GOING TO THE DOGS

Să lăsăm la o parte strigătele de neputință și revoltă în fața morții unui copilaș sfâșiat de câini, căci nu vom rezolva nimic, ci doar vom prilejui ieșiri populiste din partea politicienilor. Să nu-i ascultăm nici pe cei care cer ca problema câinilor fără stăpân „să nu fie politizată” – căci tot dezastrul este rezultatul unor decizii politice. S-a văzut clar din semnăturile liderilor USL pe infamul protocol încheiat cu Federația pentru Protecția Animalelor (FPAM) a lui Marius Marinescu (zis cândva și Bidet), prin care opțiunea eutanasierii este exclusă. Uitați-vă bine și veți vedea la loc de frunte semnătura premierului Victor Ponta, cel care refuză să acționeze în vreun fel pentru stârpirea flagelului în care s-au transformat maidanezii. Am toate motivele să cred că primul plagiator al țării va aștepta să treacă furtuna și își va respecta angajamentele asumate față de ONG-iștii domnului Marinescu – altfel oaspete frecvent și respectat, alături de Paula Iacob, la B1.

Povestea de dragoste dintre ong-urile câinești și PSD este veche și datează de pe vremea guvernului lui Adrian Năstase. Atunci, când Traian Băsescu, Primarul Capitalei, încerca să stârpească haitele de câini vagabonzi, premierul Năstase l-a blocat legislativ și a preluat personal problema, numindu-l pe doctorul veterinar Liviu Harbuz consilierul său personal în probleme sanitar-veterinare. Mult promovatul pe atunci Harbuz avea, se pare, o clinică pentru sterilizarea câinilor și printre ziariști se vorbea intens și de interese în afacerile legate de distribuția hranei pentru câini. Cert este că de atunci s-a impus mantra sterilizării, care, de peste zece ani, iată că nu aduce deloc reducerea numărului de câini vagabonzi, ci doar îmbogățirea celor care practică sterilizarea. Din acest motiv nici nu este profitabil să stârpești maidanezii, ci rentează să-i menții în permanență pe străzi, indiferent câți copii sau adulți vor sfâșia aceștia – să ne amintim și de bietul japonez ucis de un maidanez acum un număr de ani, în plin centrul Capitalei. Avem noi ce avem cu japonezii, de îi omorâm cum încearcă să ne facă vreun bine…

Pe scurt, în acest oraș în care ong-urile câinești fac legea în cârdășie cu autoritățile locale, acoperind o rețea generatoare de profituri pe seama banului public,  dezastrele umanitare nu sunt nici „accidente”, cum spun ong-iștii cinici, care sugerează că de fapt vina este a copilului care s-a speriat și i-a provocat pe câini, nici „întâmplări tragice”, ci pur și simplu rezultatele logice, firești, ale unor decizii politice cinice luate de politicieni venali. Nu am nici o jenă să-i plasez în această categorie pe Adrian Năstase și pe Victor Ponta, căci cel dintâi a blocat în mod deliberat rezolvarea problemei câinilor vagabonzi, iar cel de-al doilea a continuat această politică; mai mult, a inclus FPAM în Consiliul Economic și Social. De altfel, relațiile sale cu FPAM pot fi ilustrate de un discurs rostit la semnarea protocolului de colaborare mai sus menționat și pe care l-am regăsit pe site-ul FPAM (http://fpam.ro/protocoale-de-colaborare/) Dacă aveți răbdare, veți vedea că în acel discurs se referă și la nocivitatea cianurilor!Altfel, site-ul nu oferă nici o informație privind finanțarea organizației, doar cereri de donații, iar discursul premierului avea un pronunțat caracter electoral, ceea ce ne face să suspectăm că FPAM a folosit și ca vehicul de atragere a simpatiei pentru USL din partea unor personalități publice, dintre care mulți actori, bine tămâiați de plagiatorul șef al țării. Cu regret, l-am regăsit pe lista membrilor de onoare și pe fostul ministru Valentin Ionescu, pe care nu-l puteam asocia în nici un fel cu Marius Marinescu. Dar câte asocieri de acest fel nu au fost pentru mine de neimaginat! Nici despre orașul meu, nici despre țara mea nu mi-am imaginat că va fi condusă de oameni care compromit securitatea cetățenilor pentru a profita de pe urma haitelor de câini vagabonzi. Moartea atroce a unui copil de patru ani a scos însă la iveală tot putregaiul moral din spatele guvernării, toate metastazele unui organism politic distrus de cancerul venalității.  Expresia englezească „going to the dogs” („a se duce de râpă”) pare să fi fost inventată mai degrabă pentru noi, decât pentru britanici.

Este bine că acum Crin Antonescu și-a călcat pe orgoliu și susține soluția singurului politician român care a încercat să rezolve realist problema câinilor vagabonzi, Traian Băsescu pe când era Primar General, deși este adversarul său declarat. Nu am identificat semnătura sa pe protocolul mai sus menționat, dar nu nici nu-mi amintesc să fi dezavuat acest document.

Soluția nu se află însă în mâinile politicienilor, ci ale cetățenilor, care ar trebui să protesteze susținut, nu episodic, împotriva cinismului autorităților. Iar mass media, în loc să se văicărească și să difuzeze „boturi” cu Marius Marinescu și Paula Iacob, ar putea încerca de pildă să învestigheze interesele financiare care leagă PSD de ong-urile câinești. Ca să vă surprind, voi încheia citându-l pe premier, care, în acel dezlânat și populist discurs de la FPAM, spunea că trebuie „să apărăm nu doar un câine micuț de un președinte mare și rău, ci o mulțime de copii micuți de o mulțime de oameni politici mari și răi.” Gura păcătosului, adevăr grăiește! După câte se vede însă Victor Ponta are mai multe afinități cu câinii decât cu copiii…