BATALIA PENTRU VIITOR

Absolut din intamplare am fost sunata ieri de o tanara din Cluj care m-a chestionat pentru un sondaj IRES.  Am acceptat, amuzata, sa iau parte la acest exercitiu, ca personaj anonim dintr-o masa de respondenti.  La un moment dat tanara m-a intrebat daca desemnarea domnului George Maior, directorul SRI, ar fi o idee buna, foarte buna, proasta sau proasta.  De unde si pana unde? Cum a aparut George Maior in ecuatie? Trebuie sa fie totusi o varianta de lucru la Cotroceni din moment ce domnul Dancu este preocupat de imaginea sa. Pentru cei (putini) care nu stiu precizez ca Vasile Dancu, prieten al lui Ioan Rus, este cel care conduce IRES.

Dupa ce am urmarit interventia televizata a presedintelui de la B1 si am corelat cele doua elemente cu eforturile disperate ale lui Victor Ponta de a se prezenta drept candidat eligibil pentru functia de premier – prin interviuri aranjate in presa straina si lobby plangacios pe langa François Hollande – am ajuns la concluzia ca miza bataliei politice in acest moment este numirea premierului, iar pentru Traian Basescu eliminarea din joc a lui Victor Ponta reprezinta un obiectiv de etapa.  Trec peste stilistica interviului de ieri seara, nu numai pentru ca este un subiect dezagreabil, ci mai ales pentru a ma concentra asupra jocului politic din care face parte.

Este limpede ca principalul obiectiv al domnului Basescu a fost distrugerea imaginii lui Victor Ponta, cu orice pret, chiar cu pretul compromiterii propriei imagini.  Televiziunile partenere ale USL vor tipa si vor urla importriva atacului lansat de presedinte, dar vor fi nevoite sa repete la infinit cuvintele “porc”, “pisic” si “mincinos”, cu care a fost gratulat ieri premierul.  Replica infantila a acestuia din urma – “pisica blanda zgarie rau” – este de-a dreptul penibila si sugereaza reactia unui pusti gonit cu suturi din curtea scolii. Poate ca limbajul interviului nu a fost tot timpul prezidential, dar nici reactiile domnului Ponta nu pot fi numite prim-ministeriale – cum de altfel intreg comportamentul sau este departe de a fi prim-ministerial, oricat s-ar stradui politologii din solda sa sa-l interpreteze favorabil.  Oricat se va infuria USL, imaginea lui Victor Ponta este acum grav compromisa, si nimeni nu o va mai putea repara, cum nimeni nu l-a mai putut repara pe Humpty-Dumpty in poezioara englezeasca (And all the king’s soldiers/And all the king’s men/Could never put Humpty Dumpty together again).  Victor Ponta o merita din plin, judecand dupa prestatia sa ca premier, si mai ales merita sa fie tratat fara menajamente, asa cum sunt tratate elementele slabe ale unei gasti pe dupa blocuri.  Daca presedintele este cel care trebuia sa-i frece nasul in tarana este alta discutie, dar se vede treaba ca nu s-a gasit altcineva care sa se faca auzit.  Acum doua seri, MRU facea consideratii stilistice si literare la adresa lui Crin Antonescu intr-un limbaj elegant. Nu cred ca a retinut cineva interventia sa.

Asadar, à la guerre comme à la guerre pare sa-si fi spus presedintele, avand in minte gravitatea consecintelor unei victorii coplesitoare a USL in alegerile din 9 decembrie: distrugerea statului de drept, pulverizarea economiei, prabusirea finantelor publice, izolarea in Europa.  Nu sunt speculatii, semnele exista deja si se vad cu ochiul liber de catre cei care privesc si vad, nu doar privesc fara sa vada.

