IMENSA RĂSPUNDERE A PREȘEDINTELUI BĂSESCU ȘI GREAUA POVARĂ A CANDIDATULUI JOHANNIS

Dacă ne uităm pe hartă după votul din 2 noiembrie putem crede că Marea Unire nu a avut loc niciodată: Ardealul – spre cinstea lui – a votat compact (cu excepția Hunedoarei) împotriva PSD – iar Moldova și Muntenia l-au votat pe Victor Ponta, premierul penalilor și al Lukoil – plagiator, impostor, incompetent, adversar al statului de drept. Prima mea reacție a fost să-i propun soțului meu emigrarea în Ardeal, de unde de altfel se trag strămoșii lui, dar apoi m-am gândit că lupta trebuie dată acolo unde este greu, deci în Regat.

Nu avem încă rezultatele de la București, căci trebuie să sosească și voturile diasporei, dar peisajul nostru politic nu se va schimba fundamental după ce le vom afla – poate doar orgoliul meu de bucureșteancă să fie satisfăcut.

Să adunăm deci cioburile speranțelor noastre, să evaluăm dimensiunile dezastrului și să vedem încotro o apucăm. Deși Monica Macovei, pentru care am votat și am militat online, a obținut sub 5%, rezultatul ei este cel mai bun pe care un candidat independent, dinafara sistemului, l-a realizat vreodată. A avut împotriva ei toate partidele, toate televiziunile, toate prejudecățile unei populații semi-europene, și, ca bonus, și pe președintele țării. Nu știu dacă rezultatul obținut de Monica este suficient pentru lansarea unei mișcări politice noi, dar primul meu gând este că ar trebui ca ea să treacă de la „one-woman-show” la o coagulare a forțelor reformiste, atâtea câte sunt, la o muncă de echipă, dacă va avea cu cine colabora. Faptul că europarlamentarul PMP Cristian Preda a cerut demisia Elenei Udrea și reorientarea partidului spre Klaus Johannis ar trebui să fie un semnal în direcția unei noi construcții politice, dar să nu fim prea optimiști, deocamdată – pentru că PMP este proiectul politic râvnit de Traian Băsescu, marele susținător al Elenei Udrea, unul din marii responsabili pentru divizarea dreptei politice și, implicit, pentru scorul bun obținut de Victor Ponta în primul tur. Din excelenta analiză a lui Barbu Mateescu pe blogul Sociollogica, rețin aici observația că nici unul din președinții României  nu și-a pierdut electoratul la final de mandat în măsura în care a reușit s-o facă Traian Băsescu. Cu toată campania lui vehementă și toate diversiunile aferente, inclusiv îndemnul la boicotarea votului, favorita prezidențială Elena Udrea a obținut scorul penibil de puțin peste 5%, sub scorul PMP la europarlamentare. Nici măcar sprijinul nelimitat a două televiziuni – B1 și RealitateaTV – nu au putut-o ajuta, ceea ce atestă forța limitată a televiziunilor noastre controlate politic.

Traian Băsescu a pierdut sprijinul alegătorilor săi pentru că i-a trădat, devenind agentul electoral al unei nulități cu conexiuni penale. Este deci singurul responsabil pentru soarta sa. Dar nu este singurul trădător al electoratului anti-PSD. Îi stă alături Vasile Blaga, cel care și-a forțat partidul într-o alianță nefirească cu puciștii din PNL, l-a scos din joc candidatul PDL la prezidențiale, Cătălin Predoiu, și a impus un candidat despre care toată lumea știa că este cel mai slab comunicator posibil. Iar PDL, ca o turmă de oi decerebrate, nu a avut fărța să-i spună NU liderului său. Nu exclud însă ca activul PDL să nu fi „tras” prea mult pentru Klaus Johannis în primul tur, ceea ce reprezintă cea mai nedemnă atitudine.

Iată-ne deci pe marginea prăpastiei, întrebându-ne dacă merită să-l votăm pe Klaus Johannis în cel de-al doilea tur de scrutin, deși știm că nu s-a delimitat de tentativa de puci din 2012 și că este liderul unui partid cu prea mulți penali și prea puține principii. Ne spune că este singurul care poate apăra independența justiției, dar nu a luat nici o măsură împotriva fostului ministru PNL Tudor Chiuariu, care este condamnat definitiv, cu suspendare, și reprezintă cu succes PNL în Parlament. Nici nu s-a delimitat de alți pnl-iști de vază pentru care DNA a cerut încuviințarea Parlamentului în vederea urmăririi penale. Parlamentul, evident, a refuzat. Este deci de înțeles de ce spune Klaus Johannis că nu va negocia cu nici un politician sprijinul pentru turul 2: cu Elena Udrea nu are rost, pentru că s-ar compromite el însuși, iar cu Monica Macovei nu poate, pentru că Monica i-ar cere să ia măsuri împotriva penalilor din propriul partid, ceea ce, evident, nu poate face. Grea povară a devenit PNL pentru un candidat care se pretinde garantul statului de drept și al luptei anti-corupție! Cum tot grea este și sarcina candidatului Johannis de a convinge electoratul anti-PSD că va ști să blocheze elanul destructiv al acestui partid malefic, după ce a promis că va fi politicos cu Victor Ponta. Nu mă deranjează politețea, dar mă tem de lipsa de fermitate și de slăbiciunea pe care le poate masca. O fi fost iritant stilul lui Traian Băsescu, dar a fost și util de multe ori, pentru că în bătălia cu primitivismul sălbatic al PSD nu poți lupta cu mănuși, decât dacă sunt de box. Fie că ne place sau nu, avem încă nevoie de un președinte-luptător și eu nu îl văd pe Klaus Johannis în această postură.

