USOR CU GENERATIA PE SCARI

Dupa cum toata lumea stie, nu fac parte din generatia de 30-40 de ani, deci PDL, in cazul in care va fi condus de Elena Udrea, nu are nevoie de votul meu. Sunt in schimb mama unui fizician care se incadreaza in aceasta categorie de varsta, dar care nu are nevoie nici de Elena Udrea, nici de PDL, in primul rand pentru ca traieste foarte departe de Romania si in al doilea rand pentru ca nu stiu ce ar putea sa-i spuna vreunul din politicienii romani, care, de la primul pana la ultimul, se situeaza sub nivelul lui de pregatire, asa cum se situeaza si sub nivelul de pregatire al tuturor colegilor lui de generatie si chiar de scoala,  care au facut cariere stiintifice frumoase peste ocean.  Fie ca va place, fie ca nu va place, floarea generatiei pe care zice ca o vizeaza doamna Udrea a plecat si nu se mai intoarce.  Raman tinerii din Romania, care sunt raspanditi atat in mediul rural, cat si in mediul urban, in administratia de stat, in politie, in universitati, in afaceri si in politica. Ma indoiesc ca exista un numitor comun al tuturor acestor categorii. Ce sa aibe in comun tanarul studios de 35 de ani, sa spunem, cu absolventul unei fabrici de diplome cu creierii spalati de Antene (a propos, si acolo lucreaza tineri de 30-40 de ani)? Dar cu functionarul ANAF corupt de aceeasi varsta care percepe taxe de protectie de la firmele private? Poate cu un politician tanar ca Dan Pasat sau Alin Trasculescu? Nici cu Victor Ponta sau cu Nelu Banicioiu nu cred ca s-ar identifica! Merg mai departe si spun ca nici macar un om de afaceri care a avut curajul sa-si deschida o firma la inceputul anilor 90, cand avea putin peste 40 de ani, nu se califica astazi dupa criteriul generational, chiar daca firma ii functioneaza de 20 de ani, plateste impozite si mentine locuri de munca. La gunoi cu el si cu toti cei ca el!

Daca aplic insa criteriul generatiei, invocat de Elena Udrea si Traian Basescu, atunci  eu si toti cei trecuti de 50 de ani, ar trebui sa ne simtim mai apropiati de Vasile Blaga.  Dar eu una nu ma simt deloc atrasa nici de domnul Blaga, nici de echipa sa, pe care ii consider responsabili de esecul catastrofal al dreptei la alegerile din 9 decembrie si de performanta penibila a opozitiei in actualul parlament.  Merg mai departe si spun ca, daca aplici criteriul varstei, ajungi la rezultatul aberant ca oameni ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu ar trebui sa fie adeptii naturali ai lui Vasile Blaga.  In tot cazul inteleg ca doamna Udrea nu are nevoie de ei.

Prietenii mei si cu mine am fi mai degraba atrasi de intelectualii reformisti din PDL, dar presedintele ne-a avertizat in termeni categorici ca nu au nici o sansa daca incearca o a treia motiune la Conventia Nationala a PDL.  Rezulta deci, in mod logic, ca nu avem nimic de asteptat de la un PDL redus la disputa Elena Udrea – Vasile Blaga si ca trebuie sa ne cautam reprezentarea politica inafara PDL, poate intr-o forta noua, care sa se bazeze pe valori si principii temeinice, nu pe conceptul primitiv al grupelor de varsta.  Pana cand o asemenea forta politica isi va face aparitia si ne va convinge, credeti-ne ca avem o multime de lucruri interesante de facut – mult mai multe si mai interesante decat au semidoctii din politica.

VINA LUI VLADIMIR TISMANEANU

In timp ce majoritatea USL din Parlament a amanat din nou ridicarea imunitatii deputatului PSD Ion Stan, acuzat de DNA de luare de mita, Victor Ponta si guvernul sau se napustesc cu toata reaua credinta de care sunt capabili asupra lui Vladimir Tismaneanu și a echipei sale de la IICMER.  Infractorul este desigur presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza regimului comunist, nu deputatul care, conform materialelor aparute in presa, trafica bani si beneficii in campanie.  Nu cred in ruptul capului ca  Vladimir Tismaneanu si colegii sai  platesc pentru că au vorbit prea mult la telefon, ci mai degraba pentru ca au cercetat arhivele si au facut public ceea ce au gasit.  De aceea a si fost indepartat Vladimir Tismaneanu cu brutalitate si fara nici o explicatie si nici o evaluare a activitatii de la conducerea Consiliului stiintific al IICMER, asa cum Horia Roman Patapievici a fost demis din fruntea ICR si pentru Politice si pentru restul scrierilor academice si jurnalistice.  