Probabil ca domnul Basescu stie ca USL va castiga alegerile si ca va fi obligat sa numeasca un premier din randurile sale – sau acceptabil acestei formatiuni.  Tot ce poate face este sa-l excluda din competitie pe Victor Ponta, sluga prea plecata si prea manipulata a lui Dan Voiculescu, si sa caute o alternativa, adica un personaj care poate rupe destule factiuni din diferite partide pentru a alcatui o noua majoritate de stransura.  Aceasta ar asigura o guvernare cu care presedintele sa poata coabita.  George Maior ar fi o astfel de varianta, care ar mai avea si avantajul de a scoate de pe agenda suspendarea presedintelui, caci este clar ca, in ciuda tuturor asigurarilor date de premier, o majoritate de 60%  controlata de USL va declansa  imediat procedura de suspendare, pentru ca domnii Iliescu si Voiculescu nu vor lasa la latitudinea presedintelui numirea procurorilor si a sefilor de servicii de informatii.  Ei nu renunta niciodata, iar acum este o chestiune de viata si de moarte, adica de libertate sau puscarie.

Poate presedintele sa zadarniceasca planurile USL de a-l cocota din nou pe Victor Ponta in fruntea guvernului desi s-a facut de ras pe mapamond? Constitutia ii pune la dispozitie mijloacele necesare: daca nici la al treilea vot Parlamentul nu investeste noul guvern, Parlamentul poate fi dizolvat si alegerile reluate.  Parlamentarii proaspat alesi nu vor dori sa reia din nou exercitiul costisitor al campaniei inainte de a fi recuperat “prin mijloace specifice” investitia facuta si vor vota pana la urma candidatul propus de presedinte. Acest rationament a functionat pana acum, desi nu s-a ajuns pana la o amenintare cu dizolvarea efectiva a unui parlament nou ales. De data aceasta insa miza este atat de mare si de grea incat presedintele nu are alta sansa decat sa mearga pana la capat, adica pana la dizolvarea Parlamentului.

Suntem intr-un razboi dur, a carui gravitate multi nici nu vor s-o vada, desi au ochi; un razboi pentru viitorul acestei tari, la capatul caruia toate castigurile democratice obtinute cu truda si sacrificiu in ultimii ani pot fi spulberate.  Ostile democratiei sunt insa risipite si slabe (nu au fost ele niciodata prea puternice); au ramas in actiune doar cateva grupari din trupele de soc.  Nimeni nu se intreaba daca metodele acestora din urma sunt elegante cand este in joc existenta cetatii. Nu este deloc concluzia la care as fi dorit sa ajung, dar logica si realitatea mi-au impus-o.  Puteam sa tac, dar m-am gandit ca nu am dreptul.

CE FEL DE OPOZITIE?

In ziua alegerilor locale, Nicoleta Savin, o jurnalista pe care o pretuiesc, a trimis pe internet un text in care ne chema la vot impotriva USL si justifica o serie de masuri politice luate de PDL. Interesant este ca nu ne-a indemnat sa-l votam pe Prigoana (nici nu aveam de gand!), ci pe Nicusor Dan (cum am si facut), si a citat exact acele paragrafe din articolul lui Dan Turturica pe care le-am selectat si eu pe FB.  Nu voi analiza lungul text al Nicoletei Savin, tocmai pentru ca este foarte lung. Voi spune insa clar de la bun inceput ca nu impartasesc decat partial opiniile exprimate in acest manifest, pentru ca nu ma pot identifica cu o retorica anti-capitalista si anti-privatizare.  Nu pot sa inteleg de ce e rau ca a fost privatizat turismul. Eu cred, dimpotriva, ca este foarte bine. Cred de asemenea ca si companiile de stat trebuie privatizate, pentru ca nu fac altceva decat sa-i imbogateasca pe bani publici (adica ai nostri) pe baietii destepti din toate domeniile. Statul are destule intrumente prin care poate apara interesele cetatenilor si bugetul de stat, dar nu le foloseste. Mentinerea companiilor in proprietate de stat este in tot cazul   cea mai rea solutie, de care nu beneficiaza decat clientela politica a celor aflati la putere.