În sfârșit, suntem îndemnați să acceptăm răul mai mic și să oprim ascensiunea lui Victor Ponta – cu alte cuvinte, să înghițim încă o broască râioasă pentru a nu fi striviți de dinozauri. Dar dacă înghițim broscoiul și totuși ne strivesc dinozaurii? Riscul este real, iar sarcina lui Klaus Johannis și a ACL este să ne convingă că reprezintă o alternativă reală la PSD. Pe mine încă nu m-au convins (cu Blaga șef de campanie nici nu văd cum s-ar putea), indiferent cum voi vota pe 16 noiembrie.

O MIZĂ MAI MARE DECÂT PREȘEDINȚIA

Poate că este ciudat să afirmi că miza votului de astăzi merge dincolo de viitorul ocupant al fotoliului de la Cotroceni, dar, dacă aveți puțintică răbdare, veți vedea că nu este chiar o trăsnaie.

Fără doar și poate avem mai întâi datoria să scăpăm țara de Victor Ponta, această chintesență a imposturii și a incompetenței, acest demagog populist, acest inamic al statului de drept, acest scut al corupției, această creatură a degenerescenței morale și politice reprezentate de tagma baronilor PSD, acest ipocrit care nu are nimic sfânt și profanează bisericile folosindu-le pentru promovarea unui proiect demonic pentru România, în sfârșit – această rușine națională și internațională. Deci votul nostru trebuie dat împotriva lui Victor Ponta, pentru a salva România și pe noi înșine, pentru a împiedica forța malefică a PSD-PC-UNPR-UDMR să întoarcă înapoi ceasul istoriei, să anuleze toate reformele și să ne transforme într-o cârtiță a Rusiei putiniste în UE.

Putem deci să dăm astăzi un vot util, pentru Klaus Johannis, răul mai mic, pentru că sondajele îl plasează pe primul loc între adversarii actualului premier. Putem însă să fim ceva mai inteligenți și, înțelegînd că Victor Ponta este doar unul din capetele hidrei psd-iste,  să ne gândim la un proiect de reconstrucție politică menit să ne scape de cancerul corupției care secătuiește resursele țării. Iar pe Klaus Johannis îl putem păstra ca variantă de avarie pentru al doilea tur al alegerilor, în speranța că s-ar putea reinventa ca președinte sub presiunea partenerilor occidentali.

Vă propun așadar să dăm un vot pentru un proiect politic pornit dinafara partidelor actuale, care s-au discreditat pe parcursul ultimilor ani și care sunt pe cale a fi destructurate de DNA sub greutatea propriei lor corupții. Dacă nu vom avea o forță politică, fie și minoritară inițial, care să se opună actualelor practici politice și să le demaște eficient, vom rămâne din nou la mâna actualei clase politice, care va căuta să-și schimbe discursul, pe ici, pe colo, dar va rămâne incapabilă să iasă din logica împărțirii mitei pentru contractele publice. Mințile politicienilor noștri sunt virusate de această logică nenorocită, după cum reiese din recentele dosare făcute publice de DNA. Iar clasa noastră politică nărăvită în rele nu se va schimba decât sub presiunea unei mișcări politice și civice exterioare și necontaminate de practicile ei nefaste și rușinoase, de filozofia cupidității și a compromisului dezonorant. Cine, înafară de Monica Macovei, poate pune bazele mișcării reformatoare de care vorbeam? Președintele Traian Băsescu promite că va transforma PMP într-o forță politică sănătoasă, curățată de corupți, dar o susține pe Elena Udrea, care datorează totul sistemului ticăloșit, cu care a fost măritată și cu care este prietenă și parteneră. Să nu uităm că toată conducerea Fundației Mișcarea Populară, condusă de distinsul profesor Marian Preda, a demisionat și s-a delimitat cât a putut de doamna Udrea și de ambițiile ei. Ce oameni curați și necompromiși vor mai veni oare acum în PMP? Eu înțeleg că domnul Băsescu își dorește un viitor politic, dar el nu mai pare a fi același cu cel de care avem nevoie, pentru că proiectul lui pleacă tot din interiorul establishment-ului dâmbovițean actual – și poate chiar al clientelei sale penale.

Pentru ca proiectul Monicăi Macovei să aibe șanse de succes, el trebuie să se bucure de o susținere semnificativă în rândul alegătorilor. Iată miza majoră a votului din primul tur: să demonstrăm că există un electorat dispus să susțină reconstrucția politicii românești. Și apoi, nu ar fi mai bine ca domnul Johannis să negocieze cu Monica Macovei sprijinul pentru turul al doilea, decît cu Elena Udrea?  Sigur Monica i-ar cere un angajament ferm în direcția anti-corupției, integrității și transparenței și ar face astfel o breșă în carapacea nesimțirii publice cu care se protejează politicienii actuali. Ce ar negocia Elena Udrea? Imunitate pentru Dorin Cocoș, Niro, Bittner și Petrache? Avem deci datoria să întărim poziția Monicăi Macovei la eventualele negocieri pentru al doilea tur și s-o slăbim pe a doamnei Udrea.

