REGELE ȘI PATRIA

Deși am avea toate motivele să ne gândim la lucruri frumoase când ne referim la Rege în aceste momente grele, până la urmă tot la evocarea unor lucruri urâte ajungem, așa cum pe un tablou de valoare remarci mai degrabă mizeria care s-a aruncat asupra sa decât frumusețea originalului. Ioan Stanomir a fost primul care a observat obcenitatea corului de foști fsn-iști care l-au batjocorit și insultat pe Rege în anii 1990, iar acum varsă lacrimi de crocodil în studiourile de televiziune, alături de cei care au fost întotdeauna loiali Familiei Regale, suportând batjocura celor dintâi. Ne vom aminti desigur frumoasele mesaje regale, naturalețea și eleganța Regelui Mihai la toate întâlnirile cu românii, discreția, curajul în momente cruciale și extraordinara putere de a-și duce crucea în exil,  dar ne-au marcat mai mult violența cu care a fost întors de pe A1 ca un infractor, odioasele calomnii și insulte din Adevărul lui Darie Novăceanu și Sergiu Andon, sau campania imundă a PDSR  în 1996, când monarhia era un cuvânt de ocară. Nu uităm desigur gestul reparator al guvernului Ciorbea, care a anulat decretul prin care Petru Groza îi retrăgea Regelui „naționalitatea română” – da, acel Petru Groza pe care  unii istorici s-au grăbit să-l realbiliteze după 1989! Au urmat însă, la scurt timp după aceea,  isteria lui Petre Roman după dineul din 30 decembrie 1997 si bâlbâielile lui Emil Constantinescu legate de dorința Regelui de a reveni definitiv în România. Și să nu ignorăm  reacția ostilă a multor „simpli cetățeni”, mereu dispuși să creadă tot ce este mai rău și mai urât despre Rege și despre familia sa, fără probe, doar pentru că așa le spuneau Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor și partidele lor. Înainte să se extazieze în fața Antenei3, o parte a publicului românesc l-a înjurat copios pe Rege și a răspândit toate calomniile generate pe seama lui. Poate nu este întâmplător că autorul  editorialului intitulat „Fir-ai al naibii, Maiestate!”, Sergiu Andon, este avocatul lui Dan Voiculescu, după ce a fost senator PSD. Și cum să nu-ți amintești cu dezgust de promovarea, din păcate chiar de președintele Băsescu, dar și de toată elita PSD înaintea lui, a impostorului Paul Lambrino, pe care și astăzi o prezentatoare ineptă îl numea „de România”?

Acum, desigur, este permis să-l admiri pe Rege, iar elogiile curg pe toate televiziunile. Din păcate, a fost nevoie ca tot Ion Iliescu să permită această „întoarcere a armelor” în 2000; altfel probabil că televiziunile care astăzi îl laudă pe Rege ar fi continuat să-l înjure.  Vă dați seama deci cât de puternic a fost – și încă este –  manipulată opinia publică de gașca puterii politice și mediatice constituite sub patronajul lui Ion Iliescu și Dan Voiculescu?

Acum, când Regele și-a luat rămas bun de la viața publică din România, el apare din nou ca un Gulliver printre liliputani, un personaj istoric demn și tragic, confruntat în permanență cu produsele umane mizere ale comunismului din patria sa.  Și este firesc să fie așa: nu avem nici un merit pentru calitățile Regelui, ele vin dintr-un alt univers uman și istoric; avem în schimb, ca națiune și societate, o responsabilitate pentru tot ce a făcut FSN în numele nostru. Măsuri reparatorii nu putem lua, dar putem să ne amintim mereu de meschinăriile și mizeriile care au însoțit relația Regelui cu puterea politică din România, foarte intens până în 1997 și apoi latent până în 2000, și să ne întrebăm cum de au devenit frecventabili promotorii acestor mizerii și de ce există atâția români care acceptă orice prostie propagandistică  pe care i-o servește gașca politică derivată din FSN. Probabil că succesorii FSN se bucură de retragerea Regelui, căci nu vor mai avea nici o oglindă care să le arate adevărata lor față sluțită, nici un reper cu care să fie comparați. Și cine își va mai bate capul să se întrebe cum ar fi arătat România condusă de Regele Mihai în comparație cu România condusă de Ion Iliescu?

PLIMBAREA IPOCRIZIEI

Duminică seara, după marșul manipulatorilor care controlează actuala putere , manifestație despre care s-a scris deja deci nu voi relua amănuntele, am asistat la triumful ipocriziei atât din partea unor televiziuni, cât și din partea oamenilor politici. Ce se întâmplase de fapt în fața Palatului Cotroceni?

