A TREIA MOTIUNE, A TREIA CALE?

Am promis ca scriu despre propunerile alternative ale lui Cristian Preda la actuala disputa din PDL si o fac – fara prea multa tragere de inima.  Ma asteptam la propuneri radicale, legate de problemele actuale care tin de economie si guvernare.  Nu contest ca regionalizarea si modificarea Constitutiei sunt chestiuni de actualitate, dar nu cred ca trebuie sa monopolizeze dezbaterea in partid.  Si apoi, daca intelectualii PDL sunt atat de interesati de ele, de ce nu organizeaza – de pilda la ISP – o serie de dezbateri pe linia propusa de Cristian Preda?

Cred insa ca pentru PDL esential este sa ofere solutii eficiente si creative la problemele mari care ii preocupa cu adevarat pe cetateni si care tin de economie, de serviciile publice si de administratie.  Educatia este importanta si, in mod firesc, intelectualii PDL se refera la ea pentru ca sunt universitari, dar sanatatea nu trebuie ignorata.  Din pacate nu am auzit pe nimeni vorbind despre aceasta mega-problema a actualitatii si a vietii fiecaruia.  Ca sa nu mai spun ca nu aud nimic despre economie din partea reformistilor si, din pacate, trebuie sa constatam ca nici unul din ei nu are pregatire economica sau apetente pentru economie, ceea ce este, cred, un handicap.

Mi-as fi dorit de asemenea sa aud/citesc ceva despre problema proprietatii – a proprietatii private, fundamentala pentru un partid care nu mai oboseste repetand ca este de dreapta. Ar fi necesar, mai ales dupa ce PDL – atat inainte cat si in timpul guvernului Ungureanu – si-a dat cu firma in cap prin modul in care a administrat restituirea si compensarea proprietatii confiscate de comunisti.  Nimic! Oare pentru ca de fapt PDL are un nucleu dur etatist din care face parte si seful statului? Sa nu uitam ca PDL s-a mandrit cu numarul redus de privatizari din timpul  mandatelor sale si a refuzat cu obstinatie sa numeasca manageri din mediul privat la companiile de stat. Ca orice partid clientelar, nu l-au preocupat niciodata IMM, ci numai marile companii cu care putea negocia marile contracte cu fonduri bugetare – si, zic gurile rele, cu parandarat.  Restul oamenilor de afaceri, cu firmele lor mici sau mijlocii, nu sunt buni decat de jumulit prin aberatii si excese fiscale, in timp ce „rechinii” sunt in marea lor majoritate datori la stat. Curat de dreapta!

In loc insa sa dezbatem aceste chestiuni fundamentale si spinoase, ne pierdem vremea cu teme de interes restrans.  Tare ma tem ca intelectualii PDL, trimisi la colt de presedinte din start, se pregatesc sa se retraga fiecare pe cate un petec de competenta – oricat ar fi de stimabil – lasand partidul pe mana „politicienilor de profesie”(brrr!) si negociindu-si eventual (noi) mandate de europarlamentari.

Ar mai fi desigur Monica Macovei, eterna noastra speranta, care a anuntat, de la Bruxelles, ca se impune a treia motiune dar ca nu se pronunta definitiv decat dupa marea sedinta de sambata a pdl-istilor.  Sper ca nu va ramane la titlul „Intoarcerea la popor”, chiar daca va pastra esenta mesajului privind „recuplarea la realitate”, cum spune Cristian Preda.  Mai ramane de definit realitatea, desigur, dar de ce  nu „Intoarcerea la valori”?…

Mai exista un scenariu, conturat foarte vag: reformistii ar putea sa se pregateasca de o desprindere definitiva de PDL daca proiectul lor este respins definitiv si categoric la Conventia Nationala.  Dar care le este proiectul? Savantii, pâlcuri- pâlcuri, cerceteaza… In tot cazul, Catalin Predoiu, care este mai apropiat de reformisti decat de universul Udrea-Blaga, a lansat pe piata ideea unui nou partid de centru-dreapta.  Ramane sa uite de fantasmagoria F9 si sa atraga oameni de valoare si autoritate.  Cam multe necunoscute in aceasta directie, deocamdata.

Viitorul dreptei este asadar in ceata. Sa fim insa optimisti: mai bine in ceata decat in galeata…

No place like home

Aflam ca Tanase Joita va ramane pe viata in apartamentul pe care l-a primit in virtutea functiei detinute acum cativa ani, desi era vorba de o locuinta de serviciu. Ce sa zicem? Tanase Joita a binemeritat de la natiune, ca doar a distrus cariera procurorului Lele din Oradea, cel care-l arestase pe finantatorul penal al PSD din Bihor, Adrian Tarau, si tot el are probabil o responsabilitate morala pentru sinuciderea procurorului Cristian Panait. Odata insurubat in apartament, iata ca nu se mai da dus, iar “justitia” il apara. In acelasi bloc (revedeti reportajul TVR din Jurnalul de la ora 20 de ieri, 9 august) se afla si organizatia de tineret a PSD care datoreaza peste 4000 la intretinere. Nici pe ei probabil ca nu-i va evacua nimeni, ca doar se afla intr-o ctitorie ceausista, adica a epocii pe care o perpetueaza in spirit. La fel face si Mioara Roman, in deplin spirit nomenklaturist: nici nu paraseste casa, nici nu plateste chiria, desi orice alt pensionar si-ar fi cautat o locuinta dupa posibilitati. Iar magistratii, fideli devizei lor secrete de a apara interesele nelegitime de casta, o apara si pe ea, caci in viziunea lor natiunea, care munceste sa le plateasca lor pensii nemeritate, ii datoreaza si Mioarei Roman o vila la batranete. Stia Ion Iliescu ce stia cand spunea ca proprietatea privata este un moft: de ce sa muncesti ca prostul sa platesti ratele la banca pentru o casa cand poti sa obtii una si mai buna de la stat si sa nu platesti nimic? Sa ne mai amintim si ca in 1990 principala preocupare a noii nomenklaturi a fost sa ocupe casele nationalizate de comunisti, case pe care proprietarii de drept nu le-au redobandit in multe cazuri nici in ziua de astazi. A doua confiscare a proprietatii s-a facut sub zodia tranzitiei si sub obladuirea lui Ion Iliescu – pe care-l evocam doar pentru ca este cel mai puternic simbol al acestor practici si mentalitati, nu pentru ca ar fi singurul. Si tot el, impreuna cu oamenii numiti si promovati de el, este responsabil si pentru milioanele de euro pe care statul roman trebuie sa le plateasca proprietarilor care au castigat procesele la CEDO.