OPȚIUNILE LIPSEI DE ALTERNATIVĂ

Prin multe momente grele a trecut România în ultimii 25 de ani, dar niciodată nu a fost atât de penibilă cum este astăzi, cu un premier dezertor, un președinte mut și nici un partid politic onorabil.

În acest moment toată lumea, de la PSD la șeful statului, se complace în a întreține, din motive proprii, o paiață politică – l-am numit pe Victor Ponta – ca prim ministru oficial. Victor Ponta este dezertor, fugar, aflat la Istanbul ca persoană particulară. Guvernul nu a dat nici un comunicat oficial cu privire la starea lui de sănătate. A plecat încălcând hotărârea CSAT care reglementează condițiile în care premierul și președintele pot fi tratați în străinătate, deci nu ese află în Turcia ca premier, ci în calitate de simplu cetățean. Nici nu știm dacă mai are gardă SPP, dar știm deja că nu are o linie telefonică specială.

Pot să înțeleg că PSD se agață de această ficțiune – Ponta-premier – pentru a rămâne la guvernare cât mai mult sau, în ultimă instanță, pentru a-și organiza ieșirea astfel încât să pară că este în continuare un jucător politic important. În interior însă se dau bătălii crâncene: atunci când Liviu Dragnea și Marian Oprișan repetă zilnic la televizor că Victor Ponta trebuie să se întoarcă în țară, deși premierul și-a mai acordat două săptămâni de vacanță, este limpede că nu fac altceva decât să-l submineze în ochii opiniei publice, încercând să salveze propriile facțiuni din partid. Aceste demersuri nu fac decât să sporească șansele generalului Oprea nu numai de a se menține cât mai mult în fruntea guvernului, ci chiar de a prelua PSD, partid care nu știe să trăiască altfel decât din accesul nelimitat la resursele bugetare. Or dacă Gabriel Oprea iese din coaliție și se aliază cu PNL și UDMR, guvernul cade și PSD intră în opoziție, ceea ce înseamnă că nu va organiza alegerile, ceea ce poate fi problematic pentru el. Când Gabriel Oprea dă consemn UNPR să voteze altfel decât coaliția – în numele interesului național, desigur! –  el avertizează de fapt PSD că numai alături de el se poate menține la putere, pentru că numai partidul său – care a înghițit recent și PPDD – are voturile necesare asigurării unei majorități. Iar faptul că psd-iștii și-au îngropat securea de război cu UNPR și au admis, în frunte cu Victor Ponta, că acordul de guvernare nu se referea la numirea directorilor serviciilor de informații nu face altceva decât să confirme statutul de kingmaker al liderului UNPR. Este practic o capitulare în fața lui Moș Teacă.

Ambițiile lui Moș Teacă sunt mari, cum am văzut, indirect proporționale cu capacitatea sa de a articula un mesaj politic coerent sau o viziune politică potrivită unei Românii care este membră a UE și NATO într-un moment istoric extrem de dificil. Ce o fi gândind el, de pildă, despre criza din Grecia? Dar despre politica Rusiei în Europa? Să nu ne pierdem vremea cu întrebări al căror răspuns îl cunoaștem. Să observăm însă că PSD a ajuns la mâna unui personaj mai mult decât controversat, despre care Omar Hayssam, de pildă, spunea că îi este apropiat. Cum PSD este cel mai important partid al țării și principalul partid de guvernare, țara și guvernul au ajuns să fie conduse de Moș Teacă. Ne place? Putem tolera? Deocamdată văd că da, ceea ce ne discreditiează ca națiune serioasă.

Este de presupus că muțenia președintelui Iohannis ascunde un joc politic de culise. Dacă lasă PSD să guverneze până la alegeri, șansele unei victorii a PNL  în 2016 devin practic nule, iar președintele riscă să devină un fel de mazetă fără putere și fără autoritate, ușor de înlăturat în 2019. În plus, ceea este mult mai grav, nimeni nu garantează că PSD, regrupat sub comanda generalului Oprea, nu va continua asaltul asupra statului de drept și DNA. Deocamdată Moș Teacă agită stindardul statului de drept, dar putem să-l credem pe cuvânt că s-a convertit în combatant anti-corupție? Pe cuvânt nu, dar pe un eventual dosar, da. Altfel ar însemna că este singurul politician curat dintr-o coaliție de dalmațieni. Dacă un asemenea dosar există, atunci s-ar putea ca UNPR să părăsească actuala coaliție și să se alieze cu PNL pentru a forma un nou guvern, acceptându-l chiar pe Cătălin Predoiu ca premier și negociind la sânge pentru sine ministere și alte poziții importante. Probabil că este singura alternativă posibilă pentru Klaus Iohannis și incapabilul său partid, PNL. Deși pentru noi această soluție este o broască râioasă greu de înghițit, pentru PNL nu va fi atât de greu – doar au fost parteneri cu UNPR – unii în timpul guvernării Boc, alții în USL. Iată o nouă expresie a mizeriei clasei politice românești.

