O MIZĂ MAI MARE DECÂT PREȘEDINȚIA

Poate că este ciudat să afirmi că miza votului de astăzi merge dincolo de viitorul ocupant al fotoliului de la Cotroceni, dar, dacă aveți puțintică răbdare, veți vedea că nu este chiar o trăsnaie.

Fără doar și poate avem mai întâi datoria să scăpăm țara de Victor Ponta, această chintesență a imposturii și a incompetenței, acest demagog populist, acest inamic al statului de drept, acest scut al corupției, această creatură a degenerescenței morale și politice reprezentate de tagma baronilor PSD, acest ipocrit care nu are nimic sfânt și profanează bisericile folosindu-le pentru promovarea unui proiect demonic pentru România, în sfârșit – această rușine națională și internațională. Deci votul nostru trebuie dat împotriva lui Victor Ponta, pentru a salva România și pe noi înșine, pentru a împiedica forța malefică a PSD-PC-UNPR-UDMR să întoarcă înapoi ceasul istoriei, să anuleze toate reformele și să ne transforme într-o cârtiță a Rusiei putiniste în UE.

Putem deci să dăm astăzi un vot util, pentru Klaus Johannis, răul mai mic, pentru că sondajele îl plasează pe primul loc între adversarii actualului premier. Putem însă să fim ceva mai inteligenți și, înțelegînd că Victor Ponta este doar unul din capetele hidrei psd-iste,  să ne gândim la un proiect de reconstrucție politică menit să ne scape de cancerul corupției care secătuiește resursele țării. Iar pe Klaus Johannis îl putem păstra ca variantă de avarie pentru al doilea tur al alegerilor, în speranța că s-ar putea reinventa ca președinte sub presiunea partenerilor occidentali.

Vă propun așadar să dăm un vot pentru un proiect politic pornit dinafara partidelor actuale, care s-au discreditat pe parcursul ultimilor ani și care sunt pe cale a fi destructurate de DNA sub greutatea propriei lor corupții. Dacă nu vom avea o forță politică, fie și minoritară inițial, care să se opună actualelor practici politice și să le demaște eficient, vom rămâne din nou la mâna actualei clase politice, care va căuta să-și schimbe discursul, pe ici, pe colo, dar va rămâne incapabilă să iasă din logica împărțirii mitei pentru contractele publice. Mințile politicienilor noștri sunt virusate de această logică nenorocită, după cum reiese din recentele dosare făcute publice de DNA. Iar clasa noastră politică nărăvită în rele nu se va schimba decât sub presiunea unei mișcări politice și civice exterioare și necontaminate de practicile ei nefaste și rușinoase, de filozofia cupidității și a compromisului dezonorant. Cine, înafară de Monica Macovei, poate pune bazele mișcării reformatoare de care vorbeam? Președintele Traian Băsescu promite că va transforma PMP într-o forță politică sănătoasă, curățată de corupți, dar o susține pe Elena Udrea, care datorează totul sistemului ticăloșit, cu care a fost măritată și cu care este prietenă și parteneră. Să nu uităm că toată conducerea Fundației Mișcarea Populară, condusă de distinsul profesor Marian Preda, a demisionat și s-a delimitat cât a putut de doamna Udrea și de ambițiile ei. Ce oameni curați și necompromiși vor mai veni oare acum în PMP? Eu înțeleg că domnul Băsescu își dorește un viitor politic, dar el nu mai pare a fi același cu cel de care avem nevoie, pentru că proiectul lui pleacă tot din interiorul establishment-ului dâmbovițean actual – și poate chiar al clientelei sale penale.

Pentru ca proiectul Monicăi Macovei să aibe șanse de succes, el trebuie să se bucure de o susținere semnificativă în rândul alegătorilor. Iată miza majoră a votului din primul tur: să demonstrăm că există un electorat dispus să susțină reconstrucția politicii românești. Și apoi, nu ar fi mai bine ca domnul Johannis să negocieze cu Monica Macovei sprijinul pentru turul al doilea, decît cu Elena Udrea?  Sigur Monica i-ar cere un angajament ferm în direcția anti-corupției, integrității și transparenței și ar face astfel o breșă în carapacea nesimțirii publice cu care se protejează politicienii actuali. Ce ar negocia Elena Udrea? Imunitate pentru Dorin Cocoș, Niro, Bittner și Petrache? Avem deci datoria să întărim poziția Monicăi Macovei la eventualele negocieri pentru al doilea tur și s-o slăbim pe a doamnei Udrea.

