MONICA ȘI MIȘCAREA

 

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

ȘI

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

A TREIA MOTIUNE, A TREIA CALE?

Am promis ca scriu despre propunerile alternative ale lui Cristian Preda la actuala disputa din PDL si o fac – fara prea multa tragere de inima.  Ma asteptam la propuneri radicale, legate de problemele actuale care tin de economie si guvernare.  Nu contest ca regionalizarea si modificarea Constitutiei sunt chestiuni de actualitate, dar nu cred ca trebuie sa monopolizeze dezbaterea in partid.  Si apoi, daca intelectualii PDL sunt atat de interesati de ele, de ce nu organizeaza – de pilda la ISP – o serie de dezbateri pe linia propusa de Cristian Preda?

Cred insa ca pentru PDL esential este sa ofere solutii eficiente si creative la problemele mari care ii preocupa cu adevarat pe cetateni si care tin de economie, de serviciile publice si de administratie.  Educatia este importanta si, in mod firesc, intelectualii PDL se refera la ea pentru ca sunt universitari, dar sanatatea nu trebuie ignorata.  Din pacate nu am auzit pe nimeni vorbind despre aceasta mega-problema a actualitatii si a vietii fiecaruia.  Ca sa nu mai spun ca nu aud nimic despre economie din partea reformistilor si, din pacate, trebuie sa constatam ca nici unul din ei nu are pregatire economica sau apetente pentru economie, ceea ce este, cred, un handicap.

Mi-as fi dorit de asemenea sa aud/citesc ceva despre problema proprietatii – a proprietatii private, fundamentala pentru un partid care nu mai oboseste repetand ca este de dreapta. Ar fi necesar, mai ales dupa ce PDL – atat inainte cat si in timpul guvernului Ungureanu – si-a dat cu firma in cap prin modul in care a administrat restituirea si compensarea proprietatii confiscate de comunisti.  Nimic! Oare pentru ca de fapt PDL are un nucleu dur etatist din care face parte si seful statului? Sa nu uitam ca PDL s-a mandrit cu numarul redus de privatizari din timpul  mandatelor sale si a refuzat cu obstinatie sa numeasca manageri din mediul privat la companiile de stat. Ca orice partid clientelar, nu l-au preocupat niciodata IMM, ci numai marile companii cu care putea negocia marile contracte cu fonduri bugetare – si, zic gurile rele, cu parandarat.  Restul oamenilor de afaceri, cu firmele lor mici sau mijlocii, nu sunt buni decat de jumulit prin aberatii si excese fiscale, in timp ce „rechinii” sunt in marea lor majoritate datori la stat. Curat de dreapta!

In loc insa sa dezbatem aceste chestiuni fundamentale si spinoase, ne pierdem vremea cu teme de interes restrans.  Tare ma tem ca intelectualii PDL, trimisi la colt de presedinte din start, se pregatesc sa se retraga fiecare pe cate un petec de competenta – oricat ar fi de stimabil – lasand partidul pe mana „politicienilor de profesie”(brrr!) si negociindu-si eventual (noi) mandate de europarlamentari.

Ar mai fi desigur Monica Macovei, eterna noastra speranta, care a anuntat, de la Bruxelles, ca se impune a treia motiune dar ca nu se pronunta definitiv decat dupa marea sedinta de sambata a pdl-istilor.  Sper ca nu va ramane la titlul „Intoarcerea la popor”, chiar daca va pastra esenta mesajului privind „recuplarea la realitate”, cum spune Cristian Preda.  Mai ramane de definit realitatea, desigur, dar de ce  nu „Intoarcerea la valori”?…

Mai exista un scenariu, conturat foarte vag: reformistii ar putea sa se pregateasca de o desprindere definitiva de PDL daca proiectul lor este respins definitiv si categoric la Conventia Nationala.  Dar care le este proiectul? Savantii, pâlcuri- pâlcuri, cerceteaza… In tot cazul, Catalin Predoiu, care este mai apropiat de reformisti decat de universul Udrea-Blaga, a lansat pe piata ideea unui nou partid de centru-dreapta.  Ramane sa uite de fantasmagoria F9 si sa atraga oameni de valoare si autoritate.  Cam multe necunoscute in aceasta directie, deocamdata.

