MISTIFICAREA REALITATII

 

Doi dintre ministri de justitie care au colaborat bine cu presedintele Basescu. Monica Macovei si Catalin Predoiu, au criticat in ultimele doua zile schimbarea sa de atitudine fata de justitie.Luati in ordine cronologica, domnul Predoiu a fost primul, deplangand fara echivoc,  duminica seara la Digi24, indepartarea lui Daniel Morar. Domnul Predoiu s-a facut astfel ecoul dezamagirii celor – printre care ma numar – care l-au sustinut pe Traian Basescu impotriva curentului general de ostilitate generata de televiziunile mogulesti tocmai pentru ca era sustinatorul echipei de procurori care pornisera razboiul impotriva coruptiei, pentru ca promisese ca va lupta impotriva sistemului ticalosit (La tepe, in Piata Victoriei! – va amintiti?) si in mare masura se tinuse de cuvant. Domnul Predoiu a fost insa mai rezervat in criticile la adresa noii echipe de procurori pe care ne-o pregateste sistemul. Mult mai categorica a fost luni seara la B1 Monica Macovei, care l-a rugat public pe presedinte sa nu semneze decretul de numire a lui Tiberiu Nitu in functia de procuror general, adaugand ca nici Alina Bica nu este potrivit pentru functia de sef a DIICOT pentru ca, atunci cand era secretar de stat, a semnat note de fundamentare pentru avize de legalitate care pot face parte din dosare penale. Daca devine sef al DIICOT ar insemna ca se va ancheta pe sine in acele dosare, ceea ce nu este acceptabil.

Alt  lucru interesant spus de Monica Macovei este ca testul integritatii si independentei politice a noilor procurori va fi trimiterea – sau nu – in instanta a dosarului lui Liviu Dragnea, invinuit pentru fraude la referendum, dosar care a fost instrumentat sub directia lui Daniel Morar si asteapta de cateva luni aceasta decizie. Personal cred ca masura independentei noilor sefi din parchete este deja cunoscuta, dar suntem obligati sa asteptam faptele.  

Mama, Doamne, ce omerta s-a dezlantuit in presa dupa aceste declaratii publice! Azi dimineata site-urile de stiri aveau cu totul alte prioritati, cu exceptia notabila a lui Ondine Ghergut de la Romania Libera si a Revistei 22. Cu prudenta, unii au selectat doar declaratiile legate de confiscarea extinsa sau chiar un citat favorabil lui Victor Ponta  “Daca este vorba despre confiscarea averilor ilicite, ma bucur daca Victor Ponta plagiaza”. Litera citatului o fi corecta, dar spiritul declaratiilor Monicai Macovei a fost deformat.Tot astfel, luni, din declaratiile lui Catalin Predoiu “presa” a preferat sa retina doar intentia fostului ministru de a reveni in politica.

Mi se pare evidenta intentia majoritatii covarsitoare a institutiilor media care au ramas pe piata de a inchide subiectul dureros al numirilor scandaloase ce se pregatesc in fruntea parchetelor (cu una sau doua exceptii), cand datoria lor ar fi fost sa tina subiectul “cald” pentru a genera o presiune publica in directia refuzului unui compromis dezonorant.  Se pare insa ca nimeni nu mai vrea sa-si ridice in cap guvernul si presedintia, desi misiunea sacra a presei este “to speak truth to power”, adica sa-i spuna puterii adevarul in fata, caci altfel nu ii este de folos societatii. Mistificarea realitatii, cum doresc politicienii, nu numai ca naste monstri, dar ii mai si hraneste si inmulteste, dupa cum vedem zilnic in jur.

La ora la care scriu nu stiu daca Traian Basescu va semna decretul de numire a lui Tiberiu Nitu in functia de procuror general, suspectez doar ca o va face. Nu vreau sa speculez asupra intentiilor si motivelor presedintelui, pentru ca astfel de speculatii sunt, dupa parerea mea, contrare deontologiei si bunului simt. Nu stii, nu vorbesti – caci nu poti inlocui informatia cu speculatia. Stiu insa ca printre politicieni circula un sondaj care situeaza anti-coruptia pe locul 7 in preocuparile romanilor, dupa sanatate, locuri de munca, etc. Unii oameni politici au inteles de aici ca este “liber la coruptie” si ca, in consecinta, pot sa-i dea cu tifla Monicai Macovei si lui Daniel Morar si sa se semeteasca in arena publica. Ceea ce nu inteleg acesti oameni este ca, mai devreme sau mai tarziu, populatia, cat o fi ea de ignoranta si amorala, tot va pricepe ca mizeria i se trage de la coruptie. Mai mult, politicienii care vor reusi sa articuleze acest mesaj vor avea mari sanse de succes la alegerile viitoare, cu conditia sa gaseasca modalitati de comunicare care ocolesc presa infratita cu sistemul mai rau decat era pe vremea lui Adrian Nastase. Deocamdata acesti politicieni nu exista, dar imi fac curaj cu dictonul englezesc ”politics abhors a vacuum”, sperand ca intr-o zi va fi valabil si in Balcani.