Pentru mine textul ridica insa o problema de fond: ce fel de opozitie practicam? O opozitie indreptata pur si simplu impotriva USL cu liderii sai reali Ion Iliescu si Dan Voiculescu, dublati de liderii sai de parada Victor Ponta si Crin Antonescu, sau o opozitie bazata pe principii, valori si adevar? Sa sustinem PDL doar pentru ca este putin mai putin rau decat USL si se declara de dreapta, desi a practicat clientelismul si coruptia, sau o forta politica promotoare a unor principii democratice autentice si sustinuta de personaje credibile?  Sigur ca nu avem acum o astfel de forta, dar la fel de sigur este ca argumentul „raului celui mai mic” nu mai tine. Avem nevoie de angajamente politice clare  - nu de seminarii teoretice pe banii fundatiilor straine – de optiuni politice si economice si de politicieni care au dovedit ca nu fac compromisuri majore pe principii. Sa ne amintim de Corneliu Coposu, care declarase „negociem orice, inafara de principii”.

Asa cum a demonstrat miscarea Carta 77 din Cehoslovaia, comunismul s-a prabusit in Europa pentru ca oamenii – mai intai o parte si apoi tot mai multi – au refuzat sa mai traiasca in minicuna.  Nici noi nu mai trebuie s-o facem, si trebuie sa incepem prin a refuza minciunile, compromisurile si jumatatile de adevar pe care ni le servesc partidele parlamentare, de la USL la UDMR trecand prin PDL si fara a exclude UNPR.  De PP nici nu este cazul sa vorbesc aici, deocamdata.

In 2004 PDL si Alianta D.A. a fost intr-adevar o speranta, dupa abominabila guvernare Nastase care ne-a inscris in UE la capitolul corupti. In 2008, dupa despartirea dureroasa de PNL, care a preferat alianta mult mai practica cu PSD, PDL ramasese ultimul bastion al opozitiei la PSD si de aceea a primit cele mai multe mandate in Parlament. Din pacate – nevoit sau voit – a ales sa guverneze cu PSD in dezastruoasul an 2009, apoi in 2010 cu UNPR si UDMR. Guvernarea intr-o perioada de criza l-a erodat, dar a scos la iveala si contradictiile sale interne:  faptul ca a sustinut reformele (in special in educatie) doar de frica lui Traian Basescu, nu din convingere, incapacitatea de a gasi solutii de fond la problemele generate de criza economica, luptele dintre tabere, rezistenta la reforma interna, toleranta fata de corupti – vezi cazul Boldea, printre altele –  conflictul dintre spiritele liberale si vechiul fond FSN-ist. Mai grav este insa ca PDL nu s-a deschis catre societate si a ramas un cerc inchis al vechilor cadre si al acolitilor sau copiilor lor.  Monica Macovei, Cristian Preda, Teodor Baconschi, etc. au fost primiti datorita presiunilor lui Traian Basescu si au ramas neasimilati. Intelectualii au facut si ei pasi inapoi, ceea ce nu este resimtit ca o pierdere de catre activistii partidului care si asa nu-i suportau, caci fondul FSN-ist este profund anti-intelectual.  Iar la capitolul „comunicare” PDL a fost absolut catastrofal exact atunci cand ar fi trebut sa fie magistral.

Daca se gandeste sa redevina principalul partid de opozitie, PDL trebuie sa se reinventeze profund, nu de fatada, sa adopte criteriile de integritate in viata interna si viata publica, sa nu mai accepte scursorile altor partide, sa puna in aplicare un program cu adevarat de dreapta, in care sa si creada si de la care sa nu se abata. Dar mai ales trebuie sa-si faca ordine in cadre, sa gaseasca lideri care sa poata exprima un mesaj principial autentic si puternic. Astazi nici macar nu are cine sa vorbeasca in  numele lui daca nu vine Monica Macovei de la Bruxelles – caci pe Cristian Preda l-a redus la tacere dupa ce mai intai a vrut sa-l excluda.  MRU nu poate vorbi in numele PDL, pentru ca nu-l reprezinta si, pe de alta parte, pentru ca nici el nu ne-a convins ca are valori solide. Cine este cu adevarat liberal nu scoate din lege restitutia in natura a proprietatilor.