Și ar mai fi ceva: toți cei care credem în democrație, în statul de drept, în orientarea euro-atlantică, în valoarea educației, culturii și moralității și mai ales în necesitatea stârpirii corupției și a asanării mocirlei conflictelor de interese și a imoralității publice trebuie să votăm pentru Monica Macovei pentru ca să ne demonstrăm măcar nouă înșine că mai existăm și că nu putem fi striviți de masa de ignoranți amorali, inculți și agresivi, sau doar inculți și indolenți, insensibili la valorile civilizației occidentale sau chiar ale civilizației în general, pentru care democrația nu implică nici o responsabilitate, ci înseamnă doar un prilej pentru a întinde din nou mâna după orice pomană le oferă mizerabilii de la putere. Prea multă vreme am suportat ca „the great unwashed”, împreună cu cei care s-au cuibărit în sistem ca viermele în rană și nu se pot descurca înafara lui, să ne impună opțiunile lor. Suntem minoritari? Foarte bine, să fim o minoritate care luptă pentru identitatea ei și nu poate fi ignorată.

Nu voi uita niciodată cum, în decembrie 2006, Traian Băsescu, susținut de o minoritate a PDL și a societății civile, a reușit să pronunțe condamnarea comunismului în ciuda vacarmului de nedescris al PSD și PRM, cu pnl-iștii ascunși în fundul sălii, jenați de propria lașitate. Este momentul acum ca, în același vacarm al unor televiziuni scelerate, prin care politicienii venali și fără scrupule operează marea manipulare a populației, să pronunțăm, prin vot, condamnarea post-comunismului eșuat în corupție. Abia apoi ne vom putea gândi la reconstrucția democratică a țării noastre.

MORALITATEA PUBLICĂ

Să vă spun o poveste de pe Tamisa, unde am învățat eu ce înseamnă un stat democratic. Pe scurt, președinta unei comisii guvernamentale a demisionat pentru că a avut legături de prietenie cu unul din miniștri pe care urma să-i investigheze. Este vorba de o comisie guvernamentală  înființată pentru cercetarea modului în care autoritățile au tratat cazurile de abuzuri sexuale asupra minorilor aflați în grija statului în anii 80, iar demisionara este însăși Fiona Wolf, Lord Mayor of London, care a locuit pe aceeași stradă cu fostul ministru de interne Leon Brittan și a luat masa cu el de câteva ori  într-un cerc restrâns. Înaintea doamnei Wolf fusese numită președinte a comisiei baronesa Butler-Sloss, dar și ea a fost nevoită să demisioneze pentru că fratele ei fusese procuror general tot în perioada supusă investigației.

Cele două demisii răsunătoare sunt rezultatul presiunilor exercitate de persoanele care au reclamat abuzurile sexuale comise asupra lor în casele de copii și care s-au plâns că autoritățile au ignorat cu bună știință scandalul.

În concluzie, într-o democrație solidă, cu tradiții, nu se pune problema ca președintele unei comisii de anchetă să aibe legături de prietenie cu vreuna din persoanele pe care urmează să le ancheteze. Moralitatea publică, nu legea, dictează ca astfel de legături să nu existe pentru că ele pot vicia ancheta. De altfel Fiona Wolf a declarat că nu poate continua să conducă comisia pentru că simte că a pierdut încrederea victimelor.

Cine vede în această istorioară o sugestie că prietenia strânsă dintre procurorul șef DIICOT Alina Bica și omul politic Elena Udrea este toxică și nepotrivită pentru moralitatea publică din România are dreptate, pentru că acesta este motivul pentru care am reprodus-o. Nu putem trăi la infinit după alte standarde de moralitate decât statele europene civilizate, nu putem fi la infinit rudele prost crescute care se plâng că au fost prea sărace ca să învețe să se poarte, nu putem invoca la infinit asuprirea otomană pentru imoralitatea și amoralitatea din politica românească. Dacă vrem să trăim demn, să ținem capul sus și să fim „mândri că suntem români”, trebuie să respectăm standardele de moralitate publică din Marea Britanie. Aș putea face trimitere și la Germania, unde doi miniștri au fost nevoiți să demisioneze în ultimii ani după ce s-au făcut vinovați de plagiat în tezele lor de doctorat. Amândoi erau politicieni talentați și muncitori. Se miră cineva că Victor Ponta nu se bucură de respect astăzi în Germania?

Revenind însă la povestea mea britanică, resping orice tentativă de a minimaliza importanța relațiilor nepotrivite dintre cele două doamne. Funcția publică impune sacrificii, inclusiv o pauză în relațiile de prietenie apropiată cu politicienii. Este deci nedemn și nociv pentru țară să transformi această poveste într-o încercare de victimizare a Elenei Udrea, care ar fi fost persecutată de servicii, vizată de o conspirație internațională (bine că nu și de un complot intergalactic!), când zău că nu era nevoie de agenți secreți pentru a obține informațiile făcute publice. Îmi pare rău că președintele țării – despre care știu că are o minte limpede – a devenit la sfârșit de mandat propagatorul unor astfel de teorii conspiraționiste. Este trist să-l vezi transformat dintr-un om de stat pe care l-ai admirat în agent electoral al unei nulități. Cred că România merită ceva mai mult respect din partea celor care o conduc. Iar noi, dacă ne respectăm pe noi și ne respectăm țara, nu ar trebui să considerăm standardele europene de moralitate publică inaplicabile în țara noastră. Dimpotrivă.