Viitorul dreptei este asadar in ceata. Sa fim insa optimisti: mai bine in ceata decat in galeata…

CAPRA POLITICA SI VARZA PUBLICITARA

Cand politicienii asa-zisi de dreapta isi dau cu firma in cap, toata lumea de buna credinta incepe sa suspine dupa un nou partid.  Este firesc asadar ca si acum, cand a devenit evident ca o competitie dintre doua esecuri nu va transforma PDL intr-un succes, sa asistam la discursuri care cer cu insistenta o alternativa politica.  Pe ziare.com Catalin Predoiu  vorbeste cu convingere despre necesitatea unei noi forte politice de centru-dreapta, care sa reprezinte interesele clasei de mijloc.  In acelasi timp Cristian Preda vorbeste tot mai insistent despre necesitatea unei “a treia cai”, tot de centru-dreapta, care sa reprezinte populatia educata si pe cei care si-au asumat riscurile initiativei private nu numai in mediul urban, ci si in mediul rural.  De acord cu amandoi, cu amendamentul ca, personal, prefer un partid mai la dreapta, mai libertarian si mai anti-sistem, cum spune  Catalin Predoiu, si mai putin la centru, cum cere Cristian Preda, care se teme ca ideile de dreapta nu au prea multi adepti in tara noastra.  Sigur ca nu au, de vreme ce  nu au fost niciodata promovate corect si consecvent de cei care s-au reclamat de dreapta si nu au fost! 

Unde ma despart de Catalin Predoiu este insa exemplul de partid pe care-l promoveaza, si anume F9 (Forta Noua).  Le-am vizitat site-ul si nu m-au convins, am citit interviul lui Bogdan Naumovici din vara trecuta si am decis ca prudenta este de rigoare.  Sa ma explic.

Pe site gasesti o suma de principii si prioritati cu care nu poti sa nu fii de acord, dar sunt vagi si le-am mai vazut si prin alte parti.  Cel mai simplu lucru este sa insiri principii acceptabile.  Apreciez totusi accentul pe proprietatea privata si responsabilitate. Apoi, F9 a fost initiata in iunie 2012 si, dupa lansare, nu a mai facut nimic.  Nu stim ce pozitie are fata de problemele de mare actualitate din economie, educatie, sanatate, justitie si – de ce nu? – politica.  Din iunie 2012 au trecut peste noi suspendarea, MCV, scandalul din CSM, alegerile din 9 decembrie cu parlamentul hipertrofiat care a rezultat din ele, vizita FMI, falimentul Oltchim, plagiatul lui Ponta, anularea reformelor din educatie, criza citostaticelor, etc…Cum se aplica principiile enuntate de F9 la toate aceste nenorociri nationale? Mister. Principiile sunt afirmate, dar nu sunt  aplicate; efectul este deci nul.

Punctul nevralgic este insa capitolul resurse umane. De pe site nu afli cine a initiat F9, nu si-o asuma nimeni.  Trebuie sa cauti pe FB si pe alte site-uri ca sa dai de Bogdan Naumovici si de Aneta Bogdan.  Intr-un interviu al celui dintai aflu cu stupoare ca nu au fost mentionate nume pentru ca sa nu apara postacii si sa nu arunce cu noroi in ele, indepartandu-i astfel pe adeptii “conceptului”. Urmeaza, in mod logic, ca adeziunea personala la concept ar periclita conceptul.  Mi se pare aberant: nu pot crede in viabilitatea unei miscari/partid daca nu stiu cine il reprezinta, daca nu stiu cat de credibili, onesti si competenti sunt cei care isi asuma conceptul.  Politica nu este filozofie abstracta, ci actiune concreta; o fac oamenii pentru oameni, oricat de uzat ar parea acest cliseu, iar principiile trebuie testate in practica. Deocamdata F9 este doar o adunatura de pixeli.  Sorry!