Normal ar fi ca guvernul Ponta, daca tot vrea sa ne demonstreze ca a avut dreptate sa-l inlocuiasca pe Vladimir Tismaneanu macar din punct de vedere financiar (caci din punct de vedere stiintific nu are absolut nici un argument), sa ne spuna daca actualul presedinte al Consiliului stiintific este remunerat de la buget si eventual cu cat; daca foloseste masinile institutiile si daca i se deconteaza convorbirile telefonice. Imi este greu sa cred ca toate aceste lucruri nu se intampla.

Si atunci? Ce rost are sa insulti un universitar american cu o reputatie internationala bine consolidata? Este oare bine ca, in semn de protest, un alt profesor american de prestigiu, Mark Kramer, a demisionat si el din Consiliul stiintific al IICMER? Dar ce vorbesc eu aici despre Mark Kramer! Victor Ponta si oamenii sai probabil ca nu habar nu au ca este coordonatorul Centrului de studiere a Razboiului Rece de la Harvard – caci Harvard este o universitate la care nu vor avea acces nici ca vizitatori.  

Imi dau seama insa ca pledez in zadar: guvernul Ponta si toata suita de non-valori intelectuale si stiintifice pe care le promoveaza si ocroteste nu numai ca nu au nevoie de prezenta in viata stiintifica romaneasca a oamenilor de stiinta consacrati pe plan international; ei  au nevoie tocmai ca acesti oameni sa nu fie prezenti in universul nostru stramt.  Numai asa se vor putea impauna Ponta & Co.  cu titlurile obitinute prin frauda intelectuala, cu articolele fara nici o  valoare publicate prin reviste obscure, cu pozitii confortabile de profesori in universitati fara prestigiu. Nu a blocat guvernul Ponta din primele zile ale guvernarii sale, accesul la baza de date Thomson Reuters? Nu a scos acelasi guvern oamenii de stiinta straini si romani  care lucreaza in strainatate din toate forurile de atestare stiintifica din Romania?

Pana la urma, tot ce se intampla este logic: comunismul a promovat non-valorile intelectuale si s-a temut de cei ce gandesc si se exprima liber; a practicat standarde duble si s-a bazat pe oportunisti, impostori si non-valori. La fel si guvernul Ponta, USL si suita. Vina lui Vladimir Tismaneanu, a lui H.R. Patapievici si a altora asemenea lor este nu numai ca au criticat si critica practicile totalitare, ci si ca au o certa valoare intelectuala. In comunism  asa ceva este inadmisibil. Sub guvernarea USL este la fel.

Degringolada PDL

Nu mai stiu sigur ce semnifica P si L din initialele principalului partid de guvernamant dar incep sa cred ca D vine de la degringolada. Nu stiu daca P vine de la Prigoana, care a scos in spatiul public aceasta degringolada, dar ce se intampla de o saptamana cu acest partid este de natura sa dea frisoane celor care au crezut ca poate reprezenta o alternativa la actuala opozitie – care nu este ea insasi o alternativa dezirabila la actuala putere. Stiu ca suna complicat, dar asa e la noi, fara alternative.

