THE SILLY SEASON, SAU VARA PROSTIILOR

 

Ca să nu fiu acuzată că am obsesii legate de anumite persoane (nu am, mă preocupă principiile, atitudinile și fenomenele, nu persoanele ca atare), mă grăbesc să-mi exprim acordul față de analiza pe care Sebastian Lăzăroiu a postat-o duminică pe FB în legătură cu scandalul “Jobbik”, pe care l-a catalogat o construcție mediatică „vizibilă chiar și pentru amatori” și l-a rezumat după cum urmează: „Niste extremiști de la Budapesta fac declarații de prost gust la o tabără de vară. MAE reacționează de parcă Ungaria ar fi declarat război României. Un deputat USL specializat în “vadimisme” cere ca liderul Jobbik să fie declarat persona non grata. MAE îi raspunde lui Diaconu că nu se poate (!!!!). E ca în desene animate.” În sfârșit, domnul Lăzăroiu diagnostichează corect toată vânzoleala mediatică drept o diversiune menită să distragă atenția de la „noile măsuri fiscale, CFR Marfă și alte teme grele pe agenda guvernului aflat în vacanță…

Ceea ce înțeleg mai greu este cum de reacția președintelui Băsescu a ignorat total analiza pertinentă a consilierului său și a avut accente atât de dure nu numai la adresa partidului Jobbik (care nu merita atenția unui șef de stat, fiind în opoziție), sau împotriva exagerărilor disperate ale lui Laszlo Tökes (care nu ar intra în Parlament dacă ar candida, atât de redus este sprijinul său), ci a înseși Ungariei, pe care a declarat-o „focar de instabilitate” și, indirect, țintă a unei campanii românești de „leadership”.  Se înțelege oare prin Ungaria și guvernul ei? Același guvern al cărui șef, Viktor Orban, le-a dat instrucțiuni clare anul trecut maghiarilor să nu participe la referendumul de suspendare, ceea ce a contribuit la diminuarea prezenței totale și indirect la salvarea mandatului domnului Băsescu și a stabilității României? Căci maghiarii l-au ascultat atunci pe Viktor Orban, nu pe Kelemen Hunor, care votase pentru suspendare.

O să mi se spună că politica este o femeie ușoară și că acum este vorba de interesul național, etc., etc., iar eu o să întreb cum de am reușit să trăim în bună pace cu Ungaria, fiind chiar susținuți de ea în vederea aderării, în ciuda atacurilor de tip Jobbik pe care timp de peste două decenii le-a lansat PRM  în sens invers.  Bineînțeles că acest lucru a fost posibil pentru că liderii celor două țări au ignorat extremismul pierzător de suflet și au acționat ca ființe raționale, în spirit european, acceptând că extremiști au existat și vor exista în ambele țări, dar că ei nu pot fi executați pentru declarațiile lor, oricât ar fi de supărătoare, și nici nu trebuie luați în seamă atâta vreme cât sunt în minoritate și retorica lor este fără consecințe.

Mai mult, pusă în contextul excelent descris de Anca Cernea pe În Linie Dreaptă, Jobbik este asociat mai puțin cu guvernul de la Budapesta, care a și răspuns calm la toate acuzațiile aruncate în direcția sa, cât cu Mișcarea pentru Eurasia, gândită și moșită la Moscova de ideologul lui Putin, Aleksandr Dughin, „care a amestecat într-o singură teorie bolşevismul, nazismul, ortodoxia rusă şi gnostico-păgânismul”.  Cam sinistră tovărășie și mult mai amenințătoare. Să nu fi știut președintele Băsescu nimic despre ea? Mă îndoiesc, este prea bine informat. Mai degrabă cred că a prevalat tentația unor puncte obținute ușor, căci retorica anti-maghiară vinde bine.

Aștept acum să văd și eu ce se va întreprinde anul viitor, în conformitate cu legislația europeană,  împotriva taberelor de vară de la Tușnad și din alte părți și, mai ales, cu cât va crește prestigiul României pe plan internațional, de pe urma exacerbării tensiunilor interetnice. Probabil că nu se va întâmpla însă nimic, și totul va fi pus ulterior pe seama a ceea ce în Anglia se numește „the silly season”, adică lunile de vară când nu se întâmplă prea multe și presa se ocupă de prostii.