Ma indoiesc ca PDL are in adancul fiintei sale capacitatea de a se reinventa.  Suspectez – sa dea Domnul sa ma insel! – ca dupa alegerile locale va urma o serie de acuzatii reciproce si o campanie pentru executarea vinovatilor de eventualele esecuri. Vinovatii trebuie executati politic dar nu este suficient. Daca totul se va limita la inlocuirea lui Emil Boc cu Vasile Blaga – marele adversar al reformelor Monicai Macovei – atunci este cazul sa cautam in alta parte o opozitie pe care s-o sustinem. Poate ca Noua Republica a meritat mai multa atentie decat i-am acordat, de pilda.

In tot cazul, nu avem nevoie de o opozitie de conjunctura, injghebata de tot felul de consilieri si „experti” bine platiti de unii si de altii. Orice decizie am lua insa trebuie sa aibe la baza intransigenta fata de principiile democratiei si ale economiei de piata corect reglementate. Daca noi, cetatenii, nu le vom cere imperativ, nu le vom avea niciodata. Daca ne vom lasa atrasi de toti iepurii scosi din joben de grupurile de interese ascunse in spatele televiziunilor si trusturilor de presa atunci nu vom iesi niciodata din marasmul spiritual si valoric in care ne aflam.  Nu stiu de ce, desi nu am nici un element concret, indraznesc totusi sa sper ca vom iesi!

Degringolada PDL

Nu mai stiu sigur ce semnifica P si L din initialele principalului partid de guvernamant dar incep sa cred ca D vine de la degringolada. Nu stiu daca P vine de la Prigoana, care a scos in spatiul public aceasta degringolada, dar ce se intampla de o saptamana cu acest partid este de natura sa dea frisoane celor care au crezut ca poate reprezenta o alternativa la actuala opozitie – care nu este ea insasi o alternativa dezirabila la actuala putere. Stiu ca suna complicat, dar asa e la noi, fara alternative.

La inceput nu m-a surprins faptul ca Silviu Prigoana face scandal, pentru acesta este “naturelul” lui. Nu are program (sau nu-l stim noi), dar are intotdeauna motiv de scandal. Mi s-a parut totusi mai agresiv decat altadata, amenintand mai intai ca va candida la Primaria Capitalei pentru orice partid ii face o oferta convenabila – adica sa nu-i cerem valori si principii, ca nu se poarta, nu sunt eficiente, sunt chestii pentru nenorocitii de intelectuali – si apoi cerand de-a dreptul demisia intelectualilor din partid, ca pret al candidaturii sale. Deja era prea mult, nu mai era deloc credibil si mirosea a dinamita. In replica, liderii partidului, vajnici barbati de stat, mosmondeau replici in doi peri. Era clar ca aveam de a face cu un joc politic, o strategie de PR, dar a cui? Am aflat curand de la Cristian Preda, care a postat circulara PDL Bucuresti in care se trasau sarcini de tipul “„Intelectualii” din partid trebuie să respecte regulile jocului politic” (bolduirea le apartine) si se afirma raspicat “Atunci când majoritatea hotărăşte într-un fel, a critica decizia este total contraproductiv…De altfel, în orice societate de tip democratic, majoritatea decide.” Cei mai in varsta, ca mine, isi amintesc ca se face trimitere la principiul centralismului democratic din statutul PCR (minoritatea se supune neconditionat majoritatii), invocat in anii ’90 si de Ion Iliescu. Cea mai semnificativa fraza este insa urmatoarea:  ” „Intelectualii” trebuie să înţeleagă că alegerile sunt un joc în care cel mai important lucru sunt voturile.” (bolduirea imi apartine mie)  Adica voturi cu orice pret, nu valori, nu principii, nu standarde etice – a se slabi! Doamne fereste ca intelectualii din partid sa “inteleaga” vreodata acest rationament cinic in virtutea caruia Romania a ajuns astazi un pariah al UE. In sfarsit, tuturor indisciplinatilor li se aminteste apoteotic ca “Silviu Prigoană stă cel mai bine în sondaje” (bolduirea lor). In consecinta, “Orice lovitura aplicata celui care se afla primul în sondaje cu scopul de a-l decredibiliza este un atac la adresa partidului si a intereselor sale.” Wow! Dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine! – cum am fi zis altadata, numai ca de data aceasta nu este de ras, ci de plans.