Și ar mai fi ceva: toți cei care credem în democrație, în statul de drept, în orientarea euro-atlantică, în valoarea educației, culturii și moralității și mai ales în necesitatea stârpirii corupției și a asanării mocirlei conflictelor de interese și a imoralității publice trebuie să votăm pentru Monica Macovei pentru ca să ne demonstrăm măcar nouă înșine că mai existăm și că nu putem fi striviți de masa de ignoranți amorali, inculți și agresivi, sau doar inculți și indolenți, insensibili la valorile civilizației occidentale sau chiar ale civilizației în general, pentru care democrația nu implică nici o responsabilitate, ci înseamnă doar un prilej pentru a întinde din nou mâna după orice pomană le oferă mizerabilii de la putere. Prea multă vreme am suportat ca „the great unwashed”, împreună cu cei care s-au cuibărit în sistem ca viermele în rană și nu se pot descurca înafara lui, să ne impună opțiunile lor. Suntem minoritari? Foarte bine, să fim o minoritate care luptă pentru identitatea ei și nu poate fi ignorată.

Nu voi uita niciodată cum, în decembrie 2006, Traian Băsescu, susținut de o minoritate a PDL și a societății civile, a reușit să pronunțe condamnarea comunismului în ciuda vacarmului de nedescris al PSD și PRM, cu pnl-iștii ascunși în fundul sălii, jenați de propria lașitate. Este momentul acum ca, în același vacarm al unor televiziuni scelerate, prin care politicienii venali și fără scrupule operează marea manipulare a populației, să pronunțăm, prin vot, condamnarea post-comunismului eșuat în corupție. Abia apoi ne vom putea gândi la reconstrucția democratică a țării noastre.

KLAUS, PREȘEDINTELE LUI FELIX

Cine a crezut că Mihai Gâdea este candidatul prezidențial al Varanului ar face bine să vizioneze emisiunea de luni seara de la RealitateaTV, în care candidatul „marelui Partid Național Liberal” (sună ca dracu’, trebuie să recunoașteți) și-a expus principiile și ideile. Nu voi insista asupra incapacității domnului Johannis de a interpreta credibil textul pus în față de strategii de campanie, dar voi spune totuși, bazându-mă pe experiența proprie, că gorjenii – pe care îi cunosc destul de bine – nu vor avea niciodată răbdare să-l asculte, atât de prost vorbește! Și nici nu ar avea de ce să-l asculte, căci omul pur și simplu nu are mesaj propriu, nu are forță – și nu o are pentru că nici el nu crede în ceea ce spune.

Punctul nevralgic al discursului domnului Johannis a fost însă atitudinea față de Dan Voiculescu și față de actele de violență petrecute în timpul „plimbării împotiva statului” de duminică seara. Era un bun prilej pentru primarul Sibiului să ne convingă că nu a făcut blat cu USL, că nu este candidatul „coaliției Grivco”, și că dorește cu adevărat să schimbe din temelii „sistemul ticăloșit”. Ei bine, ne-a convins exact de contrariu: nici un cuvânt critic la adresa lui Dan Voiculescu și a jafului practicat de acesta și de rețeaua sa la adresa statului. Tot ce a găsit cu cale să spună candidtul ACL – și, desigur, al „marelui Partid Național Liberal” – este că el respectă deciziile instanței și că va garanta independența justiției. Iar despre evenimentele de duminică nu a putut spune decât că a fost un protest neautorizat, că nu e bine că au fost bruscați jurnaliștii și că autoritățile ar fi trebuit să-și facă datoria. Totul spus scurt, sec, fără vlagă și fără chef. Cine nu mă crede, să vizioneze emisiunea.

Personal, eu aș fi așteptat din partea candidatului „marei opoziții” să atace frontal și cu vigoare racilele actualului sistem, care a permis fraudarea statului și ne menține într-o stare de subdezvoltare economică; să demonstreze că este conștient de abuzurile actualei puteri, de incompetența guvernanților și de complicitatea dintre politicienii venali și corupți și o foarte mare parte a presei.  Altfel de ce am avea nevoie de opoziție? Doar ca să ne învețe manierele elegante?

Este adevărat că domnul Johannis s-a străduit să afirme apăsat că orientare pro-occidentală a României nu este negociabilă, dar noi știm din experiență că poți fi și cârtiță a Federației Ruse în interiorul NATO și al UE. Iar adorația moderatorilor de la Realitatea TV, post cu simpatii mai degrabă estice decât vestice, ar trebui să le dea de gândit celor care nu vor să trăiască superficial.

