VICTOR PONTA, AGENT ELECTORAL IN PDL

Vad ca nu a facut prea multe valuri enormitatea rostita ieri de premierul Victor Ponta: intrebat ce parere are despre afirmațiile lui Laszlo Tökes potrivit carora Ceausescu a facut mai putin rau maghiarilor din Romania decat actuala putere, domnul Ponta a raspuns ceva de genul (citez din memorie): „Laszlo Tökes, care, ca si Monica Macovei, lucreaza pentru fortele straine care vor sa transforme Romania intr-o tara instabila…” – dupa care au urmat comentarii la acuzatiile politicianului maghiar, presarate cu tot felul de critici la adresa… Monicai Macovei.  De unde si pana unde a ajuns Monica Macovei intr-o asemenea discutie?  De ce a simtit domnul Ponta nevoia s-o implice intr-un subiect care nu are nici o legatura cu activitatea ei sau cu discursul ei politic?  Explicatia se afla, cred, inafara realitatii propriu-zise si are de a face cu laboratoarele propagandistice ale campaniilor politice transpartinice menite sa apere establishmentul ticalosit de atacurile celor care vad politica altfel, si anume ca pe o activitate legitima si onorabila.  In aceste laboratoare s-a decis probabil ca Monica Macovei, un pericol pentru toata clasa politica actuala, trebuie manjita prin asocierea, oricat de fortata, cu toate personajele detestate de romani, iar Laszlo Tökes este un astfel de personaj.

Este evident de acum ca Victor Ponta se implica in campania electorala din PDL, fie ca o face pentru Vasile Blaga, pe care politicienii USL l-au laudat consecvent de-a lungul anilor, fie ca o face pentru colega lui de generatie, Elena Udrea. Nu poate desigur sustine pe fata un candidat sau altul, fie si pentru ca ar periclita sansele personajului preferat, dar ii poate ataca adversarul.  Astfel, incearca sa o  compromita cat poate pe Monica Macovei, trimitand un semnal important numerosilor pdl-isti care viseaza la o guvernare comuna cu oricare din partidele componente ale USL, doar-doar vor capata din nou acces la fondurile publice: cu oricine m-as putea intelege, pare a sugera Victor Ponta, doar cu Monica Macovei nu!

Mai sunt si alte semne ca a inceput deja o campanie urata in PDL. Am citit astazi un articol de presa in care Monica Macovei era desfiintata ca fundamentalista care nu ar avea nici o legatura cu baza partidului si ale carei criterii de integritate, daca ar fi fost respectate, ar fi lasat PDL fara candidati in decembrie. Autoarea ne aminteste de asemenea ca „batalia politica se da acum între generatia celor aflati la 40 de ani” .  Nu sunt sigura ca batalia este doar una dintre generatii si nu una de valori si atitudini, dar exprimarea m-a amuzat, amintindu-mi de vechea anecdota care incepea cu intrebarea „ce diferenta este intr-o gaina?”…

 

A TREIA MOTIUNE, A TREIA CALE?

Am promis ca scriu despre propunerile alternative ale lui Cristian Preda la actuala disputa din PDL si o fac – fara prea multa tragere de inima.  Ma asteptam la propuneri radicale, legate de problemele actuale care tin de economie si guvernare.  Nu contest ca regionalizarea si modificarea Constitutiei sunt chestiuni de actualitate, dar nu cred ca trebuie sa monopolizeze dezbaterea in partid.  Si apoi, daca intelectualii PDL sunt atat de interesati de ele, de ce nu organizeaza – de pilda la ISP – o serie de dezbateri pe linia propusa de Cristian Preda?

Cred insa ca pentru PDL esential este sa ofere solutii eficiente si creative la problemele mari care ii preocupa cu adevarat pe cetateni si care tin de economie, de serviciile publice si de administratie.  Educatia este importanta si, in mod firesc, intelectualii PDL se refera la ea pentru ca sunt universitari, dar sanatatea nu trebuie ignorata.  Din pacate nu am auzit pe nimeni vorbind despre aceasta mega-problema a actualitatii si a vietii fiecaruia.  Ca sa nu mai spun ca nu aud nimic despre economie din partea reformistilor si, din pacate, trebuie sa constatam ca nici unul din ei nu are pregatire economica sau apetente pentru economie, ceea ce este, cred, un handicap.