Asadar partidul care “face ce trebuie” si care s-a angajat sa reformeze Romania este chemat sa puna pumnul in gura intelectualilor si societatii civile cu o retorica ce aminteste de sloganul “Moarte intelectualilor!” din ianuarie 1990. Mai mult, este somat sa se alieze cu UNPR, si asta in plin scandal Boldea, borfasul fugit in Kenya sau Congo. De fapt Mihail Boldea exemplifica pefect parteneriatul PDL-UNPR: penalii din PDL sunt transferati la UNPR, iar PDL este chemat sa sustina UNPR cu penalii sai externalizati cu tot, aruncand in aer practic codul etic al Monicai Macovei. Iar candidatul pentru care PDL Bucuresti cere imperativ sprijin este campion la contractele cu statul, cum au demonstrat Kamikaze in 2010 si Alianta pentru o Romanie curata in 2011 (alti intelectuali, mama lor!). Din cat am putut urmari din dezbaterile televizate la care a participat domnul Prigoana, chestiunea contractelor cu statul nu a fost invocata de nici un jurnalist pana acum. Recomand o cautare simpla pe Google, pentru documentare si vindecarea superficialitatii de care sufera breasla, macar ca sa nu mai repete toti intrebari tampe gen “Ce veti face?” sau “Unde va veti duce?”. Si tot documentandu-ne, ajungem usor la relatiile dintre domnul Prigoana si SOV si – cine stie? – ne amintim si de “victoria” zdrobitoare inregistrata in ianuarie 2010 de Honorius Prigoana in alegerile partiale pentru Camera Deputatilor din colegiul 1 din Capitala.

Revenind la PDL, este limpede ca in interiorul acestui partid se dau batalii crancene intre cei care vor sa-l aserveasca practic UNPR si cei care inca ii mai apara identitatea. Singurii care au iesit la atac impotriva aripii pro-UNPR au fost intelectualii – Teodor Baconschi, Teodor Paleologu si Cristian Preda. Altadata era si Sever Voinescu cu ei, acum nu stiu pe unde a mai ramas. Rezultatul acestei batalii este crucial nu numai pentru PDL, ci si pentru politica romaneasca in ansamblu. In mod normal ar trebui sa se produca o ruptura care sa limpezeasca apele, altfel PDL dispare, dar nu imi fac iluzii in acest sens. Lupta celor trei – Preda, Baconschi si Paleologu – cu PDL Bucuresti si Silviu Prigoana seamana cu lupta lui David cu Goliath. In Biblie, David il invinge pe Goliath; in Romania insa este atat de clar ca Goliath a invins intotdeauna incat ma intreb de ce o mai fi insistand David.

 

 

 

Manevre prezidentiale

Nu a fost greu de inteles pentru nimeni ca “taifasul” prezidential difuzat duminica seara la B1TV a fost o manevra organizata de presedinte pentru a administra cateva lovituri politice adversarilor si a-si apara protejatele. Dau un premiu celui care-mi va semnala o singura intrebare provocatoare la adresa sefului statului. Nu risc nimic, desigur.

“Dezvaluind” faptul ca i-ar fi propus lui Victor Ponta functia de premier si ca acesta din urma nu a raspuns lasandu-i pe Crin Antonescu si pe Daniel Constantin sa vorbeasca in locul lui, Traian Basescu a urmarit sa dea mai multe lovituri: sa demaste fatarnicia liderilor USL, sa-l compromita pe Victor Ponta tocmai cand acesta se chinuie sa semene cu un politician serios si a mai crescut in (unele) sondaje, sa dezbine USL provocand un razboi de orgolii. Toate obiectivele sunt legitime in lupta politica, iar liderii USL nu merita sa fie scutiti. Au administrat si ei pumni in stanga si in dreapta ca niste batausi de cartier, au aruncat cu murdarie in ventilator si au spurcat toata scena publica, de nu mai ai unde sa te ascunzi de putoare, au facut sluj si si-au asteptat cuminti bucatica de zahar de la mogulul-patron de clasa politica. Prin ei si prin armata sa de mercenari de la Antene Dan Voiculescu a facut mult mai mult rau decat i-a convenit aseara presedintelui sa recunoasca.