Realist vorbind, nu ne putem dori altceva în contextul actualei coaliții majoritare. Sigur că ar fi de dorit alegeri anticipate, dar știm că ele sunt aproape imposibil de organizat în cadrul constituțional actual. Iar alegeri anticipate organizate de guvernul PSD-ALDE, cu Moș Teacă la Interne, pot da un rezultat care ar surprinde în mod neplăcut orice imaginație. Ceea ce ridică o nouă problemă: poate un eventual guvern  Predoiu să-și permită să-l mențină la MAI pe imponderabilul Oprea, care dorește de fapt să devină liderul Stângii și să preia PSD, nu să susțină democrația liberală în România? Iată o problemă greu de rezolvat, ale cărei date cred că se negociază intens în culisele de la Cotroceni.

Tot ce am făcut în paragrafele de mai sus a fost să schițez calcule politice – nu strategii, nu proiecte de țară, nu viziuni politice. Doar calcule, din care singura rază de lumină nu poate fi decât înlăturarea de jure a lui Victor Ponta din funcția pe care nu o mai deține de facto și crearea unui culoar îngust pentru o schimbare de putere reală în 2016; o atenuare a dezastrului actual, fără a-i înlătura consecințele și rădăcinile, căci balaurul psd-ist are șapte capete, iar Făt Frumos nu există. Suntem reduși la calcule de acest fel pentru că acestea sunt partidele cu care avem de a face: corupte, putrede, cinice, rupte de societate, prea puțin preocupate de binele public.  Cu alte cuvinte, pentru că nu există o alternativă politică reală, un partid care să nu fie produsul „sistemului ticăloșit”, ci anti-sistem ticăloșit. Dar într-un organism mâncat de metastazele puterii politice instituite și definite de PSD de 25 de ani, unde am putea găsi un organ sănătos? Iată de ce vorbim de fapt doar despre niște opțiuni politice limitate, dictate de lipsa de alternativă la care ne-a condamnat clasa politică generată de PSD și de emulii săi, adică toate partidele politice parlamentare.

Această lipsă de alternativă, percepută fie și intuitiv de cetățeni, explică probabil și apatia față de o situație care ar fi intolerabilă într-o democrație serioasă. Președintele Iohannis pare mulțumit cu această apatie, care îi permite, în primă instanță, să opereze din umbră. Poate că îi și convine ca PSD să se compromită tot mai mult, pe zi ce trece, susținând un premier care a devenit personaj de bâlci și perpetuând o manea politică. Poate că nu vrea să fie perceput ca demolatorul unui partid validat de alegeri democratice și preferă să-l lase să se distrugă singur. Sunt calcule ușor de făcut și de înțeles. Ceea ce uită domnul Iohannis este însă că nu numai PSD se erodează, ci și credibilitatea instituțiilor statului și chiar și a președinției. Cetățenii au nevoie de un reper moral care să dea o direcție țării. Ideile, valorile și principiile nu pot fi înlocuite de calcule. Doar ideile, principiile și valorile dau legitimitate și substanță unei ordini democratice, care, în esența ei, este mult mai mult decât o luptă pentru putere. Or la acest capitol domnul Iohannis eșuează – nu numai pentru că nu știe să comunice, ci pentru că nu vrea să comunice. Iar cetățenii se simt, pe bună dreptate, disprețuiți, cu excepția unui mic grup de adepți, care ne repetă tot timpul că președintele „tace și face”, fără a ne explica și ce face el, de fapt. Or comunicarea cu cetățenii face parte din fișa postului unui președinte ales prin votul direct al cetățenilor, nu de partidele din Parlament. Din cauza lipsei de comunicare a Cotrocenilor cu națiunea se ajunge la suspiciunea că domnul Iohannis este complice cu Victor Ponta, din moment ce nu a sancționat public faptul că premierul a încălcat o hotărâre CSAT plecând la tratament în străinătate din proprie inițiativă. Cum își va recâștiga el credibilitatea dacă nu cere o anchetă a CSAT în cazul plecării din țară a premierului-fantomă? De ce, în fond, acordă un răgaz atât de mare PSD ca să se reorganizeze, fie și în tranșee?

Nu am răspunsuri la aceste întrebări. Din păcate, în privința președintelui, nu avem nici opțiuni, nici alternative, deocamdată.