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

Iată-ne la 25 de ani de la prăbușirea comunismului, în cea mai cumplită criză de personal la nivel înalt: nici unul din probabilii succesori ai președintelui Băsescu, Victor Ponta și Klaus Johannis, nu este demn de încredere, iar decimarea PSD și a altor partide prin dosare penale ne îndeamnă să ne întrebăm cine poate veni la conducere după ce actuala clasă politică va fi scoasă din scenă.

Nu mă număr printre cei care îi neagă acum lui Traian Băsescu toate meritele. Dimpotrivă, pentru mine au contat mult sprijinul pentru reformarea justiției, condamnarea comunismului și predarea arhivelor fostei Securități, reforma educației și consecvența în politica euro-atlantică și fermitatea față de Moscova. Pentru toate acestea l-am susținut și nu mă voi dezice de această susținere, chiar dacă mi-aș fi dorit mai  mult de la el. Mi-aș fi dorit de pildă să fi fost cu adevărat un reformist și în domeniul administrației publice și al economiei, ceea ce ar fi evitat tăierea dureroasă de salarii din 2010. Am sperat ca președintele să fi promovat idei economice cu adevărat de dreapta, să fi curățat Garda financiară și ANAF de corupți, să se fi ocupat de încurajarea unui sector privat sănătos, favorabil întreprinzătorilor onești. Nu am avut nici un semn în această direcțe, iar din partea lui Emil Boc încă și mai puține.  Personal, mi-aș mai fi dorit să fi promovat o nouă lege a mass media publice, pentru a reforma singurele instituții menite să promoveze interesul public și un climat corect al dezbaterii publice. Nici el, nici Emil Boc, nu au făcut-o – deși am apreciat imens că nu au făcut presiuni asupra presei. M-a durut  când președintele s-a complăcut în șuetele neprofesionale de la B1 și am fost neplăcut suprinsă de cooptarea în anturajul prezidențial a unor personaje ca Paul Lambrino și soția lui Lia. Niciodată însă nu mi-aș fi închipuit că voi trăi momentul când președintele va încerca să-l apere pe Dorin Cocoș, cum a făcut-o pe 30 octombrie, sau să susțină la prezidențiale un politician mediocru, fără substanță, fără viziune și fără discurs, cu tușe groase de vulgaritate, cum este Elena Udrea. Nu cred în ruptul capului că președintele nu știa nimic despre operațiunile de care este acuzat Dorin Cocoș sau de asocierea doamnei Udrea cu personaje ca Victor Ponta, Petrache și Bittner – dar să lăsăm justiția să-și urmeze cursul. În sfărșit, niciodată nu aș fi crezut că Traian Băsescu o va prefera pe Elena Udrea Monicăi Macovei, că-l va lăuda pe Crin Antonescu și că îl va demola pe Cătălin Predoiu, singurul care putea fi un contracandidat viabil al lui Victor Ponta.

Problema noastră nu mai este însă Traian Băsescu, ci succesorul său. Victor Ponta ar fi o rușine națională – căci ce țară poate ține fruntea sus dacă este condusă de un plagiator, care sabotează independența justiției, este incompetent în privința economiei, pierde bani europeni pe bandă rulantă și vorbește ca un golan de după blocuri? Klaus Johannis, deși și-a îmbunătățit discursul în ultimele săptămâni, nu ne poate convinge că și crede ceea ce spune când vorbește de combaterea sistemului reprezentat de PSD. Faptul că vom fi poate nevoiți să-l votăm în al doilea tur ca să-l oprim pe abominabilul Victor Ponta nu este nici o bucurie, ci doar consecința ticăloșiei liderului PDL, Vasile Blaga, care și-a vândut partidul puciștilor din PNL și l-a scos din cursă pe Cătălin Predoiu, tocmai când acesta căpătase alură de prezidențiabil. Cei care suspectează un blat al domnului Blaga cu PSD pentru refacerea USL la putere au destule argumente. Iată tristul tablou al opțiunilor noastre politice în 2014!

Nu am făcut nici un secret din faptul că o votez pe Monica Macovei în primul tur, pentru tot ce a făcut ca ministru al justiției și ca europarlamentar pe linia combaterii corupției și promovării integrității în funcția publică, pentru fermitatea liniei euro-atlantice și pentru curajul de a fi înfruntat cele mai abjecte calomnii și atacuri din partea USL și a Antenelor. Mi se pare și mie puțin hazardat să apelezi tot timpul la referendum, dar apreciez ideea transparenței și implicării civice pe care vrea s-o promoveze. Știu, de bună seamă, că, spre rușinea nației, șansele ei sunt mici și că Elena Udrea stă mai bine în sondaje. Dar țin să sprijin cât pot o inițiativă politică menită să pună sub semnul întrebării modul în care este guvernată România în acest moment și să zguduie din temelii acest sistem ticăloșit blestemat care ne-a făcut prizonierii unei clase politice nedemne. Dacă Monica Macovei urmărește crearea unei platforme politice care să promoveze ulterior un alt tip de partid, bazat pe valori democratice și alcătuit din oameni necompromiși, atunci din nou are sprijinul meu, pentru că avem nevoie ca de aer de un astfel de partid.