Mi-as fi dorit de asemenea sa aud/citesc ceva despre problema proprietatii – a proprietatii private, fundamentala pentru un partid care nu mai oboseste repetand ca este de dreapta. Ar fi necesar, mai ales dupa ce PDL – atat inainte cat si in timpul guvernului Ungureanu – si-a dat cu firma in cap prin modul in care a administrat restituirea si compensarea proprietatii confiscate de comunisti.  Nimic! Oare pentru ca de fapt PDL are un nucleu dur etatist din care face parte si seful statului? Sa nu uitam ca PDL s-a mandrit cu numarul redus de privatizari din timpul  mandatelor sale si a refuzat cu obstinatie sa numeasca manageri din mediul privat la companiile de stat. Ca orice partid clientelar, nu l-au preocupat niciodata IMM, ci numai marile companii cu care putea negocia marile contracte cu fonduri bugetare – si, zic gurile rele, cu parandarat.  Restul oamenilor de afaceri, cu firmele lor mici sau mijlocii, nu sunt buni decat de jumulit prin aberatii si excese fiscale, in timp ce „rechinii” sunt in marea lor majoritate datori la stat. Curat de dreapta!

In loc insa sa dezbatem aceste chestiuni fundamentale si spinoase, ne pierdem vremea cu teme de interes restrans.  Tare ma tem ca intelectualii PDL, trimisi la colt de presedinte din start, se pregatesc sa se retraga fiecare pe cate un petec de competenta – oricat ar fi de stimabil – lasand partidul pe mana „politicienilor de profesie”(brrr!) si negociindu-si eventual (noi) mandate de europarlamentari.

Ar mai fi desigur Monica Macovei, eterna noastra speranta, care a anuntat, de la Bruxelles, ca se impune a treia motiune dar ca nu se pronunta definitiv decat dupa marea sedinta de sambata a pdl-istilor.  Sper ca nu va ramane la titlul „Intoarcerea la popor”, chiar daca va pastra esenta mesajului privind „recuplarea la realitate”, cum spune Cristian Preda.  Mai ramane de definit realitatea, desigur, dar de ce  nu „Intoarcerea la valori”?…

Mai exista un scenariu, conturat foarte vag: reformistii ar putea sa se pregateasca de o desprindere definitiva de PDL daca proiectul lor este respins definitiv si categoric la Conventia Nationala.  Dar care le este proiectul? Savantii, pâlcuri- pâlcuri, cerceteaza… In tot cazul, Catalin Predoiu, care este mai apropiat de reformisti decat de universul Udrea-Blaga, a lansat pe piata ideea unui nou partid de centru-dreapta.  Ramane sa uite de fantasmagoria F9 si sa atraga oameni de valoare si autoritate.  Cam multe necunoscute in aceasta directie, deocamdata.

Viitorul dreptei este asadar in ceata. Sa fim insa optimisti: mai bine in ceata decat in galeata…

USOR CU GENERATIA PE SCARI

Dupa cum toata lumea stie, nu fac parte din generatia de 30-40 de ani, deci PDL, in cazul in care va fi condus de Elena Udrea, nu are nevoie de votul meu. Sunt in schimb mama unui fizician care se incadreaza in aceasta categorie de varsta, dar care nu are nevoie nici de Elena Udrea, nici de PDL, in primul rand pentru ca traieste foarte departe de Romania si in al doilea rand pentru ca nu stiu ce ar putea sa-i spuna vreunul din politicienii romani, care, de la primul pana la ultimul, se situeaza sub nivelul lui de pregatire, asa cum se situeaza si sub nivelul de pregatire al tuturor colegilor lui de generatie si chiar de scoala,  care au facut cariere stiintifice frumoase peste ocean.  Fie ca va place, fie ca nu va place, floarea generatiei pe care zice ca o vizeaza doamna Udrea a plecat si nu se mai intoarce.  Raman tinerii din Romania, care sunt raspanditi atat in mediul rural, cat si in mediul urban, in administratia de stat, in politie, in universitati, in afaceri si in politica. Ma indoiesc ca exista un numitor comun al tuturor acestor categorii. Ce sa aibe in comun tanarul studios de 35 de ani, sa spunem, cu absolventul unei fabrici de diplome cu creierii spalati de Antene (a propos, si acolo lucreaza tineri de 30-40 de ani)? Dar cu functionarul ANAF corupt de aceeasi varsta care percepe taxe de protectie de la firmele private? Poate cu un politician tanar ca Dan Pasat sau Alin Trasculescu? Nici cu Victor Ponta sau cu Nelu Banicioiu nu cred ca s-ar identifica! Merg mai departe si spun ca nici macar un om de afaceri care a avut curajul sa-si deschida o firma la inceputul anilor 90, cand avea putin peste 40 de ani, nu se califica astazi dupa criteriul generational, chiar daca firma ii functioneaza de 20 de ani, plateste impozite si mentine locuri de munca. La gunoi cu el si cu toti cei ca el!