Un exercițiu de memorie

Pentru cei care nu suferă de amnezia voluntară care lovește periodic poporul român – și este mai destructivă pentru fibra morală a națiunii decât Ebola – a fost vorba despre o nouă acțiune în forță a acelorași forțe mediatice și politice care au căutat să zădărnicească nu numai integrarea României în UE și NATO, ci și orice reformă care le amenința campania de spoliere a statului român. Același lucru s-a întâmplat și în iarna din 2011/2012, când tot Antena3, cu sprijinul neprecupețit al PSD, PNL și PC, a montat diversiunea (reușită) din Piața Universității. Mișcarea a avut puțin sprijin spontan, fiind ținută în viață de „revoluționarii” domnului Iliescu și de oamenii lui Mircea Dogaru, personaj care a și declarat cu aplomb că nu ar mai fi fost nimeni în piață dacă ar fi plecat trupele lui. Sunt sigură că avea dreptate.

Un nou episod al campaniei declanșate de aceste forțe malefice grupate în jurul lui Dan Voiculescu și al USL s-a desfășurat în 2012, când au speriat lumea civilizată cu mineriada politico-juridică din iulie. Și despre aceasta s-a scris, dar merită să ne amintim că este vorba de exact aceleași forțe politice. Cum campania lor nu a reușit să blocheze justiția, pentru că țara nu prea are bani și depinde de sprijin extern pentru a obține credite la dobânzi rezonabile, iar sprijinul nu vine fără certificatul de bună purtare de la UE și FMI, am avut parte de spectacolul de duminică, în care manipulatorii din media s-au unit din nou cu politicienii PSD pentru a exercita din stradă presiuni asupra guvernului și asupra justiției. Și presiunile vor continua. Sunt nevoită să-i dau dreptate lui Sebastian Lăzăroiu, care vede în lansarea informală a candidaturii lui Mihai Gâdea la președinție o formă de presiune asupra lui Victor Ponta în scopul garantării grațierii infractorului Voiculescu. Să recunoaștem că Adrian Năstase nu a avut parte de un asemenea sprijin, ceea ce demonstrează, dacă mai era nevoie, că Dan Voiculescu ocupă un rang superior în ierarhia „sistemului ticăloșit”.

 

Exerciții de ipocrizie

Dacă avem vie în minte analogia dintre „Piața Universității” din 2011/2012 și „plimbarea împotriva statului” de duminică, este greu să te lasi impresionat de lamentațiile unor televiziuni care se revoltă acum (justificat) împotriva agresării ziariștilor de către manifestanți, după ce au fost în cel mai bun caz indiferenți acum doi ani, când aceleași trupe de șoc ale lui Dan Voiculescu agresau la fel de sălbatic echipele de filmare ale TVR, instituție aflată atunci, e drept, sub altă conducere decât cea impusă ulterior de USL, și mai ales după ce au avut ani la rând aceeași politică editorială cu cea a trustului Intact. În plus, protestul – fie și corect – sună fals când rulezi obsesiv un material despre Dan Voiculescu pe fondul muzical al melodiei „My Way” interpretate de Frank Sinatra. Mesajul subliminal este acela că „Felix” ar fi fost de fapt un tip curajos care a înfruntat lumea cea rea în numele fidelității față de propriile principii. Să fim serioși!

Tot legat de mass media, dar din perspectiva politicienilor, campionul ipocriziei se dovedește a fi premierul Victor Ponta, care, imediat după pronunțarea sentinței CAB în cazul ICA, s-a grăbit să sară în apărarea libertății de opinie și a jurnaliștilor – adică să asigure Antena3 că nu va avea probleme. Dar nu este oare vorba de același Victor Ponta care, în 2011-2012 făcea zilnic, împreună cu Crin Antonescu, o campanie feroce împotriva TVR, doar pentru că nu era aservită USL? Nimeni din breaslă nu s-a sesizat atunci de acest atac la adresa libertății de opinie și independenței media și nici măcar ziariștii nepătați nu vor să-și amintească de el.

Mai revoltătoare însă decât atitudinea lui Victor Ponta, ai cărui jandarmi i-au apărat mai degrabă pe agresori decât pe ziariști – în numele libertății presei, desigur! – este însă ipocrizia pnl-iștilor, care au defilat ieri la televiziune și pe internet revoltându-se împotriva complicității PSD la acțiunile de protest împotriva justiției. În timp ce, în studioul Antenei 3, Ecaterina Andronescu era în extaz față de protestatari și pupa tălpile „jurnaliștilor” lui Felix, liberalii, în frunte cu Ludovic Orban, au protestat cu fraze corecte împotriva agresiunii asupra ziariștilor și întregii acțiuni. Dar cum poate totuși domnul Orban, și alții ca el, să acuze PSD că l-a susținut tot timpul pe Dan Voiculescu, când el însuși, cu tot partidul lui, a încheiat o alianță politică cu PC, Alianța de Centru-Dreapta, care era partenerul PSD in USL, și când a susținut în 2011 și 2012 toate campaniile nedemocratice ordonate de Dan Voiculescu? După ce am asistat la parada ipocriziei de duminică, imi vine să mă întreb – a câta oară? – cât de amnezici și de proști ne cred oare politicienii.  Judecând după cât de bine au reușit manipulările Antenelor, mă întreb totodată de ce ne-ar crede altfel.