ODIHNEASCA-SE IN PACE, DAR UNDE?

Domnul Marko Bela crede in continuare ca Nyirö Joszef ar trebui inhumat in Romania, dar admite ca ambele parti au procedat gresit cu prilejul tentativei esuate din weekendul trecut. Incep acest scurt comentariu cu a doua parte a declaratiei domnului Marko: intr-adevar ambele parti au procedat gresit, dar provocarea a fost din partea partii ungare, care a transformat un eveniment ce trebuia sa fie privat intr-un eveniment politic-electoral, caci  initiativa i-a apartinut Partidului Civic Maghiar. Sa fi fost o inhumare discreta, privata, nimeni nu s-ar fi putut sesiza si cu atat mai putin revolta.  In fond, oricine are dreptul sa fie inmormantat undeva, indiferent ce a facut in viata. Cimitirele patriei sunt pline de criminali de drept comun si de tortionari comunisti, a caror prezenta in tarana nationala nu o contesta nimeni. Mai mult, detinutii politici ai anilor ’50 putrezesc in cine stie ce gropi comune neidentificate, in timp ce criminalii care i-au ucis au chiar monumente funerare bine ingrijite. Faptul ca Nyirö Joszef a fost antisemit si pro-nazist nu il poate impiedica sa fie inmormantat in pamantul in care s-a nascut, fie ca acest lucru ne convine sau nu.

Spectacolul strident pus in scena de parlamentarii ungari si de asociatii lor din Romania a fost insa o provocare probabil premeditata, menita sa agite spiritele in Transilvania si, in caz de esec, sa justifice in ochii unui segment al electoratului maghiar un fals statut de victima si deci necesitatea unei forte politice capabile sa-i apere interesele.  Calcul politic abject, desigur, cum tot calcul politic a fost si actiunea autoritatilor impotriva organizatorilor inhumarii, caci PSD a decis sa joace in campanie una din cartile pe care le foloseste din anii ’90, si anume cartea invrajbirii intre romani si maghiari. Provocarea parlamentarilor din Ungaria i-a ridicat o nesperata minge la fileu.

Paradoxal, furia guvernului Ponta face mai greu de demonstrat pe plan european ca PCM are, poate, tendinte fascistoide, din moment ce vrea sa glorifice un scriitor considerat rasist si fascist.  Si ar fi fost atat de usor sa-i lasi in pace si apoi sa-i demasti, caci nici guvernul Orban, nici partidul extremist ungar Jobbik, nu sunt privite cu bunavointa la Bruxelles.  Este exact ce a facut UDMR, care a iesit la rampa abia dupa evenimete, incercand sa se pozitioneze ca forta politica indispensabila a maghiarilor moderati. Din pacate, noi am ales sa ne luam la tranta cu extremistii din considerente electorale, ceea ce va genera probabil o escaladare a tensiunilor dintre romani si maghiari, exact cand intrasem si noi intr-o faza europeana a relatiilor interetnice.

DE-A RASU’-PLANSU’ LA TVR

Trebuie sa recunoastem ca TVR bate toate recordurile de oportunism politic. Asediata de ANAF, datoare pana in gat, institutia convoaca o sedinta de CA pentru a gestiona criza. Si ce decide in final? Sa scoata din nou la concurs postul de director al directiei stiri si sport, vacantat dupa revocarea subsemnatei – tot la presiunile total ilegale ale CA. Amintim celor care nu au urmarit odiseea stirilor TVR din ultima vreme ca PDG a organizat deja doua concursuri pentru ocuparea acestui post pe care nu le-a putut duce la capat din cauza presiunilor externe contradictorii pe care nu le poate gestiona si nici respinge.