Nu mă număr însă printre cei care susțin apatia și je-m’en-fichisme-ul când este vorba de țara mea. Mă irită sastisirea unora și altora față de spațiul public din care spiritul public a dispărut, cum bine spune Horia Roman Patapievici, deși înțeleg că ea este justificată de spectacolul jalnic al televiziunilor. Nu avem unde fugi de acasă; nu putem transforma cultura în insulă de refugiu. Trebuie s-o integrăm și s-o impunem în cetate.

Nu pot renunța la valorile și principiile democrației liberale, chiar dacă preferințele mele politice se îndreaptă spre varianta unui conservatorism de tipul „one nation Tory” pe care nu-l văd reprezentat în țară decât de site-ul In linie dreaptă și de Ioan Stanomir. Nu țin să fiu de partea majorității cu orice preț. Uneori, majoritatea cuprinde și partea pe care mă situez, cum s-a întâmplat în 1996, 2004, 2009 și 2014. Dacă nu vine, regret că nu am putut fi convingătoare, dar nu mă duc după ea cu orice preț. În consecință, nu cred că avem dreptul să abandonăm lupta pentru eradicarea din viața publică a PSD, ca partid generator de corupție și fărădelege. Iar dacă putem cuceri o bucățică de teritoriu cu un nenorocit de guvern de coaliție PNL-UNPR condus de Cătălin Predoiu, trebuie să ne batem pentru ea, în speranța că va face o breșă, câte de mică, într-un sistem aflat în putrefacție, ne va da o gură de oxigen și va deschide eventual calea pentru o reconstrucție a spațiului politic. După cum vedeți, nu-mi fac iluzii, dar nici nu depun armele.

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

Iată-ne la 25 de ani de la prăbușirea comunismului, în cea mai cumplită criză de personal la nivel înalt: nici unul din probabilii succesori ai președintelui Băsescu, Victor Ponta și Klaus Johannis, nu este demn de încredere, iar decimarea PSD și a altor partide prin dosare penale ne îndeamnă să ne întrebăm cine poate veni la conducere după ce actuala clasă politică va fi scoasă din scenă.

Nu mă număr printre cei care îi neagă acum lui Traian Băsescu toate meritele. Dimpotrivă, pentru mine au contat mult sprijinul pentru reformarea justiției, condamnarea comunismului și predarea arhivelor fostei Securități, reforma educației și consecvența în politica euro-atlantică și fermitatea față de Moscova. Pentru toate acestea l-am susținut și nu mă voi dezice de această susținere, chiar dacă mi-aș fi dorit mai  mult de la el. Mi-aș fi dorit de pildă să fi fost cu adevărat un reformist și în domeniul administrației publice și al economiei, ceea ce ar fi evitat tăierea dureroasă de salarii din 2010. Am sperat ca președintele să fi promovat idei economice cu adevărat de dreapta, să fi curățat Garda financiară și ANAF de corupți, să se fi ocupat de încurajarea unui sector privat sănătos, favorabil întreprinzătorilor onești. Nu am avut nici un semn în această direcțe, iar din partea lui Emil Boc încă și mai puține.  Personal, mi-aș mai fi dorit să fi promovat o nouă lege a mass media publice, pentru a reforma singurele instituții menite să promoveze interesul public și un climat corect al dezbaterii publice. Nici el, nici Emil Boc, nu au făcut-o – deși am apreciat imens că nu au făcut presiuni asupra presei. M-a durut  când președintele s-a complăcut în șuetele neprofesionale de la B1 și am fost neplăcut suprinsă de cooptarea în anturajul prezidențial a unor personaje ca Paul Lambrino și soția lui Lia. Niciodată însă nu mi-aș fi închipuit că voi trăi momentul când președintele va încerca să-l apere pe Dorin Cocoș, cum a făcut-o pe 30 octombrie, sau să susțină la prezidențiale un politician mediocru, fără substanță, fără viziune și fără discurs, cu tușe groase de vulgaritate, cum este Elena Udrea. Nu cred în ruptul capului că președintele nu știa nimic despre operațiunile de care este acuzat Dorin Cocoș sau de asocierea doamnei Udrea cu personaje ca Victor Ponta, Petrache și Bittner – dar să lăsăm justiția să-și urmeze cursul. În sfărșit, niciodată nu aș fi crezut că Traian Băsescu o va prefera pe Elena Udrea Monicăi Macovei, că-l va lăuda pe Crin Antonescu și că îl va demola pe Cătălin Predoiu, singurul care putea fi un contracandidat viabil al lui Victor Ponta.