În final, cred că Gabor Vona, liderul Jobbik, se miră și el de ecoul elucubrațiilor sale, de cât de ușor și-a atins ținta de a crea tensiuni în relațiile dintre București și Budapesta. De altfel, este un lucru știut că pretutindeni teroriștii mizează pe atenția mediatică pentru a se legitima. Iată, le-am oferit-o pe tavă, căci la noi, pe plaiurile mioritice, „the silly season” este un fenomen mult mai serios și deloc trecător.

 


 

MONICA ȘI MIȘCAREA

 

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

ȘI

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

VIVE LES VACANCES!

 

Își mai amintește cineva de vacanțele premierului Boc? Cred că a fost prim ministrul cu cele mai scurte și mai modeste vacanțe din toți cei pe care i-am numărat după 1989 și fără îndoială cel mai muncitor dintre toți. Dar nici poporul român, nici măcar propriul partid, nu l-au mai vrut pe Emil Boc, ci au preferat un playboy de la periferia Europei, un golănaș incapabil să iasă din registrul stilistic al bășcăliei indiferent de gravitatea problemei pe care o discută, ca să nu mai zic că este și un plagiator, ceea ce este echivalent cu un impostor, un „băiat de băiat”, care s-a grăbit să plece în vacanță lăsând vraiște treburile guvernării.

Nu mă deranjează faptul că premierul își face vacanțele înafara țării. Și premierii britanici o fac, de la Tony Blair la David Cameron, și nu protestează nimeni, pentru că majoritatea britanicilor pleacă și ei din țară în vacanță. La fel fac și mulți români, deși nu majoritatea. Sincer, nu văd de ce te-ai duce pe litoralul românesc dacă nu beneficiezi de o vilă de protocol gradul 0 și nu cred că prim ministrul trebuie neapărat să facă băi de mulțimi la târguri ca să demonstreze că este un bun român. Este suficient să dovedească responsabilitate și competență în acțiunea guvernamentală.

Am totuși două mari probleme cu vacanțele americane (?) ale domnului Ponta: 1. sunt foarte scumpe și nu cred că le poate plăti, pentru patru persoane, din salariul de europarlamentar al soției, pentru că nu cred că familia Ponta economisește tot anul pentru o „vacanță de vis” odată pe an, și 2. un premier  care pleacă în vacanță lăsând în suspensie chestiuni atât de serioase ca privatizarea CFR Marfă este un pericol public, fie pentru că nu înțelege gravitatea chestiunii, fie pentru că încearcă s-o rezolve prin subterfugii dubioase, cum este avizul CSAT, chipurile necesar pentru semnarea contractului. Știe și el, știe și echipa lui de zgomote, care se agită acum pe toate ecranele, că acest aviz a fost doar un pretext pentru a tergiversa semnarea contractului de  privatizare. Poate că – ce să vezi! – iese din termen și Gruia Stoica primește despăgubiri de la guvern, în loc să dea el banii promiși…

Imensa eroare făcută de golănașul nostru guvernamental a fost însă să-i ofere pe tavă președintelui Băsescu un prilej pentru a-l sancționa. Iar președintele a punctat perfect, ca un animal de pradă, adică un combatant politic, și și-a întărit poziția de lider al opoziției.

Mi-aș fi dorit desigur ca liderul opoziției să fie un politician mai puțin uzat, la începutul carierei politice sau la apogeul ei, care să reprezinte viitorul, să ofere perspective. Mi-aș fi dorit de asemenea ca agenda publică să nu fie dominată doar de temele care-l interesează pe Traian Băsescu, oricât de legitime ar fi. Poate am fi putut dezbate ceva mai mult modificările propuse de aleșii locali pentru legea ANI, de pildă, sau fantasmagoriile lui Eugen Nicolăescu, de care nu se ocupă decât Vlad Mixich, din păcate. Ce să-i faci însă? Se pare că exact acei tineri politicieni care aveau ceva de demonstrat în opoziție au plecat în vacanță, ratând ocazia de a se afirma. Nu vor fi toți la Miami, dar sigur nu sunt acolo unde ar fi trebuit să fie.