Daca aplic insa criteriul generatiei, invocat de Elena Udrea si Traian Basescu, atunci  eu si toti cei trecuti de 50 de ani, ar trebui sa ne simtim mai apropiati de Vasile Blaga.  Dar eu una nu ma simt deloc atrasa nici de domnul Blaga, nici de echipa sa, pe care ii consider responsabili de esecul catastrofal al dreptei la alegerile din 9 decembrie si de performanta penibila a opozitiei in actualul parlament.  Merg mai departe si spun ca, daca aplici criteriul varstei, ajungi la rezultatul aberant ca oameni ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu ar trebui sa fie adeptii naturali ai lui Vasile Blaga.  In tot cazul inteleg ca doamna Udrea nu are nevoie de ei.

Prietenii mei si cu mine am fi mai degraba atrasi de intelectualii reformisti din PDL, dar presedintele ne-a avertizat in termeni categorici ca nu au nici o sansa daca incearca o a treia motiune la Conventia Nationala a PDL.  Rezulta deci, in mod logic, ca nu avem nimic de asteptat de la un PDL redus la disputa Elena Udrea – Vasile Blaga si ca trebuie sa ne cautam reprezentarea politica inafara PDL, poate intr-o forta noua, care sa se bazeze pe valori si principii temeinice, nu pe conceptul primitiv al grupelor de varsta.  Pana cand o asemenea forta politica isi va face aparitia si ne va convinge, credeti-ne ca avem o multime de lucruri interesante de facut – mult mai multe si mai interesante decat au semidoctii din politica.

CAPRA POLITICA SI VARZA PUBLICITARA

Cand politicienii asa-zisi de dreapta isi dau cu firma in cap, toata lumea de buna credinta incepe sa suspine dupa un nou partid.  Este firesc asadar ca si acum, cand a devenit evident ca o competitie dintre doua esecuri nu va transforma PDL intr-un succes, sa asistam la discursuri care cer cu insistenta o alternativa politica.  Pe ziare.com Catalin Predoiu  vorbeste cu convingere despre necesitatea unei noi forte politice de centru-dreapta, care sa reprezinte interesele clasei de mijloc.  In acelasi timp Cristian Preda vorbeste tot mai insistent despre necesitatea unei “a treia cai”, tot de centru-dreapta, care sa reprezinte populatia educata si pe cei care si-au asumat riscurile initiativei private nu numai in mediul urban, ci si in mediul rural.  De acord cu amandoi, cu amendamentul ca, personal, prefer un partid mai la dreapta, mai libertarian si mai anti-sistem, cum spune  Catalin Predoiu, si mai putin la centru, cum cere Cristian Preda, care se teme ca ideile de dreapta nu au prea multi adepti in tara noastra.  Sigur ca nu au, de vreme ce  nu au fost niciodata promovate corect si consecvent de cei care s-au reclamat de dreapta si nu au fost! 

Unde ma despart de Catalin Predoiu este insa exemplul de partid pe care-l promoveaza, si anume F9 (Forta Noua).  Le-am vizitat site-ul si nu m-au convins, am citit interviul lui Bogdan Naumovici din vara trecuta si am decis ca prudenta este de rigoare.  Sa ma explic.