În sfârșit, revin la problema enunțată în deschidere: cine va lua locul actualei clase politice, după ce ultimii ei mohicani (în mizerie) vor fi scoși din scenă de magistrați? Partidul Monicăi Macovei nu va fi suficient. Va avea nevoie de câteva puncte de sprijin în ruinele PDL, dacă se va găsi o facțiune care să se rupă de Vasile Blaga și să-l urmeze eventual pe Cătălin Predoiu. Din PNL nu este nimic de recuperat. Nu am prea mari speranțe iar în guvernele de tehnocrați nu cred. Societatea civilă e anemică, inertă și divizată de simpatii politice. Cum spuneam, stăm prost la capitolul resurse umane la nivel înalt. O epocă este sigur pe cale să se încheie: cea a tranziției frauduloase, în care ni s-a promis democrație și economie de piață, dar am primit democrație originală și capitalism de cumetrie, instituții democratice slabe și imunitate pentru politicienii penali. Din păcate, viitorul este incert și riscă să fie un nou șir de compromisuri, din lipsă de ceva mai bun. Certe sunt doar ruinele primului sfert de veac post-comunist. Certe și binevenite!

 

 

 

MONICA ȘI MIȘCAREA

 

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

ȘI

Supărare mare pe site-ul EVZ: Monica Macovei este acuzată că „a făcut blat cu Blaga” în schimbul unui loc eligibil pe lista PDL la alegerile europarlamentare. Așadar, deși președintele Băsescu a încercat s-o atragă de partea Mișcării Populare cu perspectiva unei candidaturi la prezidențiale, Monica Macovei a preferat să rămână alături liderul de partid care i-a fost ostil până la isterie.

De ce o fi făcut-o? Poate pentru că PMP este o jucărie stricată din start, pentru că este construită de meșteri nepricepuți; un proiect care nu demarează, în ciuda eforturilor B1TV, pentru că nu a reușit să strângă nici destui reprezentanți ai elitei intelectuale sau economice, nici destui aderenți din rândul populației. Nu merge, pur și simplu. Iar dacă eu  nu am dreptate, atunci de ce nu a plecat Cristian Preda din PDL după suspendare, deși promisese că o face? Dar Elena Udrea? De ce s-a dus ea la liderii PDL să-i asigure de loialitatea ei și a declarat că nu o interesează altă construcție politică? Și nici EBA nu știu să fi plecat din partidul lui Blaga… Oare nu rămân toți în PDL pentru că PMP este un eșec, sau, mai pe șleau, mort în fașă?

Rămân la părerea mea, exprimată deja pe FB, că Vasile Blaga este un dinozaur politic care nu face nici un bine nici partidului său, nici opoziției. Poate va reuși ceva Cătălin Predoiu, dacă partidul acceptă să se deschidă și să se reformeze, iar Vasile Blaga acceptă să se retragă și să elibereze scena.  Deocamdată, prin cooptarea domnului Predoiu, PDL a câștigat un respiro și un început de perspectivă, ceea ce PMP, sub conducerea slabă, din păcate, a lui Eugen Tomac, nu are, cu tot suportul (sau poate tocmai din pricina suportului) consilierilor prezidențiali. Iar dacă PMP se orientează spre Republica Moldova, interesul românilor din dreapta Prutului va scădea – trist, dar adevărat.

În ceea ce o privește pe Monica Macovei, îndrăznesc să suspectez că a mai deranjat-o ceva la PMP, și anume atitudinea președinției față de Daniel Morar și numirile procurorilor, cuplată cu atenuarea considerabilă a luptei anti-corupție și a sprijinului față de ANI. Măcar retoric, PMP ar fi putut face mai mult, dacă voia să fie credibil pentru Monica Macovei – și pentru noi. Știu, nici PDL nu e fan Morar, ANI, DNA. Dar măcar PDL a susținut eforturile președintelui (ce vremuri!) de susținere a persoanelor și instituțiilor care promovează integritatea și combat corupția.

În sfârșit, lăsând la o parte speculațiile legate de motivele unora și altora de a rămâne în PDL, „pun cazul” interesului general: este mai bine pentru România ca Monica Macovei să ne reprezinte și în viitor în PE, sau nu? Iar dacă șansele ei sunt mai mari pe lista PDL, pentru că PMP este încă un joc de umbre, atunci nu are rost, nici pentru Monica Macovei, nici pentru România, să irosim această șansă. Iar PMP ar putea trage învățămintele de rigoare din acest refuz, spre binele său.   

PS: Demult voiam să spun că alegerea titlului Mișcarea Populară mi se pare foarte proastă, din  cauza implicațiilor pe care le are termenul „Mișcarea” în istoria noastră nu prea îndepărtată. Suspectez că este vorba de ignoranță, nu de simpatii ascunse cu Mișcarea Legionară. Oricum, amintesc pentru cine citește că acela care nu învață istoria, riscă să o repete, Doamne ferește!

CIOARA VOPSITA DE LA PDL

 

Aflat in campanie la Iasi cu liderii „Miscarii Populare”, consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu ne anunta ca ar fi posibil “sa apara un grup parlamentar nou, format din alesi care sa se desprindă de PDL.” Domnul Lazaroiu nu a dat alte informatii si nici nu i-a asociat pe posibili fugari din PDL cu Fundaţia «Mişcarea Populară», dar declaratia sa probabil ca nu este intamplatoare.