Intrebarea este insa ce legatura are concursul pentru conducerea DEIS (Directia Emisiuni Informative si Sport) cu situatia financiara a TVR? Nu ar fi trebuit discutate masuri de rationalizare a cheltuielilor, eventual de reducere temporara a activitatii unor canale la care nu se uita nimeni? (Monitorizarea audientei TVR3 de pilda a incetat la cerere TVR.) Cheltuielile DEIS sunt cele mai transparente si usor de controlat; le poti reduce daca reduci numarul de emisiuni informative. Daca nu, nu. Concursul ar fi trebuit sa fie ultima preocupare a CA, dar iata ca nu a fost, dimpotriva, si aceasta pentru ca de fapt miza presiunilor financiare asupra TVR este eminamente politica, fiind vorba de controlul asupra stirilor intr-un an electoral. Calculul care transpare din aceasta decizie este ca TVR ofera USL conducerea stirilor in schimbul clementei fata de proasta gestiune financiara a banului public in institutie. Vom vedea cum se va termina concursul – daca se va termina vreodata – si vom sti daca am avut dreptate sau nu.

Intre timp insa iata ca Lucia Hossu Longin ameninta ca jurnalistii de la EVZ, Revista 22 si Romania Libera nu vor mai fi platiti pentru colaborarile lor la TVR. Este vorba de jurnalisti excelenti ca Dan Turturica, Cristian Campeanu, Mircea Marian, Ioana Lupea, Tia Serbanescu, Cristian Patrasconiu. Marturisesc ca eu i-am invitat sa colaboreze la emisiunile noastre informative si ma bucur ca am putut oferi telespectatorilor posibilitatea de a auzi si alte voci decat cele rulate la nesfarsit la televiziunile mogulesti. Dar acest “dezmat” trebuia sa se termine odata si odata, nu-i asa?

Un cuvant despre blocarea conturilor TVR de catre ANAF: intr-adevar TVR este practic in faliment, dar nu de acum, ci cel putin din 2006, an in care a ajuns pe pierdere potrivit documentelor oficiale.  Nimeni nu le-a reprosat aceasta situatie lui Tudor Giurgiu sau lui Alexandru Sassu, desi ar fi trebuit, daca ANAF si-ar fi facut datoria. Tehnic, ANAF are dreptate, dar nu putem sa nu sesizam presiunea politica, atata vreme cat – cum bine observa Mircea Marian – companiile de stat si private cu datorii mult mai mari  la stat nu sunt tratate cu aceeasi severitate – si nu sunt. Cat am fost in TVR am fost o voce solitara in favoarea restructurarii si reducerii activitatilor lipsite de audienta (sunt destule).  Reteaua de interese era insa prea puternica si nimeni nu a indraznit s-o destructureze.

In sfarsit, amintesc un amanunt semnificativ, care scapa adesea atentiei publicului: nici o decizie a CA, inclusiv epurarea politica a colaboratorilor, nu ar putea fi pusa in practica fara vointa PDG, semnatarul tuturor contractelor si hotararilor. In plus, 6 din membri CA fie sunt angajati, fie sunt colaboratori ai TVR, deci depind direct de PDG. Cum de petrecut se petrec tot felul de lucruri in TVR, ar fi mai corect sa nu o mai consideram o reduta a fostei puteri. Ea a fost cucerita de USL cu mult inainte de instaurarea guvernului Ponta. Sau oferita pe tava. Ce conteaza? Rezultatul este acelasi.

FALSE DISCUTII DESPRE INDEPENDENTA TVR

Constat o oarecare agitatie (slaba) in spatiul public pe tema suspendarii emisiunii realizate de Ioana Lupea si Mircea Marian la TVR Info.  Din pacate, ea nu este dublata de o discutie pe fond a problemei acestei institutii media care ar trebui sa fie de importanta nationala si a ajuns o gluma proasta.

Nu am nici un dubiu ca suspendarea emisiunii a fost motivata politic, pot presupune chiar ca a fost ceruta – probabil – de USL, daca judec dupa vehementa cu care Crin Antonescu si Lucia Hossu-Longin s-au pronuntat cu privire la realizatori si dupa campania dusa de mercenarii Antenelor impotriva lor.  Banuiesc ca atunci cand s-au negociat emisiunile electorale s-au negociat si moderatorii si astfel a ajuns TVR Info cu un moderator absolut inofensiv, ca  sa nu spun inert.  Tuturor partidelor politice le convine acest lucru.