Chiar si asa merita sa analizam pe scurt textul stenogramei pe care, ce sa vezi, presedintele o avea la indemana ieri seara, ca sa nu avem dubii asupra caracterului organizat al demersului “jurnalistic”. Retinem din stenograma pasajul-cheie: “Nu exclud posibilitatea ca domnul Ponta să fie prim-ministru, totul depinde cum se pot forma majorităţile. Eu v-am făcut o propunere: desemnarea domnului Ponta ca prim-ministru”. 

Si cum s-ar fi format ma rog majoritatile? Fie USL ar fi negociat cu coalitia majoritara si ar fi fost nevoit sa cedeze in plin an electoral, pierzand puncte; fie guvernul USL ar fi cazut la vot. Cand te astepti sa castigi alegerile nu te vulnerabilizezi cedand umilitor in fata pretentiilor UDMR, cum a facut guvernul Ungureanu, de pilda. Dupa alegeri poti face orice compromis, nu inaintea lor. Liderii USL au avut deci dreptate sa priveasca propunerea prezidentiala ca pe o capcana, si sa nu o ia in serios. Daca erau putin mai inteligenti ar fi gasit o forma de a o da ei insisi in vileag dupa discutiile de la Cotroceni. Pdl-istii care nu fusesera informati s-ar fi scandalizat, iar poporul USL s-ar fi bucurat ca are niste lideri atat de intelepti si duri. In schimb, Crin, Victor si Dani au repetat  ca niste papagali aceleasi acuzatii rasuflate si neconvingatoare. Nu e de altfel nici o noutate ca Traian Basescu e mai inteligent decat ei.

Nu putem insa sa nu observam ca nici dezvaluirile prezidentiale de aseara nu sunt altceva decat un truc, o manevra politica menita sa subrezeasca pozitia adversarului. Tot acolo incadram si afirmatia ca USL nu va castiga o majoritate absoluta in alegeri, al carei scop este scindarea USL, pentru ca – e la mintea celui mai marunt politician – poti sa imparti pe jumatate 50-60% din mandate, dar nu 45-47%. Lasam la o parte faptul ca nu se cade ca seful statului sa faca astfel de speculatii (au fost mai multe momente prea putin prezidentiale ieri seara la Cotroceni); intelegem ca ieri Traian Basescu facea ceea ce Emil Boc nu este in stare sa faca, adica se lupta corp la corp cu adversarul politic. O facea insa doar partial pentru PDL, si total pentru cateva din protejatele sale, in primul rand Roberta Anastase, atacata constant de USL, si Elena Udrea. Restul PDL a fost criticat, pe buna dreptate, caci prestatia pdl-istilor este demult neconvingatoare. Doar ca politica de imagine  a partidului este in mainile Robertei Anastase, prin fisa postului ei de prim-vicepresedinte, deci poarta si ea o vina pentru deficitul de imagine semnalat de presedinte.

Si apoi, cand se supara pe “greii partidului” care nu vor sa candideze in alegerile locale, la cine oare se refera presedintele? La “vechea garda” pe care a impins-o pe margine ca sa faca loc “tinerilor” ? De ce s-ar implica triada Blaga-Videanu-Berceanu in campanie dupa ce a fost inlaturata atat de putin ceremonios? De ce sa nu stai pe tusa si sa lasi echipa lui Boc sa arate ce poate la locale pentru ca apoi, eventual, s-o maturi de la conducere? Oare Traian Basescu, in locul lor, ar fi procedat altfel? Intr-adevar, cum spune domnul Basescu, tineretea nu este suficienta pentru a asigura reusita in politica. Fara sa vrea probabil, presedintele a oferit si un argument: Elena Udrea nu poate candida la Primaria Capitalei pentru ca sondajele de opinie arata ca ar pierde.  Faptul ca in prezent PDL nu are un contra-candidat la Sorin Oprescu ne spune insa mai mult decat a vrut sa spuna Traian Basescu, si anume ca vina pentru declinul actual al PDL este in primul rand a conducerii instalate cu mana lui in mai anul trecut si ca o parte a acestei responsabilitati poate ca ii apartine si lui.