În sfârșit, urmărindu-l ieri seară pe Klaus Johannis, mi-a venit în minte o  posibilă explicație a evoluțiilor politice din ultima vreme: cred că ieșirea PNL din USL nu a fost decât o mișcare de fațadă, menită să credibilizeze candidatul PNL la președinție, știut fiind faptul că acest candidat este tot un produs al sistemului, „garantat Felix”. Klaus Johannis l-a înlocuit pe Crin Antonescu pentru că popularitatea acestuia din urmă se erodase serios. Cred de asemenea că toată telenovela cu respingerea de către PSD a numirii sale în funcția de ministru de interne și de vicepremier pentru probleme economice a fost tot o manevră pentru credibilizarea domnului Johannis ca om al opoziției. Să fim serioși: cererea PNL era absurdă și era formulată astfel tocmai pentru a fi respinsă. Pe scurt, circ ieftin. În concluzie, cred că totul este praf în ochi, pentru că este limpede că PSD câștigă în ambele cazuri: dacă pierde Klaus Johannis (cazul cel mai probabil), va deține puterea absolută, iar dacă va câștiga Klaus Johannis, tot PSD și PC vor deține puterea absolută. Indubitabil Victor Ponta va rămâne premier – și se va înțelege perfect cu noul președinte, care îi va vorbi frumos și respectuos! În acest scenariu – în care cred – rolul PDL este simplu de descris, dar nu m-am hotărât dacă e mai potrivit să folosesc termenul „trădare” sau cel de „vânzare”. Dar unde să fi ajuns PDL sub conducerea lui Vasile Blaga, vă întreb?

În concluzie, singurul candidat care va merita votat în această toamnă este Monica Macovei. Chiar dacă nu are șanse, are valoare, are principii și s-a dovedit curajoasă și consecventă. Ați ghicit: anul acesta nu mai votez cu răul cel mai mic, pentru că el nu există.

PLIMBAREA IPOCRIZIEI

Duminică seara, după marșul manipulatorilor care controlează actuala putere , manifestație despre care s-a scris deja deci nu voi relua amănuntele, am asistat la triumful ipocriziei atât din partea unor televiziuni, cât și din partea oamenilor politici. Ce se întâmplase de fapt în fața Palatului Cotroceni?

Un exercițiu de memorie

Pentru cei care nu suferă de amnezia voluntară care lovește periodic poporul român – și este mai destructivă pentru fibra morală a națiunii decât Ebola – a fost vorba despre o nouă acțiune în forță a acelorași forțe mediatice și politice care au căutat să zădărnicească nu numai integrarea României în UE și NATO, ci și orice reformă care le amenința campania de spoliere a statului român. Același lucru s-a întâmplat și în iarna din 2011/2012, când tot Antena3, cu sprijinul neprecupețit al PSD, PNL și PC, a montat diversiunea (reușită) din Piața Universității. Mișcarea a avut puțin sprijin spontan, fiind ținută în viață de „revoluționarii” domnului Iliescu și de oamenii lui Mircea Dogaru, personaj care a și declarat cu aplomb că nu ar mai fi fost nimeni în piață dacă ar fi plecat trupele lui. Sunt sigură că avea dreptate.

Un nou episod al campaniei declanșate de aceste forțe malefice grupate în jurul lui Dan Voiculescu și al USL s-a desfășurat în 2012, când au speriat lumea civilizată cu mineriada politico-juridică din iulie. Și despre aceasta s-a scris, dar merită să ne amintim că este vorba de exact aceleași forțe politice. Cum campania lor nu a reușit să blocheze justiția, pentru că țara nu prea are bani și depinde de sprijin extern pentru a obține credite la dobânzi rezonabile, iar sprijinul nu vine fără certificatul de bună purtare de la UE și FMI, am avut parte de spectacolul de duminică, în care manipulatorii din media s-au unit din nou cu politicienii PSD pentru a exercita din stradă presiuni asupra guvernului și asupra justiției. Și presiunile vor continua. Sunt nevoită să-i dau dreptate lui Sebastian Lăzăroiu, care vede în lansarea informală a candidaturii lui Mihai Gâdea la președinție o formă de presiune asupra lui Victor Ponta în scopul garantării grațierii infractorului Voiculescu. Să recunoaștem că Adrian Năstase nu a avut parte de un asemenea sprijin, ceea ce demonstrează, dacă mai era nevoie, că Dan Voiculescu ocupă un rang superior în ierarhia „sistemului ticăloșit”.

