UN PREMIER PENTRU LINIȘTEA NOASTRĂ?

Nici nu se terminase bine numărătoarea voturilor din primul tur de scrutin al prezidențialelor că Victor Ponta se și grăbea să lanseze o nouă diversiune anunțând trei variante pentru funcția de premier, care ar fi vacantată în urma victoriei sale în al doilea tur de scrutin: Călin Popescu Tăriceanu, Florin Georgescu sau George Maior.

Aș observa mai întâi că nu va fi la latitudinea sa să desemneze viitorul premier, ci la latitudinea viitoarei conduceri a PSD, din care domnul Ponta nu va mai face parte, dacă va câștiga pe 16 noiembrie. Nu trebuie să uităm că acest partid, acest un cancer politic pe trupul României, liderul necontestat al majorității parlamentare, va avea un rol esențial în tot ceea ce se va decide de acum înainte, astfel încât anunțul lui Victor Ponta privind viitorul premier trebuie privit strict ca o manevră politică și nimic mai mult, căci nimeni nu știe ce se va întâmpla în PSD după alegerile din 16 noiembrie și mai ales după încheierea mandatului lui Traian Băsescu pe 21 decembrie.

Ce urmărește deci domnul Ponta cu selecția mai sus pomenită? Țintele sunt multiple, în funcție de candidat. Lansarea numelui lui Călin Popescu Tăriceanu, cel care a lăsat țara cu un deficit bugetar de 8%, este un cântec de sirenă menit să-i atragă înapoi în USL pe liberalii care au mai rămas în PNL, alături de Klaus Johannis. Răsplata trădării ar fi accesul neîngrădit la resursele bugetului de stat. Se știe deja că pnl-iștii nu au manifestat prea multă tragere de inimă în primul tur de scrutin, fiind mai mult cu ochii ațintiți spre perspectivele promise de CPT decât spre campania actualului lor lider. Acum ar trebui să dezerteze definitiv, știută fiind duplicitatea funciară a acestui partid cu nume istoric și apucături contemporane. După ce se va vedea la Cotroceni, Victor Ponta poate foarte bine să găsească un pretext pentru a nu-l mai numi pe domnul Tăriceanu, mai ales că  PSD nu a promis oficial nimic în acest sens.
Mai interesantă este propunerea lui George Maior ca posibil viitor premier, căci domnul Maior este un euro-atlantist convins și bine pregătit și s-a distins prin sprijinul acordat de SRI anchetelor realizate de DNA. Chapeau! Ar trebui deci să credem că tocmai pentru aceste merite l-ar fi selectat și Victor Ponta, nu-i așa? Sigur că nu. Mai degrabă domnul Ponta încearcă să împuște doi iepuri: să convingă electoratul nehotărât dar simpatizant al DNA că anchetele anti-corupție vor continua și să-și asigure partenerii din NATO și UE că nu va vinde țara nici rușilor, nici chinezilor, ci va fi (brusc!) atașat cauzei și valorilor euro-atlantice.

Deși George Maior este un personaj căruia nu-i putem deocamdată reproșa nimic, numirea sa în funcția de premier ar produce efecte contrare celor pe care dorește să le sugereze Victor Ponta. În primul rând, am pierde un director al SRI care a sprijinit eforturile anticorupție și a menținut neutralitatea politică a serviciului. Victor Ponta, devenit președinte, va numi un înlocuitor și, judecând după toate numirile lui de până acum, nu cred în ruptul capului că va face o numire de același calibru.  Dacă a putut s-o numească pe Ioana Petrescu în postul-cheie de ministru de finanțe, este în stare de orice nenorocire. În nici un caz nu cred că un director al SRI numit de Victor Ponta va mai sprijini la fel de eficient anchetele DNA și nu va folosi informațiile la care are acces în scopuri politice. Iar George Maior nu va putea face mare lucru în sprijinul doamnei Kovesi și al colegilor ei.