In privinta „desprinderii” unor parlamentari PDL de sub tutela lui Vasile Blaga este usor de imaginat ca este vorba de sustinatorii Elenei Udrea. In fond, victoria lui Vasile Blaga la Conventia Nationala a fost pe muchie de cutit, iar rezultatul a demonstrat ca PDL este de fapt puternic divizat. Putem presupune asadar ca se pregatesc unele „defectiuni” ale celor nemultumiti, ceea ce va da o lovitura serioasa PDL, care va deveni tot mai putin relevant in Parlament.  

Se nasc cel putin doua intrebari: 1. cui i se vor alatura evadatii si 2. ce se va intampla cu PDL. La prima intrebare ar fi usor de raspuns: fugarii din PDL se vor alatura formatiunii pe care o va initia sau conduce Elena Udrea, fie ca aceasta formatiune se va numi Partidul Popular sau altcumva. Este de presupus insa ca, inainte de a pleca din PDL, vor cere si vor primi garantii ca noua afiliere va fi mult mai avantajoasa (altfel,de ce ar pleca?). Sa insemne aceasta o apropiere de PSD? Nu este exclus, avand in vedere faptul ca doamna Udrea nu odata a facut aprecieri pozitive la adresa lui Victor Ponta, colegul ei de generatie, si a PSD.

La a doua intrebare e mai complicat de raspuns. Daca ar fi vorba de alta personalitate decat Vasile Blaga, liderul PDL ar folosi prilejul limpezirii situatiei din partid pentru a consolida PDL ca alternativa reformista de dreapta, militand pentru reducerea rolului statului, pentru integritate si pentru statul de drept – adica adevarata opozitie, aflata acum in suferinta. In felul lui, Vasile Blaga incearca sa ocupe acest spatiu, cea mai recenta tentativa de a se re-pozitiona ca lider reformist si iubitor de anti-coruptie fiind declaratia sa in favoarea rocadei Morar-Kovesi. O tentativa zadarnica insa. In primul rand pentru ca nu este ideea lui, ci a lui Catalin Predoiu. In al doilea rand, mai grav, nici el nu crede ce spune si nu reuseste sa mascheze acest lucru. Iar publicul nici nu vad cum l-ar putea crede, decat daca este complet amnezic si uita toate atacurile si tot sabotajul lui Vasile Blaga la adresa masurilor de integritate ale Monicai Macovei si la adresa micutei grupari reformiste din PDL.  

Cu un discurs de imprumut si un machiaj strident – adica cu cioara vopsita – nu convingi pe nimeni si e timpul ca Vasile Blaga si echipa lui sa inteleaga acest lucru. Singura sansa ca PDL sa se reinventeze ca autentic partid de dreapta si de opozitie la USL  este plecarea, de preferinta de buna-voie si cat mai curand, a lui Vasile Blaga. Abia atunci PDL va avea ocazia sa se gandeasca serios la identitatea sa si la viitor si, poate, va avea curajul sa devina ceea ce tot spune ca este dar a uitat cum sa devina. Altfel, daca se mocaie pana la europarlamentarele de anul viitor, cum a sugerat Adriean Videanu, va face tot mai greu fata concurentei nu numai din partea Miscarii Populare si a partidului Elenei Udrea, dar si a lui MRU sau a unui partid nou si necompromis.  Totodata, va pierde startul pentru prezidentiale – daca nu l-a pierdut deja. Nu poti opri insa un partid sa fie autist daca si-o doreste cu atata ardoare, cum pare sa si-o doreasca partidul domnului Blaga!

VICTOR PONTA, AGENT ELECTORAL IN PDL

Vad ca nu a facut prea multe valuri enormitatea rostita ieri de premierul Victor Ponta: intrebat ce parere are despre afirmațiile lui Laszlo Tökes potrivit carora Ceausescu a facut mai putin rau maghiarilor din Romania decat actuala putere, domnul Ponta a raspuns ceva de genul (citez din memorie): „Laszlo Tökes, care, ca si Monica Macovei, lucreaza pentru fortele straine care vor sa transforme Romania intr-o tara instabila…” – dupa care au urmat comentarii la acuzatiile politicianului maghiar, presarate cu tot felul de critici la adresa… Monicai Macovei.  De unde si pana unde a ajuns Monica Macovei intr-o asemenea discutie?  De ce a simtit domnul Ponta nevoia s-o implice intr-un subiect care nu are nici o legatura cu activitatea ei sau cu discursul ei politic?  Explicatia se afla, cred, inafara realitatii propriu-zise si are de a face cu laboratoarele propagandistice ale campaniilor politice transpartinice menite sa apere establishmentul ticalosit de atacurile celor care vad politica altfel, si anume ca pe o activitate legitima si onorabila.  In aceste laboratoare s-a decis probabil ca Monica Macovei, un pericol pentru toata clasa politica actuala, trebuie manjita prin asocierea, oricat de fortata, cu toate personajele detestate de romani, iar Laszlo Tökes este un astfel de personaj.