 

Exerciții de ipocrizie

Dacă avem vie în minte analogia dintre „Piața Universității” din 2011/2012 și „plimbarea împotriva statului” de duminică, este greu să te lasi impresionat de lamentațiile unor televiziuni care se revoltă acum (justificat) împotriva agresării ziariștilor de către manifestanți, după ce au fost în cel mai bun caz indiferenți acum doi ani, când aceleași trupe de șoc ale lui Dan Voiculescu agresau la fel de sălbatic echipele de filmare ale TVR, instituție aflată atunci, e drept, sub altă conducere decât cea impusă ulterior de USL, și mai ales după ce au avut ani la rând aceeași politică editorială cu cea a trustului Intact. În plus, protestul – fie și corect – sună fals când rulezi obsesiv un material despre Dan Voiculescu pe fondul muzical al melodiei „My Way” interpretate de Frank Sinatra. Mesajul subliminal este acela că „Felix” ar fi fost de fapt un tip curajos care a înfruntat lumea cea rea în numele fidelității față de propriile principii. Să fim serioși!

Tot legat de mass media, dar din perspectiva politicienilor, campionul ipocriziei se dovedește a fi premierul Victor Ponta, care, imediat după pronunțarea sentinței CAB în cazul ICA, s-a grăbit să sară în apărarea libertății de opinie și a jurnaliștilor – adică să asigure Antena3 că nu va avea probleme. Dar nu este oare vorba de același Victor Ponta care, în 2011-2012 făcea zilnic, împreună cu Crin Antonescu, o campanie feroce împotriva TVR, doar pentru că nu era aservită USL? Nimeni din breaslă nu s-a sesizat atunci de acest atac la adresa libertății de opinie și independenței media și nici măcar ziariștii nepătați nu vor să-și amintească de el.

Mai revoltătoare însă decât atitudinea lui Victor Ponta, ai cărui jandarmi i-au apărat mai degrabă pe agresori decât pe ziariști – în numele libertății presei, desigur! – este însă ipocrizia pnl-iștilor, care au defilat ieri la televiziune și pe internet revoltându-se împotriva complicității PSD la acțiunile de protest împotriva justiției. În timp ce, în studioul Antenei 3, Ecaterina Andronescu era în extaz față de protestatari și pupa tălpile „jurnaliștilor” lui Felix, liberalii, în frunte cu Ludovic Orban, au protestat cu fraze corecte împotriva agresiunii asupra ziariștilor și întregii acțiuni. Dar cum poate totuși domnul Orban, și alții ca el, să acuze PSD că l-a susținut tot timpul pe Dan Voiculescu, când el însuși, cu tot partidul lui, a încheiat o alianță politică cu PC, Alianța de Centru-Dreapta, care era partenerul PSD in USL, și când a susținut în 2011 și 2012 toate campaniile nedemocratice ordonate de Dan Voiculescu? După ce am asistat la parada ipocriziei de duminică, imi vine să mă întreb – a câta oară? – cât de amnezici și de proști ne cred oare politicienii.  Judecând după cât de bine au reușit manipulările Antenelor, mă întreb totodată de ce ne-ar crede altfel.

ZIUA VRAJBEI NOASTRE

                                               Now is the winter of our discontent, made glorious summer…

                                               William Shakespeare, Richard III

Va invit sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne gandim cum ar arata ziua nationala daca peisajul nostru mediatic nu ar fi dominat de Antene, de RealitateaTV si de RomaniaTV.  Ar mai fi ea un prilej al afirmarii dezbinarii natiunii? Ar mai fi huiduit sistematic seful statului atunci cand trece in revista garda de onoare?  Sigur, raul vine de fapt din spatele celor trei organizatii media, de la politicienii asociati cu ele, adica de la USL.

Daca ne vom hotari sa nu fim amnezici, ne vom aminti ca acesti politicieni sunt cei care au stricat ceremoniile consacrate zilei nationale de la bun inceput, fie ca erau sau nu erau la putere.  Sa ne amintim asadar de 1 decembrie 1990, cand, la Alba Iulia, Corneliu Coposu era huiduit cu sete de trupele de soc ale FSN, in timp ce premierul de atunci, Petre Roman trimitea bezele ziaristelor si zambea fericit in dreapta si in stanga.  Sa ne mai amintim si de huiduielile pe care le-a incasat, tot de un 1 decembrie si tot la Alba Iulia, presedintele Emil Constantinescu, pe atunci adversar al PSD, si sa nu trecem cu vederea toate manifestarile generatoare de dezbinare care au umbrit si alte momente ce ar fi trebuit sa fie de bucurie si unitate nationala, cum a fost de pilda intrarea noastra in UE, pe care premierul Tariceanu a tinut neaparat sa o sarbatoreasca separat de presedinte.  Nimeni nu stie mai bine ca noi sa-si strice marile sarbatori!