Problema noastră nu mai este însă Traian Băsescu, ci succesorul său. Victor Ponta ar fi o rușine națională – căci ce țară poate ține fruntea sus dacă este condusă de un plagiator, care sabotează independența justiției, este incompetent în privința economiei, pierde bani europeni pe bandă rulantă și vorbește ca un golan de după blocuri? Klaus Johannis, deși și-a îmbunătățit discursul în ultimele săptămâni, nu ne poate convinge că și crede ceea ce spune când vorbește de combaterea sistemului reprezentat de PSD. Faptul că vom fi poate nevoiți să-l votăm în al doilea tur ca să-l oprim pe abominabilul Victor Ponta nu este nici o bucurie, ci doar consecința ticăloșiei liderului PDL, Vasile Blaga, care și-a vândut partidul puciștilor din PNL și l-a scos din cursă pe Cătălin Predoiu, tocmai când acesta căpătase alură de prezidențiabil. Cei care suspectează un blat al domnului Blaga cu PSD pentru refacerea USL la putere au destule argumente. Iată tristul tablou al opțiunilor noastre politice în 2014!

Nu am făcut nici un secret din faptul că o votez pe Monica Macovei în primul tur, pentru tot ce a făcut ca ministru al justiției și ca europarlamentar pe linia combaterii corupției și promovării integrității în funcția publică, pentru fermitatea liniei euro-atlantice și pentru curajul de a fi înfruntat cele mai abjecte calomnii și atacuri din partea USL și a Antenelor. Mi se pare și mie puțin hazardat să apelezi tot timpul la referendum, dar apreciez ideea transparenței și implicării civice pe care vrea s-o promoveze. Știu, de bună seamă, că, spre rușinea nației, șansele ei sunt mici și că Elena Udrea stă mai bine în sondaje. Dar țin să sprijin cât pot o inițiativă politică menită să pună sub semnul întrebării modul în care este guvernată România în acest moment și să zguduie din temelii acest sistem ticăloșit blestemat care ne-a făcut prizonierii unei clase politice nedemne. Dacă Monica Macovei urmărește crearea unei platforme politice care să promoveze ulterior un alt tip de partid, bazat pe valori democratice și alcătuit din oameni necompromiși, atunci din nou are sprijinul meu, pentru că avem nevoie ca de aer de un astfel de partid.

În sfârșit, revin la problema enunțată în deschidere: cine va lua locul actualei clase politice, după ce ultimii ei mohicani (în mizerie) vor fi scoși din scenă de magistrați? Partidul Monicăi Macovei nu va fi suficient. Va avea nevoie de câteva puncte de sprijin în ruinele PDL, dacă se va găsi o facțiune care să se rupă de Vasile Blaga și să-l urmeze eventual pe Cătălin Predoiu. Din PNL nu este nimic de recuperat. Nu am prea mari speranțe iar în guvernele de tehnocrați nu cred. Societatea civilă e anemică, inertă și divizată de simpatii politice. Cum spuneam, stăm prost la capitolul resurse umane la nivel înalt. O epocă este sigur pe cale să se încheie: cea a tranziției frauduloase, în care ni s-a promis democrație și economie de piață, dar am primit democrație originală și capitalism de cumetrie, instituții democratice slabe și imunitate pentru politicienii penali. Din păcate, viitorul este incert și riscă să fie un nou șir de compromisuri, din lipsă de ceva mai bun. Certe sunt doar ruinele primului sfert de veac post-comunist. Certe și binevenite!

 

 

 

MONICA ȘI MIȘCAREA

 

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

ȘI

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

CIOARA VOPSITA DE LA PDL

 

Aflat in campanie la Iasi cu liderii „Miscarii Populare”, consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu ne anunta ca ar fi posibil “sa apara un grup parlamentar nou, format din alesi care sa se desprindă de PDL.” Domnul Lazaroiu nu a dat alte informatii si nici nu i-a asociat pe posibili fugari din PDL cu Fundaţia «Mişcarea Populară», dar declaratia sa probabil ca nu este intamplatoare.

In privinta „desprinderii” unor parlamentari PDL de sub tutela lui Vasile Blaga este usor de imaginat ca este vorba de sustinatorii Elenei Udrea. In fond, victoria lui Vasile Blaga la Conventia Nationala a fost pe muchie de cutit, iar rezultatul a demonstrat ca PDL este de fapt puternic divizat. Putem presupune asadar ca se pregatesc unele „defectiuni” ale celor nemultumiti, ceea ce va da o lovitura serioasa PDL, care va deveni tot mai putin relevant in Parlament.  