Este evident de acum ca Victor Ponta se implica in campania electorala din PDL, fie ca o face pentru Vasile Blaga, pe care politicienii USL l-au laudat consecvent de-a lungul anilor, fie ca o face pentru colega lui de generatie, Elena Udrea. Nu poate desigur sustine pe fata un candidat sau altul, fie si pentru ca ar periclita sansele personajului preferat, dar ii poate ataca adversarul.  Astfel, incearca sa o  compromita cat poate pe Monica Macovei, trimitand un semnal important numerosilor pdl-isti care viseaza la o guvernare comuna cu oricare din partidele componente ale USL, doar-doar vor capata din nou acces la fondurile publice: cu oricine m-as putea intelege, pare a sugera Victor Ponta, doar cu Monica Macovei nu!

Mai sunt si alte semne ca a inceput deja o campanie urata in PDL. Am citit astazi un articol de presa in care Monica Macovei era desfiintata ca fundamentalista care nu ar avea nici o legatura cu baza partidului si ale carei criterii de integritate, daca ar fi fost respectate, ar fi lasat PDL fara candidati in decembrie. Autoarea ne aminteste de asemenea ca „batalia politica se da acum între generatia celor aflati la 40 de ani” .  Nu sunt sigura ca batalia este doar una dintre generatii si nu una de valori si atitudini, dar exprimarea m-a amuzat, amintindu-mi de vechea anecdota care incepea cu intrebarea „ce diferenta este intr-o gaina?”…

 

USOR CU GENERATIA PE SCARI

Dupa cum toata lumea stie, nu fac parte din generatia de 30-40 de ani, deci PDL, in cazul in care va fi condus de Elena Udrea, nu are nevoie de votul meu. Sunt in schimb mama unui fizician care se incadreaza in aceasta categorie de varsta, dar care nu are nevoie nici de Elena Udrea, nici de PDL, in primul rand pentru ca traieste foarte departe de Romania si in al doilea rand pentru ca nu stiu ce ar putea sa-i spuna vreunul din politicienii romani, care, de la primul pana la ultimul, se situeaza sub nivelul lui de pregatire, asa cum se situeaza si sub nivelul de pregatire al tuturor colegilor lui de generatie si chiar de scoala,  care au facut cariere stiintifice frumoase peste ocean.  Fie ca va place, fie ca nu va place, floarea generatiei pe care zice ca o vizeaza doamna Udrea a plecat si nu se mai intoarce.  Raman tinerii din Romania, care sunt raspanditi atat in mediul rural, cat si in mediul urban, in administratia de stat, in politie, in universitati, in afaceri si in politica. Ma indoiesc ca exista un numitor comun al tuturor acestor categorii. Ce sa aibe in comun tanarul studios de 35 de ani, sa spunem, cu absolventul unei fabrici de diplome cu creierii spalati de Antene (a propos, si acolo lucreaza tineri de 30-40 de ani)? Dar cu functionarul ANAF corupt de aceeasi varsta care percepe taxe de protectie de la firmele private? Poate cu un politician tanar ca Dan Pasat sau Alin Trasculescu? Nici cu Victor Ponta sau cu Nelu Banicioiu nu cred ca s-ar identifica! Merg mai departe si spun ca nici macar un om de afaceri care a avut curajul sa-si deschida o firma la inceputul anilor 90, cand avea putin peste 40 de ani, nu se califica astazi dupa criteriul generational, chiar daca firma ii functioneaza de 20 de ani, plateste impozite si mentine locuri de munca. La gunoi cu el si cu toti cei ca el!

Daca aplic insa criteriul generatiei, invocat de Elena Udrea si Traian Basescu, atunci  eu si toti cei trecuti de 50 de ani, ar trebui sa ne simtim mai apropiati de Vasile Blaga.  Dar eu una nu ma simt deloc atrasa nici de domnul Blaga, nici de echipa sa, pe care ii consider responsabili de esecul catastrofal al dreptei la alegerile din 9 decembrie si de performanta penibila a opozitiei in actualul parlament.  Merg mai departe si spun ca, daca aplici criteriul varstei, ajungi la rezultatul aberant ca oameni ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu ar trebui sa fie adeptii naturali ai lui Vasile Blaga.  In tot cazul inteleg ca doamna Udrea nu are nevoie de ei.

Prietenii mei si cu mine am fi mai degraba atrasi de intelectualii reformisti din PDL, dar presedintele ne-a avertizat in termeni categorici ca nu au nici o sansa daca incearca o a treia motiune la Conventia Nationala a PDL.  Rezulta deci, in mod logic, ca nu avem nimic de asteptat de la un PDL redus la disputa Elena Udrea – Vasile Blaga si ca trebuie sa ne cautam reprezentarea politica inafara PDL, poate intr-o forta noua, care sa se bazeze pe valori si principii temeinice, nu pe conceptul primitiv al grupelor de varsta.  Pana cand o asemenea forta politica isi va face aparitia si ne va convinge, credeti-ne ca avem o multime de lucruri interesante de facut – mult mai multe si mai interesante decat au semidoctii din politica.

Manevre prezidentiale

Nu a fost greu de inteles pentru nimeni ca “taifasul” prezidential difuzat duminica seara la B1TV a fost o manevra organizata de presedinte pentru a administra cateva lovituri politice adversarilor si a-si apara protejatele. Dau un premiu celui care-mi va semnala o singura intrebare provocatoare la adresa sefului statului. Nu risc nimic, desigur.