Exista desigur si interviul lui Bogdan Naumovici, din care, printre altele, intelegem riscurile de a te alatura unei miscari lansate de specialistii in PR si advertising, oricat de buni ar fi ei (si sunt foarte buni).  Dau un exemplu, ca sa ma fac mai bine inteleasa.  Sa presupunem ca F9 intra in Parlament si trebuie sa voteze pro sau contra proiectului Rosia Montana: va putea uita dl. Naumovici ca a facut o campanie publicitara pentru RMGC? Nu ma exprim nici pro,nici contra acestui proiect, doar pun problema credibilitatii si conflictului de interese.  F9 intra asadar in arena cu o vulnerabilitate structurala specifica oricarei agentii de publicitate. De altfel dl. Naumovici a avut o mare dificultate in a explica si modul in care se coreleaza proiectul sau de implicare in politica cu campania de PR in sprijinul candidaturii lui Cozmin Gusa la primaria Capitalei, in 2008. Nu prea se potrivesc principiile enuntate de F9 cu evolutia dlui Gusa. Si nici nu este corect sa-l lauzi pe fostul tau client pentru ca a plecat din PD cand acesta se afla la putere cand stim bine ca nu a plecat, ci a fost izgonit.  Dupa lectura acestui interviu mi-a devenit foarte clar ca eset riscant sa sustii o miscare initiata de oameni care au “vandut” imagini, indiferent de legatura acestor imagini cu realitatea. Avem nevoie de o politica bazata pe adevar, nu pe imagine. Sorry, again!

Cu riscul de a-mi ridica in cap toata floarea PR-ului si advertising-ului, afirm ca, pentru a fi credibila, F9 are nevoie de alti adepti, inafara de advertiseri. Daca nu m-au convins pe mine, care sunt de dreapta, fara compromisuri, mai mult – nu mai putin – libertariana decat majoritatea celor care se declara de dreapta, care am luat pumni in cap de la toti stangistii din presa si societatea civila pentru ca am sustinut principiul responsabilitatii individuale, nu stiu pe cine vor convinge. Ma mir ca l-au convins pe Dl. Predoiu, al carui interviu l-am apreciat de altfel fara rezerve. Merg insa mai departe si spun ca noul partid pe care ni-l dorim cu totii ar trebui creat/dezvoltat in alta parte dar ar trebui sa recurga la serviciile de comunicare ale initiatorilor F9.  Sper ca astfel am impacat capra politica cu varza publicitara!

PS: despre ideile lui Cristian Preda si alte propuneri de alternative politice de dreapta voi vorbi in postarile urmatoare.

UN NOU PARTID?

Din postarea lui Cristian Preda din 20 ianuarie intitulata Nereprezentatii, presa a desprins rapid ideea ca domnul Preda și Monica Macovei ar pregati lansarea unui nou partid.

Problema nu este noua si discutia este veche, riscand sa readuca in prim plan fantoma asa-numitului partid Alba ca Zapada, despre care am mai scris pe acest blog (Alba ca zapada nu exista).  Intai de toate insa ar trebui sa spunem ca in realitate Cristian Preda nu lanseaza un nou partid, ci pune problema nereprezentarii celor care ar putea fi considerati clasa de mijloc din Romania – adica antreprenorii privati si o parte din intelectualii angajati civic.  Dorintei de reprezentare politica a acestei categorii difuze ii poate raspunde fie un partid aflat acum in adormire, fie un nou partid ce ar urma sa fie creat.