În al doilea rând, domnul Maior ar fi numit într-un post în care are prea puține atribuții de politică externă, lăsându-i mână liberă lui Victor Ponta să-și urmeze tendința naturală de apropiere față de regimurile nedemocratice și ostile valorilor europene în fruntea cărora se află desigur Kremlinul lui Vladimir Putin.

În al treilea rând, ar trebui să ne amintim că George Maior are nevoie de votul majorității parlamentare pentru a deveni premier, iar acest vot nu va fi dat de parlamentarii aserviți baronilor penali pentru sprijinul pe care SRI l-a acordat DNA și pentru fermitatea convingerilor euro-atlantice ale domnului Maior, ci se va negocia contra imunități și schimbări legislative menite să anihileze lupta anti-corupție. Este simplist să crezi că baronii se vor speria de tăvălugul DNA și nu vor mai fi luați în seamnă de parlamentari: după cum s-a văzut în primul tur, frica de DNA și de justiție i-a mobilizat mult prea bine pentru a-i oferi lui Victor Ponta un scor peste așteptări, în speranța că-i va scăpa de rigorile legii. În plus, chiar dacă l-ar accepta PSD pe domnul Maior, ar putea domnul Maior să accepte o echipă guvernamentală dictată de PSD-UNPR-PC fără să se compromită? Bineînțeles că nu – iar PSD și aliații săi nu au nici un  motiv să voteze un eventual guvern de tehnocrați, care i s-ar potrivi domnului Maior.

În concluzie, atâta vreme cât PSD și aliații săi – la care adăugăm, mai nou, și PRM – controlează Parlamentul, nici un premier propus de Victor Ponta nu ne poate asigura că statul de drept nu va fi demontat și reformele democratice nu vor fi anulate în mod sălbatic. Nu avem deci nevoie de Victor Ponta președinte, indiferent ce poezii ne recită despre viitorul premier.

În varianta victoriei lui Klaus Johannis, măcar am fi asigurați că George Maior rămâne la SRI și continuă să sprijine anchetele DNA, iar guvernul Ponta – căci domnul Johannis nu are nici o pârghie constituțională să schimbe premierul – se va eroda serios până în 2016 sub impactul propriei incompetenței și propriei corupții. Între timp, expandarea sa într-un partid-stat ar fi contracarată de prezența unui președinte a cărui legitimitate derivă din votul anti-PSD – deci anti-impostură, anti-incompetență și anti-corupție. Nu am devenit peste noapte fan Johannis, dar, pentru motivele pe care le-am expus, cred că lupta pentru salvarea reformelor nu are nici o șansă dacă Victor Ponta ajunge președinte. În plus, Monica Macovei și GDS, care a lansat un Apel către nehotărâți, cerându-le să iasă la vot pentru apărarea democrației și a statului de drept, ca și declarațiile recente ale domnului Johannis, m-au convins că nu avem altă alternativă decât să-l votăm. Sigur, este exasperant să votezi tot timpul răul cel mai mic, dar noi suntem deja pe marginea prăpastiei, iar perspectiva prăbușirii în abis este chiar înspăimântătoare.  Să votăm deci cu capul limpede, cu sânge rece și cu hotărâre împotriva lui Victor Ponta.

CEL MAI MARE NESIMȚIT

Victor Ponta privește cu scârbă la adversarii săi. Iar noi privim cu scârbă la Victor Ponta , cel mai mare nesimțit dintre liderii PSD și cel mai slab dintre premierii acestui partid, pentru că nu are nici o jenă să-și manifeste prostia și ticăloșia în fața națiunii: cum poți să declari că la Paris s-a făcut coadă în fața Ambasadei pentru că nu s-au mai fraudat voturile? Ce legătură are opțiunea politică cu mersul votării – adică lentoarea bine organizată de către rivalul întru nesimțire al lui Victor Ponta? Mă refer desigur la ministrul de externe Titus Corlățean, acest exemplu de mediocritate cu reacții hormonale care este, de fapt, un bun reprezentant al PSD înafara țării. Mai lipsește ca Traian Băsescu să acuze implicarea SIE în proasta organizare a votării la ambasade și tabloul nebuniei naționale este complet.