Multi vor spune ca in ultimii ani aceasta accentuare a fracturii din societate i se datoreaza presedintelui Basescu.  Le amintesc ca nici presedintele, nici PDL, cu toate defectele lor incontestabile, nu au trimis grupuri de scandalagii care sa  saboteze sarbatorile natiunii, cel putin in Capitala.

Personal, am devenit definitiv imuna la iluzia spontaneitatii protestelor bine tintite politic inca din decembrie 2004, cand i-am vazut cu ochii mei pe PDSR-istii adusi cu autobuzul Dumnezeu stie din ce vagauni ca sa atace masina candidatului de atunci Traian Basescu inainte de dezbaterea televizata premergatoare ultimului tur de scrutin.  Nu cred nici astazi ca exista romani care sa se fi dus din proprie initiativa la Arcul de Triumf de 1 Decembrie, sa se fi asezat strategic chiar in spatele fanfarei, ca sa poata fi auziti cand il huiduie pe presedinte, creand un eveniment doar pentru ca presa sa poata scrie despre el. Arta manipularii nu este chiar atat de subtila.

Cred ca majoritatea romanilor care au asistat la parada militara s-au dus acolo fara o agenda politica, indiferent ce cred despre seful statului.  Nu s-au dus sa se certe, ci sa se bucure.  Si sunt aproape sigura ca, fara televiziunile mogulesti, dar cu un spatiu public echilibrat si deschis dezbaterilor critice obiective si echilibrate, am fi mai uniti si mai prosperi, pentru ca nu am mai fi prizonierii intereselor unor politicieni malefici.

Programul de dezbinare nationala al PSD, cu toate incarnarile sale anterioare (FSN, FDSN,PDSR), a fost activ inca de la inceputurile statului roman post-comunist, daca ne amintim (si trebuie sa ne amintim!) de propaganda mincinoasa la adresa lui Corneliu Coposu – cel care, potrivit raspandacilor vremii, ar fi trait trimp de 17 ani la Paris, nu in Baragan in domiciuliu fortat, si ar fi fost chiar casatorit cu Doina Cornea!  Oare am uitat ca in 28 si 29 ianuarie 1990  de pe ecranul televiziunii publice se revarsau valuri de minciuni la adresa demonstrantilor pasnici si plini de umor impotriva FSN? Ca orasul a fost cuprins atunci de un val de ura irationala la adresa liderilor PNTCD si PNL, care a culminat cu scoaterea Seniorului din sediul sau? Aceleasi forte ale dezbinarii au intrat in actiune si in 13-15 iunie, in septembrie 1991, si din nou in 1999, cu prilejul mineriadelor.  Singura diferenta este ca acum PSD are alaturi de sine PC si PNL.

Iata-i asadar din nou la lucru pe succesorii regimului comunist, cei care nu accepta ca Romania se poate transforma dintr-o feuda a lor intr-un stat democratic autentic (nu “original”); cei care nu pot accepta statul de drept pentru ca le-ar pedepsi faradelegile; cei care nu vor sa respecte regulile economiei libere; cei imbogatiti pe seama bugetului de stat – si deci pe seama noastra – in sfarsit, cei care nu vor lasa niciodata un spatiu de manifestare celor care gandesc liber.  Cum acestia nu pot fi manipulati, ei trebuie eliminati, izgoniti din tara sau, daca nu vor sa plece, exclusi din spatiul public.  Puterea trebuie sa le apartina pe vecie lor si numai lor!  Sa nu ne facem iluzii: sub stapanirea lor iarna vrajbei noastre nu se va transforma niciodata intr-o vara stralucitoare.

Asa am ajuns aici, din nou dezbinati de ziua nationala, uitand ca 1 Decembrie este ziua Marii Uniri, nu a marii fracturi, bantuiti de fantomele trecutului si incapabil sa iesim din cercul vicios impus de cei care au ocupat puterea in decembrie 1989.  Intrebarea este: ramanem sclavi fericiti ai manipularii sau ne trezim?

 

PS: Versul shakesperean din motto a fost folosit de John Steinbeck ca titlu de roman.  Faptul ca romanul se referea printre altele la un plagiat mi-a scapat initial. Acum imi amintesc insa ca plagiatorul este rusinat si descalificat din competitia pe care o castigase. La americani se poate.