Partide nou create insa avem deja – fie ca este vorba de Noua Republica, perfect adecvata categoriei de electorat mentionata de Cristian Preda dar incapabila sa faca totusi jonctiunea cu ea, fie ca este vorba de Forta Civica, scoasa de la naftalina pentru a-l promova pe MRU, a carei identitate reprezinta insa deocamdata un mister bine pazit pentru public.  Tot ce am putut deduce este ca MRU ar dori sa-l transforme intr-un refugiu pentru personaje ca Andrei Chiliman si Calin Popescu Tariceanu in cazul excluderii lor din PNL.  Cu aceasta infuzie de “forte proaspete”, Forta Civica ar trebui sa devina probabil o alternativa la un PNL uzat si compromis.  Doar ca domnii Chiliman si Tariceanu nu sunt interesati de experimentele domnului Ungureanu si nici de promovarea sa ca viitor candidat la presedintie, ambitiile si proiectele lor vizand, cel putin deocamdata, insusi PNL.  Pe langa momentul penibil al refuzului public exprimat de cei doi fata de invitatia lui MRU,  mentionez si penibilul situatiei in care MRU, exclus din guvernul Tariceanu de insusi premierul de atunci, il invita pe acesta sa-i fie subordonat pe linie de partid.  O fi politica o femeie de moravuri usoare, dar nu putem promite reforma clasei politicii prin  transformarea politicii in bordel!

In ceea ce o priveste pe Monica Macovei, nu am auzit-o public exprimand vreo dorinta in directia crearii unui nou partid, desi pozitia ei in cadrul unui PDL condus de Vasile Blaga devine tot mai precara.  Realist vorbind, nici una din taberele care se lupta acum pentru suprematie in PDL  nu agreaza reforma, iar membri gruparii reformiste nu au demonstrat capacitatea de a purcede la intemeierea unui nou partid, care inseamna mult mai mult decat enuntarea de idei si principii, oricat ar fi ele de valoroase.

Problema lansata in discutie de Cristian Preda ramane deocamdata fara un raspuns multumitor, pentru ca intr-adevar categoriile mentionate de el  nu sunt reprezentate, PDL nu da semne ca ar fi capabil sa se transforme intr-o alternativa de dreapta autentica si credibila, iar un partid nou are infime sanse de a lua fiinta.  Logic ar fi sa ne intrebam de ce nu reusesc Monica Macovei, Cristian Preda, Adrian Papagagi, Mihai Neamtu si altii ca ei sa se uneasca si sa valorifice o structura deja creata cum este Noua Republica? Un posibil raspuns este pentru ca nu au incredere nici in fortele lor, nici in electorat, si s-ar putea sa aibe dreptate. Dan Andronic a aratat corect ca electoratului nu-i pasa de integritate si de principii, de vreme ce a umplut parlamentul de penali si semidocti.  Asa este, dar nici nu i s-a oferit o alternativa credibila.  Dimpotriva, atunci cand Noua Republica a incercat sa se afirme, PDL a pornit o adevarata campanie de desfiintare si de sabotaj mediatic, preferandu-i un PNTCD condus de Aurelian Pavelescu si chiar un non-partid ca Forta Civica.

Cum spuneam, problema ramane “ca in tren”, adica fara solutie – doar cu speranta ca englezii au dreptate cand spun “politics abhors a vacuum”.

Degringolada PDL

Nu mai stiu sigur ce semnifica P si L din initialele principalului partid de guvernamant dar incep sa cred ca D vine de la degringolada. Nu stiu daca P vine de la Prigoana, care a scos in spatiul public aceasta degringolada, dar ce se intampla de o saptamana cu acest partid este de natura sa dea frisoane celor care au crezut ca poate reprezenta o alternativa la actuala opozitie – care nu este ea insasi o alternativa dezirabila la actuala putere. Stiu ca suna complicat, dar asa e la noi, fara alternative.