Las la o parte si faptul ca presiunile USL asupra TVR dateaza din ianuarie-februarie si au fost de o violenta fara precedent, daca ne amintim descinderea colonelului Dogaru si a lui Dorin Lazar Maior in curtea televiziunii.  Ar merita insa sa ne amintim ca PDG al TVR i-a primit cu onoruri si a declarat ca este o un exercitiu de normalitate. Dar aceasta este o problema a constiintei lui, nu a mea.  Notez insa ca atunci nu a existat aproape nici o reactie in spatiul public fata de aceste presiuni – nici din partea CJI, nici macar din partea Ioanei Lupea si a lui Mircea Marian. Bine ca macar acum s-a mai trezit lumea. Din pacate nu s-a trezit de tot si va adormi rapid la loc, pentru ca ignora problema fundamentala, si anume statutul legal al TVR.

Atat radioul public cat si televiziunea publica sunt guvernate de legea 41/1994, care este un instrument de aservire politica si o garantie a conducerii incompetente. Nu faptul ca membrii CA sunt in majoritate numiti politic este principala problema, ci faptul ca aceste CA poate fi demis in fiecare an prin respingerea de catre Parlament a raportului sau de activitate. Faptul ca presedintele CA este si directorul general al institutiei nu permite separarea functiei politice de management si nici nu asigura independenta manageriala a sefului institutiei. In plus, cand stii ca poti fi demis in fiecare an, cum sa-ti permiti sa faci minuni de vitejie jurnalistica?  In al doilea rand – dar nu mai putin important – grila de selectie a membrilor CA este o biata schita, care nu prevede criterii de studii, competenta si experienta manageriala. Cu alte cuvinte, orice analfabet economic poate fi membru al CA al TVR daca este sustinut politic. In al treilea rand – la fel de important si el – nu se prevede nicaieri eliminarea conflictului de interese. Astfel, poti fi angajat TVR si membru al CA, adica arbitru si jucator, distribuitor de fonduri si beneficiar al lor totodata. Nici nu este interzis sa ai contracte profitabile cu TVR si pot numara pe degete membri actualului CA care nu au interese in relatia cu TVR. Aceasta portita legala a permis de altfel PDG de-a lungul anilor sa-i mituiasca pe membri CA si sa-si asigure astfel pacea si deplina lor aprobare pentru toate masurile castastrofale care au facut din TVR astazi unul din marii datornici la stat, ceea ce convine de minune politicienilor pentru ca o pot santaja si controla mai usor. Ergo, cu cat un manager este mai mediocru si mai usor de intimidat, cu atat va fi mai bine apreciat de politicieni. Las la o parte aici presiunile politice perverse in directia deteriorarii programelor si audientei TVR pentru a opri orice concurenta pentru televiziunile mogulilor, pentru ca ne-am lungi prea mult.  Oricum scopul lor a fost atins.

Nici un partid politic nu si-a propus vreoodata sa schimbe statutul de instrument politic al TVR. Nu ma asteptam ca PSD sa initieze o noua lege, dar PDL si PNL ar fi putut s-o faca. A existat in 2005 un proiect de lege al Ralucai Turcan care imbunatatea mult lucrurile, dar a cazut la vot desi Alianta DA era la guvernare. In 2010 s-a revenit cu niste improvizatii legislative atat de aberante sub pretextul depolitizarii incat e bine ca au cazut la vot.

In concluzie, nici PDL, nici colegii sai de coalitie, nu au nici un drept sa se lamenteze de rele tratamente in media, pentru ca nu s-a ocupat absolut deloc de crearea unor institutii media publice independente si bine administrate care ar fi putut fi o alternativa la trusturile mogulilor.  Nici nu au stiut, nici nu au vrut s-o faca.

Adaug doar ca nici o analiza a scenei media nu este completa fara TVR, chiar daca situatia ei poate necesita o minima documentare din partea celor care se incumeta. Stiu ca strig in desert. Totusi strig.