“Dezvaluind” faptul ca i-ar fi propus lui Victor Ponta functia de premier si ca acesta din urma nu a raspuns lasandu-i pe Crin Antonescu si pe Daniel Constantin sa vorbeasca in locul lui, Traian Basescu a urmarit sa dea mai multe lovituri: sa demaste fatarnicia liderilor USL, sa-l compromita pe Victor Ponta tocmai cand acesta se chinuie sa semene cu un politician serios si a mai crescut in (unele) sondaje, sa dezbine USL provocand un razboi de orgolii. Toate obiectivele sunt legitime in lupta politica, iar liderii USL nu merita sa fie scutiti. Au administrat si ei pumni in stanga si in dreapta ca niste batausi de cartier, au aruncat cu murdarie in ventilator si au spurcat toata scena publica, de nu mai ai unde sa te ascunzi de putoare, au facut sluj si si-au asteptat cuminti bucatica de zahar de la mogulul-patron de clasa politica. Prin ei si prin armata sa de mercenari de la Antene Dan Voiculescu a facut mult mai mult rau decat i-a convenit aseara presedintelui sa recunoasca.

Chiar si asa merita sa analizam pe scurt textul stenogramei pe care, ce sa vezi, presedintele o avea la indemana ieri seara, ca sa nu avem dubii asupra caracterului organizat al demersului “jurnalistic”. Retinem din stenograma pasajul-cheie: “Nu exclud posibilitatea ca domnul Ponta să fie prim-ministru, totul depinde cum se pot forma majorităţile. Eu v-am făcut o propunere: desemnarea domnului Ponta ca prim-ministru”. 

Si cum s-ar fi format ma rog majoritatile? Fie USL ar fi negociat cu coalitia majoritara si ar fi fost nevoit sa cedeze in plin an electoral, pierzand puncte; fie guvernul USL ar fi cazut la vot. Cand te astepti sa castigi alegerile nu te vulnerabilizezi cedand umilitor in fata pretentiilor UDMR, cum a facut guvernul Ungureanu, de pilda. Dupa alegeri poti face orice compromis, nu inaintea lor. Liderii USL au avut deci dreptate sa priveasca propunerea prezidentiala ca pe o capcana, si sa nu o ia in serios. Daca erau putin mai inteligenti ar fi gasit o forma de a o da ei insisi in vileag dupa discutiile de la Cotroceni. Pdl-istii care nu fusesera informati s-ar fi scandalizat, iar poporul USL s-ar fi bucurat ca are niste lideri atat de intelepti si duri. In schimb, Crin, Victor si Dani au repetat  ca niste papagali aceleasi acuzatii rasuflate si neconvingatoare. Nu e de altfel nici o noutate ca Traian Basescu e mai inteligent decat ei.

Nu putem insa sa nu observam ca nici dezvaluirile prezidentiale de aseara nu sunt altceva decat un truc, o manevra politica menita sa subrezeasca pozitia adversarului. Tot acolo incadram si afirmatia ca USL nu va castiga o majoritate absoluta in alegeri, al carei scop este scindarea USL, pentru ca – e la mintea celui mai marunt politician – poti sa imparti pe jumatate 50-60% din mandate, dar nu 45-47%. Lasam la o parte faptul ca nu se cade ca seful statului sa faca astfel de speculatii (au fost mai multe momente prea putin prezidentiale ieri seara la Cotroceni); intelegem ca ieri Traian Basescu facea ceea ce Emil Boc nu este in stare sa faca, adica se lupta corp la corp cu adversarul politic. O facea insa doar partial pentru PDL, si total pentru cateva din protejatele sale, in primul rand Roberta Anastase, atacata constant de USL, si Elena Udrea. Restul PDL a fost criticat, pe buna dreptate, caci prestatia pdl-istilor este demult neconvingatoare. Doar ca politica de imagine  a partidului este in mainile Robertei Anastase, prin fisa postului ei de prim-vicepresedinte, deci poarta si ea o vina pentru deficitul de imagine semnalat de presedinte.

Si apoi, cand se supara pe “greii partidului” care nu vor sa candideze in alegerile locale, la cine oare se refera presedintele? La “vechea garda” pe care a impins-o pe margine ca sa faca loc “tinerilor” ? De ce s-ar implica triada Blaga-Videanu-Berceanu in campanie dupa ce a fost inlaturata atat de putin ceremonios? De ce sa nu stai pe tusa si sa lasi echipa lui Boc sa arate ce poate la locale pentru ca apoi, eventual, s-o maturi de la conducere? Oare Traian Basescu, in locul lor, ar fi procedat altfel? Intr-adevar, cum spune domnul Basescu, tineretea nu este suficienta pentru a asigura reusita in politica. Fara sa vrea probabil, presedintele a oferit si un argument: Elena Udrea nu poate candida la Primaria Capitalei pentru ca sondajele de opinie arata ca ar pierde.  Faptul ca in prezent PDL nu are un contra-candidat la Sorin Oprescu ne spune insa mai mult decat a vrut sa spuna Traian Basescu, si anume ca vina pentru declinul actual al PDL este in primul rand a conducerii instalate cu mana lui in mai anul trecut si ca o parte a acestei responsabilitati poate ca ii apartine si lui.

In sfarsit, cred ca am comentat destul manevrele de campanie ale presedintelui. Asta este insa ce ne-a oferit la B1. Nu poti sa nu observi ca la ProTV a avut mai multa substanta si sa nu te gandesti ca stie sa-si aleaga emisiunea adecvata pentru nivelul calitativ al mesajului pe care vrea sa-l transmita.