La inceput nu m-a surprins faptul ca Silviu Prigoana face scandal, pentru acesta este “naturelul” lui. Nu are program (sau nu-l stim noi), dar are intotdeauna motiv de scandal. Mi s-a parut totusi mai agresiv decat altadata, amenintand mai intai ca va candida la Primaria Capitalei pentru orice partid ii face o oferta convenabila – adica sa nu-i cerem valori si principii, ca nu se poarta, nu sunt eficiente, sunt chestii pentru nenorocitii de intelectuali – si apoi cerand de-a dreptul demisia intelectualilor din partid, ca pret al candidaturii sale. Deja era prea mult, nu mai era deloc credibil si mirosea a dinamita. In replica, liderii partidului, vajnici barbati de stat, mosmondeau replici in doi peri. Era clar ca aveam de a face cu un joc politic, o strategie de PR, dar a cui? Am aflat curand de la Cristian Preda, care a postat circulara PDL Bucuresti in care se trasau sarcini de tipul “„Intelectualii” din partid trebuie să respecte regulile jocului politic” (bolduirea le apartine) si se afirma raspicat “Atunci când majoritatea hotărăşte într-un fel, a critica decizia este total contraproductiv…De altfel, în orice societate de tip democratic, majoritatea decide.” Cei mai in varsta, ca mine, isi amintesc ca se face trimitere la principiul centralismului democratic din statutul PCR (minoritatea se supune neconditionat majoritatii), invocat in anii ’90 si de Ion Iliescu. Cea mai semnificativa fraza este insa urmatoarea:  ” „Intelectualii” trebuie să înţeleagă că alegerile sunt un joc în care cel mai important lucru sunt voturile.” (bolduirea imi apartine mie)  Adica voturi cu orice pret, nu valori, nu principii, nu standarde etice – a se slabi! Doamne fereste ca intelectualii din partid sa “inteleaga” vreodata acest rationament cinic in virtutea caruia Romania a ajuns astazi un pariah al UE. In sfarsit, tuturor indisciplinatilor li se aminteste apoteotic ca “Silviu Prigoană stă cel mai bine în sondaje” (bolduirea lor). In consecinta, “Orice lovitura aplicata celui care se afla primul în sondaje cu scopul de a-l decredibiliza este un atac la adresa partidului si a intereselor sale.” Wow! Dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine! – cum am fi zis altadata, numai ca de data aceasta nu este de ras, ci de plans.

Asadar partidul care “face ce trebuie” si care s-a angajat sa reformeze Romania este chemat sa puna pumnul in gura intelectualilor si societatii civile cu o retorica ce aminteste de sloganul “Moarte intelectualilor!” din ianuarie 1990. Mai mult, este somat sa se alieze cu UNPR, si asta in plin scandal Boldea, borfasul fugit in Kenya sau Congo. De fapt Mihail Boldea exemplifica pefect parteneriatul PDL-UNPR: penalii din PDL sunt transferati la UNPR, iar PDL este chemat sa sustina UNPR cu penalii sai externalizati cu tot, aruncand in aer practic codul etic al Monicai Macovei. Iar candidatul pentru care PDL Bucuresti cere imperativ sprijin este campion la contractele cu statul, cum au demonstrat Kamikaze in 2010 si Alianta pentru o Romanie curata in 2011 (alti intelectuali, mama lor!). Din cat am putut urmari din dezbaterile televizate la care a participat domnul Prigoana, chestiunea contractelor cu statul nu a fost invocata de nici un jurnalist pana acum. Recomand o cautare simpla pe Google, pentru documentare si vindecarea superficialitatii de care sufera breasla, macar ca sa nu mai repete toti intrebari tampe gen “Ce veti face?” sau “Unde va veti duce?”. Si tot documentandu-ne, ajungem usor la relatiile dintre domnul Prigoana si SOV si – cine stie? – ne amintim si de “victoria” zdrobitoare inregistrata in ianuarie 2010 de Honorius Prigoana in alegerile partiale pentru Camera Deputatilor din colegiul 1 din Capitala.

Revenind la PDL, este limpede ca in interiorul acestui partid se dau batalii crancene intre cei care vor sa-l aserveasca practic UNPR si cei care inca ii mai apara identitatea. Singurii care au iesit la atac impotriva aripii pro-UNPR au fost intelectualii – Teodor Baconschi, Teodor Paleologu si Cristian Preda. Altadata era si Sever Voinescu cu ei, acum nu stiu pe unde a mai ramas. Rezultatul acestei batalii este crucial nu numai pentru PDL, ci si pentru politica romaneasca in ansamblu. In mod normal ar trebui sa se produca o ruptura care sa limpezeasca apele, altfel PDL dispare, dar nu imi fac iluzii in acest sens. Lupta celor trei – Preda, Baconschi si Paleologu – cu PDL Bucuresti si Silviu Prigoana seamana cu lupta lui David cu Goliath. In Biblie, David il invinge pe Goliath; in Romania insa este atat de clar ca Goliath a invins intotdeauna incat ma intreb de ce o mai fi insistand David.

