarea in fata santajului UDMR  trebuie pusa coalitiei cand, cu numai o saptamana in urma, la TVR, afirmai cu aplomb ca decizia finala iti apartine iar partidele doar propun? Un fel de “l’homme propose et Ungureanu dispose” s-a transformat in spalarea mainilor Pilat-style.

Sa trecem si peste acest moment si sa ne ocupam de ultima provocarea lansata de societatea civila: scrisoarea deschisa prin care i se cere premierului si ministrului energiei sa opreasca contractele preferentiale cu energie. Din textul ei intelegem limpede ca pana acum ministrul Bode, ca si ministrul Ariton inaintea lui, ne-a aruncat praf in ochi, inclusiv prin tentativa teatrala de a-i determina pe “baietii destepti” sa renegocieze contractele, desi era la mintea cocosului ca “baietii” nu aveau sa cedeze nici un milimetru. Publicul – actionarii la companiile de stat, cum bine precizeaza semnatarii scrisorii deschise (printre ei Monica Macovei, Cristian Ghinea, Sorin Ionita) – a fost luat din nou de prost. Undeva la Palatul Victoria – si nu numai acolo – cei care elaboreaza strategiile (mai bine zis smecheriile) de comunicare le-au bagat in cap guvernantilor ca este suficient sa minti frumos si ca poti conta pe lipsa de informare a cetateanului, care nu asteapta decat sa fie mituit si sa-si conserve lenea intelectuala. O fi ceva adevarat aici, dar nimic nu este mai enervant decat sa-ti dai seama cum incearca sa te prosteasca tocmai cei care pretind ca servesc interesele tale si iti mai cheltuie si banii pe deasupra. Va deveni – sau este deja – si MRU un astfel de politician? Vom afla din raspunsul pe care-l va da acestei scrisori deschise pe 20 martie, cand este programata dezbaterea contractului preferential cu Arcelor Mittal – contract din care statul, adica noi toti, ar urma sa piarda peste 142 de milioane RON.

Cum nicaieri nu este mai bine surprinsa fatarnicia politicii decat in memorabilul serial BBC Yes, Prime Minister! ma uit si eu la Palatul Victoria (a cat may look at a king) si intreb: Well, Prime Minister?