 

PENSIONARA NESIMTITA

Crin Antonescu, lider de partid si aspirant la presedintia Romaniei, ma face “pensionara nesimtita”, invocand o sintagma folosita candva de seful statului. Pentru corecta informare, precizez si eu urmatoarele:
1. Cand presedintele si premierul au vorbit de pensii nesimtite, s-au referit la cele obtinute de anumite categorii profesionale, care primesc la pensie 80% din venitul ultimei luni. Este deci vorba de pensii care nu sunt calculate in functie de contributiile acestor categorii la bugetul asigurarilor sociale de-a lungul vietii lor profesionale. Nu este cazul meu. Daca pensia mea ar depasi salariul mediu brut pe economie, pur si simplu ar trebui sa renunt la ea, potrivit legii. Domnul Antonescu nu cunoaste legile tarii, sau se preface ca nu le cunoaste.
2. Nu am vrut sa ies la pensie, m-a obligat Codul Muncii.
3. Contractul de munca pe durata determinata este permis de acelasi Cod al Muncii. In TVR si in alte institutii sunt numeroase situatii de acest fel, care nu deranjeaza pe nimeni. In plus, din salariu platesc la stat aproape tot atata cat imi “da” statul si nici nu mai beneficiez de spor de vechime, fiind vorba de un contract nou.

Ceea ce face Crin Antonescu, si alaturi de el Victor Ponta, nu reprezinta altceva decat o tentativa de intimidare a unui ziarist incomod. De altfel nu sunt vizata numai eu, ci si colegii mei Ioana Lupea si Mircea Marian, taxati drept “ratati”.  Este o presiune politica de cea mai pura esenta. M-as fi asteptat sa fi fost taxata ca atare de breasla – nu pentru mine, ci de dragul principiului. Si nu de alta, ci doar pentru ca presiunea politica dauneaza grav sanatatii presei.

In sfarsit, am si eu o intrebare: de ce isi pierde vremea un om care vrea sa conduca Romania cu o biata “pensionara nesimtita” si cu niste “ratati”?

 

 

GAZONUL POLITIC

Unele povesti revin in actualitate cand nici nu te astepti, iar povestea gazonului de pe Arena Nationala este una dintre ele, cel putin pentru mine, pentru ca mi-a marcat evolutia profesionala. Este poate cel mai politizat gazon din Romania! Iata, pe scurt, povestea sa, din perspectiva mea, mai mult sau mai putin personala.

Aparut pe ecrane ca o rusine nationala in 2003, la meciul cu Danemarca, gazonul a devenit rapid un subiect de presa, pe care l-am investigat cu constiinciozitate la EuropaFM, unde eram directoarea stirilor. Venisem din Anglia, din motive familiale, lasand in urma un contract permanent la BBC, in speranta ca patronatul francez al postului ar fi fost o garantie a independentei sale fata de politica romaneasca. Am platit pentru aceasta naivitate. Sa revenim insa la gazon, subiectul jurnalelor noastre de atunci. Dupa ce s-a aflat ca el fusese furnizat, fara licitatie, de firma fratelui lui Marian Oprisan, au inceput telefoanele management-ului statiei, care ne cereau sa abandonam subiectul. Am refuzat si am continuat. Ne aflam in plina glorie a guvernarii Adrian Nastase. A doua zi, management-ul l-a demis pe redactorul sef al stirilor peste capul meu, fapt ce mi s-a parut inacceptabil. A inceput scandalul, in timpul caruia am fost certata drastic pentru ca impiedicam propasirea economica a firmei franceze Lagardere, care urmarea sa vanda Airbus guvernului pe care eu il hartuiam. Colaborarea noastra devenise imposibila: fie ma supuneam, fie plecam. Revoltata, am demisionat, fiind urmata de Cosmin Prelipceanu si Nadina Forga (Dogioiu).  La scurta vreme dupa aceea emisiunea pe care o realizat la TVR, Ultima editie, a fost scoasa din grila de Valentin Nicolau.

In naivitatea mea, m-am asteptat ca jurnalistii independenti din Romania sa fie solidari cu mine. Nu au fost. Doar cativa mi-au trimis pe ascuns mesaje de simpatie. Formatorii de opinie insa m-au ignorat. Aveam sa aflu curand ca, asa cum scrie si Evanghelistul Matei, “nici o sluga nu este mai buna decat stapanul sau” si ca regulile pe care le invatasem eu la BBC nu se aplicau in Romania, unde presa functiona dupa aceleasi principii ca si politica. Nu am nici un resentiment si nu regret nici o suferinta, pentru ca suferinta s-a dovedit folositoare si ziditoare. Cand vad insa ca acelasi Adrian Oprisan nenoroceste din nou gazonul de pe stadionul national desi guvernul s-a schimbat si ar trebui sa te astepti la un minim progres, ma ingrozesc, pentru ca s-ar putea sa fie adevarat ca desteptul invata din greselile altuia, iar prostul nici din ale lui. Sau poate este mai bine sa-l invoc pe Raymond Aron, care scria in memoriile sale ca a pierdut iluzia ca partidele de stanga recruteaza oameni mai buni si mai morali decat cele de dreapta – si reciproc. Cu alte cuvinte, calitatea morala a politicienilor nu este o conditie de acceptare si promovare in vreun partid politic.

Aceasta este, in cheie personala, povestea gazonului nostru politic. Dincolo de experienta mea insa cred ca povestea lui este emblematica pentru efectul dezastruos al politicii romanesti asupra Romaniei. Sper ca macar de data aceasta sa nu fie sacrificat nici un jurnalist care scrie despre acest subiect. Ar fi unicul semn de evolutie.