In sfarsit, cred ca am comentat destul manevrele de campanie ale presedintelui. Asta este insa ce ne-a oferit la B1. Nu poti sa nu observi ca la ProTV a avut mai multa substanta si sa nu te gandesti ca stie sa-si aleaga emisiunea adecvata pentru nivelul calitativ al mesajului pe care vrea sa-l transmita.

 

ULTIMUL PICIOR AL MIRIAPODULUI

Cine si-ar fi putut imagina ca un partid care a aplicat cele mai drastice masuri de austeritate din istoria post-decembrista a Romaniei mai poate castiga un mandat de deputat intr-un fief electoral al principalului partid de opozitie? Iata ca s-a intamplat si miracolul se datoreaza probabil liderilor PSD de azi si de ieri. Sa ma explic. Alegerile din Neamt, castigate de candidatul PDL, s-au desfasurat intr-un colegiu aflat exclusiv in mediu rural, acolo unde altadata PSD era rege. Iata insa ca oricine se afla la putere si poate oferi “ceva” acestui electorat are sanse sa castige. Electoratul rural, imbatranit, needucat si cu o situatie materiala precara, este de fapt un electorat captiv al puterii, pentru ca ea distribuie resursele. PSD a tinut din 1990 acest electorat in captivitate, bazandu-se pe el pentru a da cu tifla electoratului urban care-l respinge, in proportii variabile, incepand din 1992. Mita electorala si plimbarile in ziua alegerilor a fost inventata de oamenii lui Ion Iliescu. Metodele lor au fost aplicate insa cu succes si de PDL, care a castigat astfel un loc de deputat care a apartinut PSD. De aceea era atat de vehement ieri seara Victor Ponta. In paranteza fie spus, iesirea sa a fost lipsita de intelepciune, deoarece trada furia esecului si cu totii stim ca intotdeauna dupa alegeri cel ce iese primul la rampa este perdantul. A fost, ce-i drept, si o infrangere personala pentru el si pentru Crin Antonescu, pentru ca ambii lideri USL s-au implicat personal in campania din Neamt.

Chiar daca in final scorul aritmetic al exercitiului electoral de duminica a fost 1-1, pentru ca USL a castigat la Baia Mare, a fost de fapt o victorie pentru PDL, care a castigat pe terenul adversarului, caci ambele mandate puse in joc apartinusera PSD. Nu este insa pentru nimeni un motiv de optimism, pentru ca modul in care s-au desfasurat alegerile din 21 august consacra un anumit mod de abordare a electoratului rural si demonstreaza ca nimic nu s-a schimbat de 20 de ani, iar PDL nu a tintit altceva decat detronarea PSD prin metodele brevetate de echipa lui Ion Iliescu. In consecinta, s-ar putea sa-i placa sa mentina si el captiv acest electorat pe care-l poate plimba pe unde vrea, cum plimbi cardul de gaste cu un pumn de graunte. Nu spunea Vasile Dancu, pe vremea cand era strategul electoral al PSD, ca votul unei babe de la tara este la fel de valoros ca al unui intelectual? Si oricum este mai usor de obtinut pentru politicieni, am adauga noi.

Te intrebi uneori cu exasperare daca se va schimba vreodata ceva fundamental in Romania, daca vom iesi din aceasta stare de semi-modernitate in care ne complacem, daca se vor face vreodata reforme fundamentale. Este adevarat ca un miriapod, oricat de incet ar merge, isi misca pana la urma si ultimul picior, dar de ce sa fim noi ultimul picior al miriapodului? Cum de ce? Pentru ca suntem prizonierii politicienilor, iar ei nu vor de fapt sa schimbe nimic.