Se nasc cel putin doua intrebari: 1. cui i se vor alatura evadatii si 2. ce se va intampla cu PDL. La prima intrebare ar fi usor de raspuns: fugarii din PDL se vor alatura formatiunii pe care o va initia sau conduce Elena Udrea, fie ca aceasta formatiune se va numi Partidul Popular sau altcumva. Este de presupus insa ca, inainte de a pleca din PDL, vor cere si vor primi garantii ca noua afiliere va fi mult mai avantajoasa (altfel,de ce ar pleca?). Sa insemne aceasta o apropiere de PSD? Nu este exclus, avand in vedere faptul ca doamna Udrea nu odata a facut aprecieri pozitive la adresa lui Victor Ponta, colegul ei de generatie, si a PSD.

La a doua intrebare e mai complicat de raspuns. Daca ar fi vorba de alta personalitate decat Vasile Blaga, liderul PDL ar folosi prilejul limpezirii situatiei din partid pentru a consolida PDL ca alternativa reformista de dreapta, militand pentru reducerea rolului statului, pentru integritate si pentru statul de drept – adica adevarata opozitie, aflata acum in suferinta. In felul lui, Vasile Blaga incearca sa ocupe acest spatiu, cea mai recenta tentativa de a se re-pozitiona ca lider reformist si iubitor de anti-coruptie fiind declaratia sa in favoarea rocadei Morar-Kovesi. O tentativa zadarnica insa. In primul rand pentru ca nu este ideea lui, ci a lui Catalin Predoiu. In al doilea rand, mai grav, nici el nu crede ce spune si nu reuseste sa mascheze acest lucru. Iar publicul nici nu vad cum l-ar putea crede, decat daca este complet amnezic si uita toate atacurile si tot sabotajul lui Vasile Blaga la adresa masurilor de integritate ale Monicai Macovei si la adresa micutei grupari reformiste din PDL.  

Cu un discurs de imprumut si un machiaj strident – adica cu cioara vopsita – nu convingi pe nimeni si e timpul ca Vasile Blaga si echipa lui sa inteleaga acest lucru. Singura sansa ca PDL sa se reinventeze ca autentic partid de dreapta si de opozitie la USL  este plecarea, de preferinta de buna-voie si cat mai curand, a lui Vasile Blaga. Abia atunci PDL va avea ocazia sa se gandeasca serios la identitatea sa si la viitor si, poate, va avea curajul sa devina ceea ce tot spune ca este dar a uitat cum sa devina. Altfel, daca se mocaie pana la europarlamentarele de anul viitor, cum a sugerat Adriean Videanu, va face tot mai greu fata concurentei nu numai din partea Miscarii Populare si a partidului Elenei Udrea, dar si a lui MRU sau a unui partid nou si necompromis.  Totodata, va pierde startul pentru prezidentiale – daca nu l-a pierdut deja. Nu poti opri insa un partid sa fie autist daca si-o doreste cu atata ardoare, cum pare sa si-o doreasca partidul domnului Blaga!

MISTIFICAREA REALITATII

 

Doi dintre ministri de justitie care au colaborat bine cu presedintele Basescu. Monica Macovei si Catalin Predoiu, au criticat in ultimele doua zile schimbarea sa de atitudine fata de justitie.Luati in ordine cronologica, domnul Predoiu a fost primul, deplangand fara echivoc,  duminica seara la Digi24, indepartarea lui Daniel Morar. Domnul Predoiu s-a facut astfel ecoul dezamagirii celor – printre care ma numar – care l-au sustinut pe Traian Basescu impotriva curentului general de ostilitate generata de televiziunile mogulesti tocmai pentru ca era sustinatorul echipei de procurori care pornisera razboiul impotriva coruptiei, pentru ca promisese ca va lupta impotriva sistemului ticalosit (La tepe, in Piata Victoriei! – va amintiti?) si in mare masura se tinuse de cuvant. Domnul Predoiu a fost insa mai rezervat in criticile la adresa noii echipe de procurori pe care ne-o pregateste sistemul. Mult mai categorica a fost luni seara la B1 Monica Macovei, care l-a rugat public pe presedinte sa nu semneze decretul de numire a lui Tiberiu Nitu in functia de procuror general, adaugand ca nici Alina Bica nu este potrivit pentru functia de sef a DIICOT pentru ca, atunci cand era secretar de stat, a semnat note de fundamentare pentru avize de legalitate care pot face parte din dosare penale. Daca devine sef al DIICOT ar insemna ca se va ancheta pe sine in acele dosare, ceea ce nu este acceptabil.

