NO COUNTRY FOR YOUNG PEOPLE

Azi dimineata in zori am primit vizita neasteptata a unor tineri  la care tinem mult. Se pregateau sa plece in Franta, sa-si incerce norocul, si au tinut sa-si ia ramas bun de la noi. Pentru inceput vor lucra la cules de struguri, pana in noiembrie, apoi vor gasi altceva. In orasul lor nu vad nici o perspectiva pentru initiativa privata, doar pentru afaceri de tip mafiot. De lucrat, au lucrat si pana acum, caci nu avea cine sa-i intretina, dar isi doresc ceva mai mult decat le poate oferi Romania la ora actuala, cel putin acolo unde se afla ei. In Franta se vor intalni cu alti tineri din acelasi oras care se afla deja acolo de mai multa vreme, la studii si la munca, de obicei combinate. Nu numai din marile orase pleaca tinerii, ci de peste tot.  Alina si Marius sunt inteligenti si curati, cu mintea limpede si gandirea logica, e o placere sa discuti cu ei. Iata insa ca nu-si mai gasesc locul in Romania.  Romania pierde, dar nu-i pasa.

Nu sunt singurii tineri care pleaca unde vad cu ochii.  Prima data cand mi-am dat seama de dimensiunea exodului de tineret a fost acum zece ani, intr-una din primele zile ale lui ianuarie, pe aeroportul Otopeni, cand o mare de parinti si bunici venise sa conduca o alta mare de tineri care se intorceau la universitatile lor americane dupa vacanta de Craciun.  Si noi ne aflam acolo in acelasi scop, ca si prietenii nostri, a caror fiica studia in California (si se afla acum in Texas), sau ceilalti prieteni, al caror fiu lucreaza acum la Microsoft. Toata lumea avea lacrimi in ochi, America e departe, iar faptul ca Australia este si mai departe nu este nici o consolare. Si nici Europa nu este prea aproape cand tinerii vor sa uite drumul inapoi spre casa.  Consolarea sta doar in faptul ca acesti tineri, copiii nostri si ai prietenilor nostri, nu vor fi confruntati cu degringolada romaneasca, cu triumful mafiilor, al faradelegii si mai ales al lipsei de perspective.  Fiul nostru si-a regasit jumatate din colegii de scoala in America si a mai gasit si alti romani din generatia lui care si-au construit un viitor inafara tarii de bastina. Ma bucur pentru ei. This is certainly no country for young people! Especially if they are bright and hard working.

De altfel, actualitatea romaneasca nici nu-i intereseaza, iar cand li se mai povesteste cate ceva se ingrozesc si schimba subiectul.  Conversatiile cu ei duc inevitabil la intrebarea “de ce mai stati acolo? de ce nu plecati?” Desi stiu raspunsul, si eu imi pun tot mai des aceasta intrebare.