 

 

 

MONICA, BIBELOU DE PORTELAN

M-am trezit azi dimineata cu un gust neplacut in ochi si in minte dupa ce am citit in Adevarul remarca lui Radu Berceanu a propos de co-optarea personajelor Dan Diaconescu, Gigi Becali si a altora asemanatori in Miscarea Populara: “Eu nu trebuie să stau la masă cu Becali, Vadim sau Diaconescu, nu mai sunt în conducerea PDL, abia aştept s-o văd pe Monica Macovei la masă cu ei.”  Cinism si marlanie intr-o combinatie unica! Pe de alta parte, ar trebui sa fie un mare semn de intrebare si un semnal de alarma: ce va face Monica Macovei, care a devenit un simbol al principialitatii in politica, in noua Miscare (cuvant cu rezonante problematice in istoria interbelica a Romaniei)? PDL a ales-o vicepresedinte la Conventia Nationala din mai si a pus-o pe etajera, ca pe un bibelou pe care trebuie sa-l admire musafirii de soi, carora li se serveste sampanie cu caviar. Prietenii adevarati stau insa la masa din bucatarie, beau tuica,  canta manele si danseaza din buric. Curand insa fatada va crapa si usa bucatariei se va deschide larg, iar prietenii de nadejde vor face gesturi obcene cu degetul in deliciul maselor de pomanagii. Bibeloul de portelan fie fuge, fie trece si el in bucatarie, daca nu vrea sa fie spart.

Concret, daca lucrurile merg cum se anunta acum – adica daca se va crea o structura menita sa adune voturi prin populism si mitocanie, prin promovarea unor idei dubioase, inclusiv legionare, si prin mita electorala materializata in mici si bere la tot poporul alegator, atunci Monica Macovei – ca si Cristian Preda si Sever Voinescu – vor avea o mare problema. Faptul ca noua miscare, cu aliantele ei problematice, este sustinuta de figuri considerate pana acum respectabile, care `nu exclud` nimic, da masura disperarii PDL de a castiga viitoarele alegeri si – probabil – a pozitiei sale nefavorabile in sondaje. Cum o victorie a opozitiei ar insemna maturarea tuturor esaloanelor actualei puteri, este clar ca orice combinatie devine acceptabila. Acesta este adevarul urat si crud al politicii noastre; aceleasi aliante au fost facute in trecutul nu prea indepartat si  de PDSR/PSD. Mai trist este insa ca astfel de aliante au un pret, caci aliatii de stransura nu se vand ieftin. Ce conteaza? Natia va plati, cum plateste de 21 de ani, chiar daca pretul include degradarea politicii, a societatii si a vietii publice.

Nu neg necesitatea unei alternative la actuala clasa politica – irecuperabila, dupa parerea mea – dar nu vad unde ar putea fi gasita. Este adevarat ca pe internet a aparut miscarea Noua Republica,  cu  theophylepoliteia.wordpress.com ca varf de lance. Nivelul intelectual este desigur cu totul altul, dar eu tot am o temere: nu cumva in culise se afla tot papusarii Miscarii Populare, care au elaborat si un produs upmarket, pentru mediul urban? Nu spunea Roberta Anastase ca ISP si FCD vor face parte din Miscarea Populara? Astept asadar clarificari de la initiatori. Eu stiu? Poate le asteapta si Monica Macovei, care – sunt sigura – nu se va multumi cu statutul de bibelou, tocmai acum cand bivolii se pregatesc sa intre in magazinul de portelanuri.