Alt  lucru interesant spus de Monica Macovei este ca testul integritatii si independentei politice a noilor procurori va fi trimiterea – sau nu – in instanta a dosarului lui Liviu Dragnea, invinuit pentru fraude la referendum, dosar care a fost instrumentat sub directia lui Daniel Morar si asteapta de cateva luni aceasta decizie. Personal cred ca masura independentei noilor sefi din parchete este deja cunoscuta, dar suntem obligati sa asteptam faptele.  

Mama, Doamne, ce omerta s-a dezlantuit in presa dupa aceste declaratii publice! Azi dimineata site-urile de stiri aveau cu totul alte prioritati, cu exceptia notabila a lui Ondine Ghergut de la Romania Libera si a Revistei 22. Cu prudenta, unii au selectat doar declaratiile legate de confiscarea extinsa sau chiar un citat favorabil lui Victor Ponta  “Daca este vorba despre confiscarea averilor ilicite, ma bucur daca Victor Ponta plagiaza”. Litera citatului o fi corecta, dar spiritul declaratiilor Monicai Macovei a fost deformat.Tot astfel, luni, din declaratiile lui Catalin Predoiu “presa” a preferat sa retina doar intentia fostului ministru de a reveni in politica.

Mi se pare evidenta intentia majoritatii covarsitoare a institutiilor media care au ramas pe piata de a inchide subiectul dureros al numirilor scandaloase ce se pregatesc in fruntea parchetelor (cu una sau doua exceptii), cand datoria lor ar fi fost sa tina subiectul “cald” pentru a genera o presiune publica in directia refuzului unui compromis dezonorant.  Se pare insa ca nimeni nu mai vrea sa-si ridice in cap guvernul si presedintia, desi misiunea sacra a presei este “to speak truth to power”, adica sa-i spuna puterii adevarul in fata, caci altfel nu ii este de folos societatii. Mistificarea realitatii, cum doresc politicienii, nu numai ca naste monstri, dar ii mai si hraneste si inmulteste, dupa cum vedem zilnic in jur.

La ora la care scriu nu stiu daca Traian Basescu va semna decretul de numire a lui Tiberiu Nitu in functia de procuror general, suspectez doar ca o va face. Nu vreau sa speculez asupra intentiilor si motivelor presedintelui, pentru ca astfel de speculatii sunt, dupa parerea mea, contrare deontologiei si bunului simt. Nu stii, nu vorbesti – caci nu poti inlocui informatia cu speculatia. Stiu insa ca printre politicieni circula un sondaj care situeaza anti-coruptia pe locul 7 in preocuparile romanilor, dupa sanatate, locuri de munca, etc. Unii oameni politici au inteles de aici ca este “liber la coruptie” si ca, in consecinta, pot sa-i dea cu tifla Monicai Macovei si lui Daniel Morar si sa se semeteasca in arena publica. Ceea ce nu inteleg acesti oameni este ca, mai devreme sau mai tarziu, populatia, cat o fi ea de ignoranta si amorala, tot va pricepe ca mizeria i se trage de la coruptie. Mai mult, politicienii care vor reusi sa articuleze acest mesaj vor avea mari sanse de succes la alegerile viitoare, cu conditia sa gaseasca modalitati de comunicare care ocolesc presa infratita cu sistemul mai rau decat era pe vremea lui Adrian Nastase. Deocamdata acesti politicieni nu exista, dar imi fac curaj cu dictonul englezesc ”politics abhors a vacuum”, sperand ca intr-o zi va fi valabil si in Balcani.

 

A TREIA MOTIUNE, A TREIA CALE?

Am promis ca scriu despre propunerile alternative ale lui Cristian Preda la actuala disputa din PDL si o fac – fara prea multa tragere de inima.  Ma asteptam la propuneri radicale, legate de problemele actuale care tin de economie si guvernare.  Nu contest ca regionalizarea si modificarea Constitutiei sunt chestiuni de actualitate, dar nu cred ca trebuie sa monopolizeze dezbaterea in partid.  Si apoi, daca intelectualii PDL sunt atat de interesati de ele, de ce nu organizeaza – de pilda la ISP – o serie de dezbateri pe linia propusa de Cristian Preda?

Cred insa ca pentru PDL esential este sa ofere solutii eficiente si creative la problemele mari care ii preocupa cu adevarat pe cetateni si care tin de economie, de serviciile publice si de administratie.  Educatia este importanta si, in mod firesc, intelectualii PDL se refera la ea pentru ca sunt universitari, dar sanatatea nu trebuie ignorata.  Din pacate nu am auzit pe nimeni vorbind despre aceasta mega-problema a actualitatii si a vietii fiecaruia.  Ca sa nu mai spun ca nu aud nimic despre economie din partea reformistilor si, din pacate, trebuie sa constatam ca nici unul din ei nu are pregatire economica sau apetente pentru economie, ceea ce este, cred, un handicap.