Pe site gasesti o suma de principii si prioritati cu care nu poti sa nu fii de acord, dar sunt vagi si le-am mai vazut si prin alte parti.  Cel mai simplu lucru este sa insiri principii acceptabile.  Apreciez totusi accentul pe proprietatea privata si responsabilitate. Apoi, F9 a fost initiata in iunie 2012 si, dupa lansare, nu a mai facut nimic.  Nu stim ce pozitie are fata de problemele de mare actualitate din economie, educatie, sanatate, justitie si – de ce nu? – politica.  Din iunie 2012 au trecut peste noi suspendarea, MCV, scandalul din CSM, alegerile din 9 decembrie cu parlamentul hipertrofiat care a rezultat din ele, vizita FMI, falimentul Oltchim, plagiatul lui Ponta, anularea reformelor din educatie, criza citostaticelor, etc…Cum se aplica principiile enuntate de F9 la toate aceste nenorociri nationale? Mister. Principiile sunt afirmate, dar nu sunt  aplicate; efectul este deci nul.

Punctul nevralgic este insa capitolul resurse umane. De pe site nu afli cine a initiat F9, nu si-o asuma nimeni.  Trebuie sa cauti pe FB si pe alte site-uri ca sa dai de Bogdan Naumovici si de Aneta Bogdan.  Intr-un interviu al celui dintai aflu cu stupoare ca nu au fost mentionate nume pentru ca sa nu apara postacii si sa nu arunce cu noroi in ele, indepartandu-i astfel pe adeptii “conceptului”. Urmeaza, in mod logic, ca adeziunea personala la concept ar periclita conceptul.  Mi se pare aberant: nu pot crede in viabilitatea unei miscari/partid daca nu stiu cine il reprezinta, daca nu stiu cat de credibili, onesti si competenti sunt cei care isi asuma conceptul.  Politica nu este filozofie abstracta, ci actiune concreta; o fac oamenii pentru oameni, oricat de uzat ar parea acest cliseu, iar principiile trebuie testate in practica. Deocamdata F9 este doar o adunatura de pixeli.  Sorry!

Exista desigur si interviul lui Bogdan Naumovici, din care, printre altele, intelegem riscurile de a te alatura unei miscari lansate de specialistii in PR si advertising, oricat de buni ar fi ei (si sunt foarte buni).  Dau un exemplu, ca sa ma fac mai bine inteleasa.  Sa presupunem ca F9 intra in Parlament si trebuie sa voteze pro sau contra proiectului Rosia Montana: va putea uita dl. Naumovici ca a facut o campanie publicitara pentru RMGC? Nu ma exprim nici pro,nici contra acestui proiect, doar pun problema credibilitatii si conflictului de interese.  F9 intra asadar in arena cu o vulnerabilitate structurala specifica oricarei agentii de publicitate. De altfel dl. Naumovici a avut o mare dificultate in a explica si modul in care se coreleaza proiectul sau de implicare in politica cu campania de PR in sprijinul candidaturii lui Cozmin Gusa la primaria Capitalei, in 2008. Nu prea se potrivesc principiile enuntate de F9 cu evolutia dlui Gusa. Si nici nu este corect sa-l lauzi pe fostul tau client pentru ca a plecat din PD cand acesta se afla la putere cand stim bine ca nu a plecat, ci a fost izgonit.  Dupa lectura acestui interviu mi-a devenit foarte clar ca eset riscant sa sustii o miscare initiata de oameni care au “vandut” imagini, indiferent de legatura acestor imagini cu realitatea. Avem nevoie de o politica bazata pe adevar, nu pe imagine. Sorry, again!

Cu riscul de a-mi ridica in cap toata floarea PR-ului si advertising-ului, afirm ca, pentru a fi credibila, F9 are nevoie de alti adepti, inafara de advertiseri. Daca nu m-au convins pe mine, care sunt de dreapta, fara compromisuri, mai mult – nu mai putin – libertariana decat majoritatea celor care se declara de dreapta, care am luat pumni in cap de la toti stangistii din presa si societatea civila pentru ca am sustinut principiul responsabilitatii individuale, nu stiu pe cine vor convinge. Ma mir ca l-au convins pe Dl. Predoiu, al carui interviu l-am apreciat de altfel fara rezerve. Merg insa mai departe si spun ca noul partid pe care ni-l dorim cu totii ar trebui creat/dezvoltat in alta parte dar ar trebui sa recurga la serviciile de comunicare ale initiatorilor F9.  Sper ca astfel am impacat capra politica cu varza publicitara!

PS: despre ideile lui Cristian Preda si alte propuneri de alternative politice de dreapta voi vorbi in postarile urmatoare.