Ca orice succesor al PCR, PSD știe că nu poate prospera decât în izolare, bazându-se pe o alianță de întunericiți, corupți și amorali care îi asigură suficiente voturi ca să depășească o dreaptă dezbinată din interior și de le Cotroceni. Cum intră în joc românii care trăiesc în țări normale și au respins regimul politic dictat de PSD în România, cum PSD pierde teren. Disperarea psd-iștilor, care nici măcar aparențele în Occident nu mai vor să le salveze, demonstrează însă că nu sunt siguri pe rezultatul din al doilea tur de scrutin și că le fuge pământul de sub picioare. Dar, pentru că legea consecințelor neintenționate (the law of unintended consequences) funcționează, eu cred că și-au făcut mai rău decât credeau, pentru că la votul decisiv de la al doilea tur românii din diaspora vor fi mult mai îndârjiți și mai bine organizați. Sau cel puțin așa sper, bazându-mă pe antecedente.

Nu o fi Klaus Johannis alternativa pe care ne-am dorit-o, dar măcar este mai decent decât Victor Ponta – pentru că este greu să-l depășești pe Victor Ponta la capitolul indecență.

Așteptăm deci cu interes și speranță rezultatele Monicăi Macovei și ne mobilizăm pentru un asalt final, peste două săptămâni, asupra nesimțirii ridicate la nivel de politică de stat. Până atunci, dăm cu pietre din toate pozițiile asupra guvernului. De acord?

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

Iată-ne la 25 de ani de la prăbușirea comunismului, în cea mai cumplită criză de personal la nivel înalt: nici unul din probabilii succesori ai președintelui Băsescu, Victor Ponta și Klaus Johannis, nu este demn de încredere, iar decimarea PSD și a altor partide prin dosare penale ne îndeamnă să ne întrebăm cine poate veni la conducere după ce actuala clasă politică va fi scoasă din scenă.

Nu mă număr printre cei care îi neagă acum lui Traian Băsescu toate meritele. Dimpotrivă, pentru mine au contat mult sprijinul pentru reformarea justiției, condamnarea comunismului și predarea arhivelor fostei Securități, reforma educației și consecvența în politica euro-atlantică și fermitatea față de Moscova. Pentru toate acestea l-am susținut și nu mă voi dezice de această susținere, chiar dacă mi-aș fi dorit mai  mult de la el. Mi-aș fi dorit de pildă să fi fost cu adevărat un reformist și în domeniul administrației publice și al economiei, ceea ce ar fi evitat tăierea dureroasă de salarii din 2010. Am sperat ca președintele să fi promovat idei economice cu adevărat de dreapta, să fi curățat Garda financiară și ANAF de corupți, să se fi ocupat de încurajarea unui sector privat sănătos, favorabil întreprinzătorilor onești. Nu am avut nici un semn în această direcțe, iar din partea lui Emil Boc încă și mai puține.  Personal, mi-aș mai fi dorit să fi promovat o nouă lege a mass media publice, pentru a reforma singurele instituții menite să promoveze interesul public și un climat corect al dezbaterii publice. Nici el, nici Emil Boc, nu au făcut-o – deși am apreciat imens că nu au făcut presiuni asupra presei. M-a durut  când președintele s-a complăcut în șuetele neprofesionale de la B1 și am fost neplăcut suprinsă de cooptarea în anturajul prezidențial a unor personaje ca Paul Lambrino și soția lui Lia. Niciodată însă nu mi-aș fi închipuit că voi trăi momentul când președintele va încerca să-l apere pe Dorin Cocoș, cum a făcut-o pe 30 octombrie, sau să susțină la prezidențiale un politician mediocru, fără substanță, fără viziune și fără discurs, cu tușe groase de vulgaritate, cum este Elena Udrea. Nu cred în ruptul capului că președintele nu știa nimic despre operațiunile de care este acuzat Dorin Cocoș sau de asocierea doamnei Udrea cu personaje ca Victor Ponta, Petrache și Bittner – dar să lăsăm justiția să-și urmeze cursul. În sfărșit, niciodată nu aș fi crezut că Traian Băsescu o va prefera pe Elena Udrea Monicăi Macovei, că-l va lăuda pe Crin Antonescu și că îl va demola pe Cătălin Predoiu, singurul care putea fi un contracandidat viabil al lui Victor Ponta.