Mi-as fi dorit de asemenea sa aud/citesc ceva despre problema proprietatii – a proprietatii private, fundamentala pentru un partid care nu mai oboseste repetand ca este de dreapta. Ar fi necesar, mai ales dupa ce PDL – atat inainte cat si in timpul guvernului Ungureanu – si-a dat cu firma in cap prin modul in care a administrat restituirea si compensarea proprietatii confiscate de comunisti.  Nimic! Oare pentru ca de fapt PDL are un nucleu dur etatist din care face parte si seful statului? Sa nu uitam ca PDL s-a mandrit cu numarul redus de privatizari din timpul  mandatelor sale si a refuzat cu obstinatie sa numeasca manageri din mediul privat la companiile de stat. Ca orice partid clientelar, nu l-au preocupat niciodata IMM, ci numai marile companii cu care putea negocia marile contracte cu fonduri bugetare – si, zic gurile rele, cu parandarat.  Restul oamenilor de afaceri, cu firmele lor mici sau mijlocii, nu sunt buni decat de jumulit prin aberatii si excese fiscale, in timp ce „rechinii” sunt in marea lor majoritate datori la stat. Curat de dreapta!

In loc insa sa dezbatem aceste chestiuni fundamentale si spinoase, ne pierdem vremea cu teme de interes restrans.  Tare ma tem ca intelectualii PDL, trimisi la colt de presedinte din start, se pregatesc sa se retraga fiecare pe cate un petec de competenta – oricat ar fi de stimabil – lasand partidul pe mana „politicienilor de profesie”(brrr!) si negociindu-si eventual (noi) mandate de europarlamentari.

Ar mai fi desigur Monica Macovei, eterna noastra speranta, care a anuntat, de la Bruxelles, ca se impune a treia motiune dar ca nu se pronunta definitiv decat dupa marea sedinta de sambata a pdl-istilor.  Sper ca nu va ramane la titlul „Intoarcerea la popor”, chiar daca va pastra esenta mesajului privind „recuplarea la realitate”, cum spune Cristian Preda.  Mai ramane de definit realitatea, desigur, dar de ce  nu „Intoarcerea la valori”?…

Mai exista un scenariu, conturat foarte vag: reformistii ar putea sa se pregateasca de o desprindere definitiva de PDL daca proiectul lor este respins definitiv si categoric la Conventia Nationala.  Dar care le este proiectul? Savantii, pâlcuri- pâlcuri, cerceteaza… In tot cazul, Catalin Predoiu, care este mai apropiat de reformisti decat de universul Udrea-Blaga, a lansat pe piata ideea unui nou partid de centru-dreapta.  Ramane sa uite de fantasmagoria F9 si sa atraga oameni de valoare si autoritate.  Cam multe necunoscute in aceasta directie, deocamdata.

Viitorul dreptei este asadar in ceata. Sa fim insa optimisti: mai bine in ceata decat in galeata…

CAPRA POLITICA SI VARZA PUBLICITARA

Cand politicienii asa-zisi de dreapta isi dau cu firma in cap, toata lumea de buna credinta incepe sa suspine dupa un nou partid.  Este firesc asadar ca si acum, cand a devenit evident ca o competitie dintre doua esecuri nu va transforma PDL intr-un succes, sa asistam la discursuri care cer cu insistenta o alternativa politica.  Pe ziare.com Catalin Predoiu  vorbeste cu convingere despre necesitatea unei noi forte politice de centru-dreapta, care sa reprezinte interesele clasei de mijloc.  In acelasi timp Cristian Preda vorbeste tot mai insistent despre necesitatea unei “a treia cai”, tot de centru-dreapta, care sa reprezinte populatia educata si pe cei care si-au asumat riscurile initiativei private nu numai in mediul urban, ci si in mediul rural.  De acord cu amandoi, cu amendamentul ca, personal, prefer un partid mai la dreapta, mai libertarian si mai anti-sistem, cum spune  Catalin Predoiu, si mai putin la centru, cum cere Cristian Preda, care se teme ca ideile de dreapta nu au prea multi adepti in tara noastra.  Sigur ca nu au, de vreme ce  nu au fost niciodata promovate corect si consecvent de cei care s-au reclamat de dreapta si nu au fost! 

Unde ma despart de Catalin Predoiu este insa exemplul de partid pe care-l promoveaza, si anume F9 (Forta Noua).  Le-am vizitat site-ul si nu m-au convins, am citit interviul lui Bogdan Naumovici din vara trecuta si am decis ca prudenta este de rigoare.  Sa ma explic.