La inceput nu m-a surprins faptul ca Silviu Prigoana face scandal, pentru acesta este “naturelul” lui. Nu are program (sau nu-l stim noi), dar are intotdeauna motiv de scandal. Mi s-a parut totusi mai agresiv decat altadata, amenintand mai intai ca va candida la Primaria Capitalei pentru orice partid ii face o oferta convenabila – adica sa nu-i cerem valori si principii, ca nu se poarta, nu sunt eficiente, sunt chestii pentru nenorocitii de intelectuali – si apoi cerand de-a dreptul demisia intelectualilor din partid, ca pret al candidaturii sale. Deja era prea mult, nu mai era deloc credibil si mirosea a dinamita. In replica, liderii partidului, vajnici barbati de stat, mosmondeau replici in doi peri. Era clar ca aveam de a face cu un joc politic, o strategie de PR, dar a cui? Am aflat curand de la Cristian Preda, care a postat circulara PDL Bucuresti in care se trasau sarcini de tipul “„Intelectualii” din partid trebuie să respecte regulile jocului politic” (bolduirea le apartine) si se afirma raspicat “Atunci când majoritatea hotărăşte într-un fel, a critica decizia este total contraproductiv…De altfel, în orice societate de tip democratic, majoritatea decide.” Cei mai in varsta, ca mine, isi amintesc ca se face trimitere la principiul centralismului democratic din statutul PCR (minoritatea se supune neconditionat majoritatii), invocat in anii ’90 si de Ion Iliescu. Cea mai semnificativa fraza este insa urmatoarea:  ” „Intelectualii” trebuie să înţeleagă că alegerile sunt un joc în care cel mai important lucru sunt voturile.” (bolduirea imi apartine mie)  Adica voturi cu orice pret, nu valori, nu principii, nu standarde etice – a se slabi! Doamne fereste ca intelectualii din partid sa “inteleaga” vreodata acest rationament cinic in virtutea caruia Romania a ajuns astazi un pariah al UE. In sfarsit, tuturor indisciplinatilor li se aminteste apoteotic ca “Silviu Prigoană stă cel mai bine în sondaje” (bolduirea lor). In consecinta, “Orice lovitura aplicata celui care se afla primul în sondaje cu scopul de a-l decredibiliza este un atac la adresa partidului si a intereselor sale.” Wow! Dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine! – cum am fi zis altadata, numai ca de data aceasta nu este de ras, ci de plans.

Asadar partidul care “face ce trebuie” si care s-a angajat sa reformeze Romania este chemat sa puna pumnul in gura intelectualilor si societatii civile cu o retorica ce aminteste de sloganul “Moarte intelectualilor!” din ianuarie 1990. Mai mult, este somat sa se alieze cu UNPR, si asta in plin scandal Boldea, borfasul fugit in Kenya sau Congo. De fapt Mihail Boldea exemplifica pefect parteneriatul PDL-UNPR: penalii din PDL sunt transferati la UNPR, iar PDL este chemat sa sustina UNPR cu penalii sai externalizati cu tot, aruncand in aer practic codul etic al Monicai Macovei. Iar candidatul pentru care PDL Bucuresti cere imperativ sprijin este campion la contractele cu statul, cum au demonstrat Kamikaze in 2010 si Alianta pentru o Romanie curata in 2011 (alti intelectuali, mama lor!). Din cat am putut urmari din dezbaterile televizate la care a participat domnul Prigoana, chestiunea contractelor cu statul nu a fost invocata de nici un jurnalist pana acum. Recomand o cautare simpla pe Google, pentru documentare si vindecarea superficialitatii de care sufera breasla, macar ca sa nu mai repete toti intrebari tampe gen “Ce veti face?” sau “Unde va veti duce?”. Si tot documentandu-ne, ajungem usor la relatiile dintre domnul Prigoana si SOV si – cine stie? – ne amintim si de “victoria” zdrobitoare inregistrata in ianuarie 2010 de Honorius Prigoana in alegerile partiale pentru Camera Deputatilor din colegiul 1 din Capitala.

Revenind la PDL, este limpede ca in interiorul acestui partid se dau batalii crancene intre cei care vor sa-l aserveasca practic UNPR si cei care inca ii mai apara identitatea. Singurii care au iesit la atac impotriva aripii pro-UNPR au fost intelectualii – Teodor Baconschi, Teodor Paleologu si Cristian Preda. Altadata era si Sever Voinescu cu ei, acum nu stiu pe unde a mai ramas. Rezultatul acestei batalii este crucial nu numai pentru PDL, ci si pentru politica romaneasca in ansamblu. In mod normal ar trebui sa se produca o ruptura care sa limpezeasca apele, altfel PDL dispare, dar nu imi fac iluzii in acest sens. Lupta celor trei – Preda, Baconschi si Paleologu – cu PDL Bucuresti si Silviu Prigoana seamana cu lupta lui David cu Goliath. In Biblie, David il invinge pe Goliath; in Romania insa este atat de clar ca Goliath a invins intotdeauna incat ma intreb de ce o mai fi insistand David.