Problema noastră nu mai este însă Traian Băsescu, ci succesorul său. Victor Ponta ar fi o rușine națională – căci ce țară poate ține fruntea sus dacă este condusă de un plagiator, care sabotează independența justiției, este incompetent în privința economiei, pierde bani europeni pe bandă rulantă și vorbește ca un golan de după blocuri? Klaus Johannis, deși și-a îmbunătățit discursul în ultimele săptămâni, nu ne poate convinge că și crede ceea ce spune când vorbește de combaterea sistemului reprezentat de PSD. Faptul că vom fi poate nevoiți să-l votăm în al doilea tur ca să-l oprim pe abominabilul Victor Ponta nu este nici o bucurie, ci doar consecința ticăloșiei liderului PDL, Vasile Blaga, care și-a vândut partidul puciștilor din PNL și l-a scos din cursă pe Cătălin Predoiu, tocmai când acesta căpătase alură de prezidențiabil. Cei care suspectează un blat al domnului Blaga cu PSD pentru refacerea USL la putere au destule argumente. Iată tristul tablou al opțiunilor noastre politice în 2014!

Nu am făcut nici un secret din faptul că o votez pe Monica Macovei în primul tur, pentru tot ce a făcut ca ministru al justiției și ca europarlamentar pe linia combaterii corupției și promovării integrității în funcția publică, pentru fermitatea liniei euro-atlantice și pentru curajul de a fi înfruntat cele mai abjecte calomnii și atacuri din partea USL și a Antenelor. Mi se pare și mie puțin hazardat să apelezi tot timpul la referendum, dar apreciez ideea transparenței și implicării civice pe care vrea s-o promoveze. Știu, de bună seamă, că, spre rușinea nației, șansele ei sunt mici și că Elena Udrea stă mai bine în sondaje. Dar țin să sprijin cât pot o inițiativă politică menită să pună sub semnul întrebării modul în care este guvernată România în acest moment și să zguduie din temelii acest sistem ticăloșit blestemat care ne-a făcut prizonierii unei clase politice nedemne. Dacă Monica Macovei urmărește crearea unei platforme politice care să promoveze ulterior un alt tip de partid, bazat pe valori democratice și alcătuit din oameni necompromiși, atunci din nou are sprijinul meu, pentru că avem nevoie ca de aer de un astfel de partid.

În sfârșit, revin la problema enunțată în deschidere: cine va lua locul actualei clase politice, după ce ultimii ei mohicani (în mizerie) vor fi scoși din scenă de magistrați? Partidul Monicăi Macovei nu va fi suficient. Va avea nevoie de câteva puncte de sprijin în ruinele PDL, dacă se va găsi o facțiune care să se rupă de Vasile Blaga și să-l urmeze eventual pe Cătălin Predoiu. Din PNL nu este nimic de recuperat. Nu am prea mari speranțe iar în guvernele de tehnocrați nu cred. Societatea civilă e anemică, inertă și divizată de simpatii politice. Cum spuneam, stăm prost la capitolul resurse umane la nivel înalt. O epocă este sigur pe cale să se încheie: cea a tranziției frauduloase, în care ni s-a promis democrație și economie de piață, dar am primit democrație originală și capitalism de cumetrie, instituții democratice slabe și imunitate pentru politicienii penali. Din păcate, viitorul este incert și riscă să fie un nou șir de compromisuri, din lipsă de ceva mai bun. Certe sunt doar ruinele primului sfert de veac post-comunist. Certe și binevenite!