Pe site gasesti o suma de principii si prioritati cu care nu poti sa nu fii de acord, dar sunt vagi si le-am mai vazut si prin alte parti.  Cel mai simplu lucru este sa insiri principii acceptabile.  Apreciez totusi accentul pe proprietatea privata si responsabilitate. Apoi, F9 a fost initiata in iunie 2012 si, dupa lansare, nu a mai facut nimic.  Nu stim ce pozitie are fata de problemele de mare actualitate din economie, educatie, sanatate, justitie si – de ce nu? – politica.  Din iunie 2012 au trecut peste noi suspendarea, MCV, scandalul din CSM, alegerile din 9 decembrie cu parlamentul hipertrofiat care a rezultat din ele, vizita FMI, falimentul Oltchim, plagiatul lui Ponta, anularea reformelor din educatie, criza citostaticelor, etc…Cum se aplica principiile enuntate de F9 la toate aceste nenorociri nationale? Mister. Principiile sunt afirmate, dar nu sunt  aplicate; efectul este deci nul.

Punctul nevralgic este insa capitolul resurse umane. De pe site nu afli cine a initiat F9, nu si-o asuma nimeni.  Trebuie sa cauti pe FB si pe alte site-uri ca sa dai de Bogdan Naumovici si de Aneta Bogdan.  Intr-un interviu al celui dintai aflu cu stupoare ca nu au fost mentionate nume pentru ca sa nu apara postacii si sa nu arunce cu noroi in ele, indepartandu-i astfel pe adeptii “conceptului”. Urmeaza, in mod logic, ca adeziunea personala la concept ar periclita conceptul.  Mi se pare aberant: nu pot crede in viabilitatea unei miscari/partid daca nu stiu cine il reprezinta, daca nu stiu cat de credibili, onesti si competenti sunt cei care isi asuma conceptul.  Politica nu este filozofie abstracta, ci actiune concreta; o fac oamenii pentru oameni, oricat de uzat ar parea acest cliseu, iar principiile trebuie testate in practica. Deocamdata F9 este doar o adunatura de pixeli.  Sorry!

Exista desigur si interviul lui Bogdan Naumovici, din care, printre altele, intelegem riscurile de a te alatura unei miscari lansate de specialistii in PR si advertising, oricat de buni ar fi ei (si sunt foarte buni).  Dau un exemplu, ca sa ma fac mai bine inteleasa.  Sa presupunem ca F9 intra in Parlament si trebuie sa voteze pro sau contra proiectului Rosia Montana: va putea uita dl. Naumovici ca a facut o campanie publicitara pentru RMGC? Nu ma exprim nici pro,nici contra acestui proiect, doar pun problema credibilitatii si conflictului de interese.  F9 intra asadar in arena cu o vulnerabilitate structurala specifica oricarei agentii de publicitate. De altfel dl. Naumovici a avut o mare dificultate in a explica si modul in care se coreleaza proiectul sau de implicare in politica cu campania de PR in sprijinul candidaturii lui Cozmin Gusa la primaria Capitalei, in 2008. Nu prea se potrivesc principiile enuntate de F9 cu evolutia dlui Gusa. Si nici nu este corect sa-l lauzi pe fostul tau client pentru ca a plecat din PD cand acesta se afla la putere cand stim bine ca nu a plecat, ci a fost izgonit.  Dupa lectura acestui interviu mi-a devenit foarte clar ca eset riscant sa sustii o miscare initiata de oameni care au “vandut” imagini, indiferent de legatura acestor imagini cu realitatea. Avem nevoie de o politica bazata pe adevar, nu pe imagine. Sorry, again!

Cu riscul de a-mi ridica in cap toata floarea PR-ului si advertising-ului, afirm ca, pentru a fi credibila, F9 are nevoie de alti adepti, inafara de advertiseri. Daca nu m-au convins pe mine, care sunt de dreapta, fara compromisuri, mai mult – nu mai putin – libertariana decat majoritatea celor care se declara de dreapta, care am luat pumni in cap de la toti stangistii din presa si societatea civila pentru ca am sustinut principiul responsabilitatii individuale, nu stiu pe cine vor convinge. Ma mir ca l-au convins pe Dl. Predoiu, al carui interviu l-am apreciat de altfel fara rezerve. Merg insa mai departe si spun ca noul partid pe care ni-l dorim cu totii ar trebui creat/dezvoltat in alta parte dar ar trebui sa recurga la serviciile de comunicare ale initiatorilor F9.  Sper ca astfel am impacat capra politica cu varza publicitara!

PS: despre ideile lui Cristian Preda si alte propuneri de alternative politice de dreapta voi vorbi in postarile urmatoare.