KÄTZCHEN

 

Am ales acest titlu pentru postarea de față pentru că înseamnă „pisicuț” în germană – și cred că i se potrivește bine premierului Victor Ponta în vizita sa recentă la Berlin. Un pisic jigărit și speriat să nu fie bătut prea tare cu mătura, așa a arătat de fapt premierul României acasă la Angela Merkel, cu toată mașinăria propagandistică a televiziunilor românești, care, din incompetență, superficialitate sau supușenie față de putere, au încercat să prezinte această vizită ca pe un mare succes.

Dacă ne uităm atent, România nu s-a ales cu nimic din acest demers, în ciuda vizitei la sediul concernului Daimler, și nu am obținut o promisiune fermă privind admiterea în Schengen.  Dimpotrivă, prim ministrul României a ascultat cuminte și spăsit cum Frau Merkel i-a atras atenția că pentru Germania „este foarte important să fie respectate standardele statului de drept, să existe siguranță juridică, să fie combătută corupția și să existe transparență”. Toată lumea familiarizată cât de cât cu limbajul diplomatic știe că astfel de fraze sunt o formă elegantă de a atrage atenția că aceste aspecte nu sunt rezolvate la un nivel satisfăcător. Altfel nu are nici un rost să le menționezi și nu cred că doamna Merkel ar vorbi așa cu David Cameron sau François Hollande, de pildă. Cu est-europenii întârziați la capitolul democrație și stat de drept este însă cu totul altceva, chiar dacă Victor Ponta a declarat ulterior că a fost tratat ca premierul unei țări importante. Nu a fost; dacă ar fi fost, nu era nevoie s-o spună, căci s-ar fi văzut.

Alt moment penibil al vizitei a fost atunci când oamenii de afaceri germani l-au tratat pe premier ca pe un rău platnic oarecare, reclamându-i facturi de 100 de milioane de euro, întârzierile la rambursarea TVA și lipsa autostrăzilor. Unul din ei i-a spus de la obraz că „statul român nu are reputația unui bun angajator sau a unui bun partener contractual, iar asta îi afectează dramatic imaginea”.  În loc să-i răspundă în bășcălie, în limbajul lui golănesc, cum ar fi făcut în România, Victor Ponta s-a grăbit să dea asigurări că totul merge bine, atât în privința statului de drept cât și în privința achitării datoriilor. În aceeași zi, parlamentarii din comisia de revizuire a Constituției, mai adăugau un amendament menit să consolideze dictatura partidelor politice la care trudesc de câteva luni.

Este clar că Angela Merkel a consimțit să primească oaia neagră din România nu pentru a o legitima, ci pentru a-i ține o lecție, ca de la partener economic major la parterner minor, și, mai ales, pentru a rezolva problemele financiare întîmpinate de firmele germane în relația cu guvernul român. Așa a fost și acum câțiva ani, când a făcut ea însăși o scurtă vizită în România. Sigur că a fost nevoită, după alegerile din decembrie, să accepte situația de fapt din România și să discute cu premierul acestei țări-problemă. A făcut-o însă de la catedră, cu severitate și cu justificarea existenței etnicilor germani în România și a intereselor firmelor germane, căci altfel opinia publică germană ar fi mâncat-o de vie.

Acesta ne este de fapt statutul dincolo de aria de acoperire a televiziunilor mogulești: tolerați, de nevoie, și ținuți ferm sub control de liderii europeni, care cu greu se abțin să ne spună „zât!”.