O MIZĂ MAI MARE DECÂT PREȘEDINȚIA

Poate că este ciudat să afirmi că miza votului de astăzi merge dincolo de viitorul ocupant al fotoliului de la Cotroceni, dar, dacă aveți puțintică răbdare, veți vedea că nu este chiar o trăsnaie.

Fără doar și poate avem mai întâi datoria să scăpăm țara de Victor Ponta, această chintesență a imposturii și a incompetenței, acest demagog populist, acest inamic al statului de drept, acest scut al corupției, această creatură a degenerescenței morale și politice reprezentate de tagma baronilor PSD, acest ipocrit care nu are nimic sfânt și profanează bisericile folosindu-le pentru promovarea unui proiect demonic pentru România, în sfârșit – această rușine națională și internațională. Deci votul nostru trebuie dat împotriva lui Victor Ponta, pentru a salva România și pe noi înșine, pentru a împiedica forța malefică a PSD-PC-UNPR-UDMR să întoarcă înapoi ceasul istoriei, să anuleze toate reformele și să ne transforme într-o cârtiță a Rusiei putiniste în UE.

Putem deci să dăm astăzi un vot util, pentru Klaus Johannis, răul mai mic, pentru că sondajele îl plasează pe primul loc între adversarii actualului premier. Putem însă să fim ceva mai inteligenți și, înțelegînd că Victor Ponta este doar unul din capetele hidrei psd-iste,  să ne gândim la un proiect de reconstrucție politică menit să ne scape de cancerul corupției care secătuiește resursele țării. Iar pe Klaus Johannis îl putem păstra ca variantă de avarie pentru al doilea tur al alegerilor, în speranța că s-ar putea reinventa ca președinte sub presiunea partenerilor occidentali.

Vă propun așadar să dăm un vot pentru un proiect politic pornit dinafara partidelor actuale, care s-au discreditat pe parcursul ultimilor ani și care sunt pe cale a fi destructurate de DNA sub greutatea propriei lor corupții. Dacă nu vom avea o forță politică, fie și minoritară inițial, care să se opună actualelor practici politice și să le demaște eficient, vom rămâne din nou la mâna actualei clase politice, care va căuta să-și schimbe discursul, pe ici, pe colo, dar va rămâne incapabilă să iasă din logica împărțirii mitei pentru contractele publice. Mințile politicienilor noștri sunt virusate de această logică nenorocită, după cum reiese din recentele dosare făcute publice de DNA. Iar clasa noastră politică nărăvită în rele nu se va schimba decât sub presiunea unei mișcări politice și civice exterioare și necontaminate de practicile ei nefaste și rușinoase, de filozofia cupidității și a compromisului dezonorant. Cine, înafară de Monica Macovei, poate pune bazele mișcării reformatoare de care vorbeam? Președintele Traian Băsescu promite că va transforma PMP într-o forță politică sănătoasă, curățată de corupți, dar o susține pe Elena Udrea, care datorează totul sistemului ticăloșit, cu care a fost măritată și cu care este prietenă și parteneră. Să nu uităm că toată conducerea Fundației Mișcarea Populară, condusă de distinsul profesor Marian Preda, a demisionat și s-a delimitat cât a putut de doamna Udrea și de ambițiile ei. Ce oameni curați și necompromiși vor mai veni oare acum în PMP? Eu înțeleg că domnul Băsescu își dorește un viitor politic, dar el nu mai pare a fi același cu cel de care avem nevoie, pentru că proiectul lui pleacă tot din interiorul establishment-ului dâmbovițean actual – și poate chiar al clientelei sale penale.

Pentru ca proiectul Monicăi Macovei să aibe șanse de succes, el trebuie să se bucure de o susținere semnificativă în rândul alegătorilor. Iată miza majoră a votului din primul tur: să demonstrăm că există un electorat dispus să susțină reconstrucția politicii românești. Și apoi, nu ar fi mai bine ca domnul Johannis să negocieze cu Monica Macovei sprijinul pentru turul al doilea, decît cu Elena Udrea?  Sigur Monica i-ar cere un angajament ferm în direcția anti-corupției, integrității și transparenței și ar face astfel o breșă în carapacea nesimțirii publice cu care se protejează politicienii actuali. Ce ar negocia Elena Udrea? Imunitate pentru Dorin Cocoș, Niro, Bittner și Petrache? Avem deci datoria să întărim poziția Monicăi Macovei la eventualele negocieri pentru al doilea tur și s-o slăbim pe a doamnei Udrea.

Și ar mai fi ceva: toți cei care credem în democrație, în statul de drept, în orientarea euro-atlantică, în valoarea educației, culturii și moralității și mai ales în necesitatea stârpirii corupției și a asanării mocirlei conflictelor de interese și a imoralității publice trebuie să votăm pentru Monica Macovei pentru ca să ne demonstrăm măcar nouă înșine că mai existăm și că nu putem fi striviți de masa de ignoranți amorali, inculți și agresivi, sau doar inculți și indolenți, insensibili la valorile civilizației occidentale sau chiar ale civilizației în general, pentru care democrația nu implică nici o responsabilitate, ci înseamnă doar un prilej pentru a întinde din nou mâna după orice pomană le oferă mizerabilii de la putere. Prea multă vreme am suportat ca „the great unwashed”, împreună cu cei care s-au cuibărit în sistem ca viermele în rană și nu se pot descurca înafara lui, să ne impună opțiunile lor. Suntem minoritari? Foarte bine, să fim o minoritate care luptă pentru identitatea ei și nu poate fi ignorată.

Nu voi uita niciodată cum, în decembrie 2006, Traian Băsescu, susținut de o minoritate a PDL și a societății civile, a reușit să pronunțe condamnarea comunismului în ciuda vacarmului de nedescris al PSD și PRM, cu pnl-iștii ascunși în fundul sălii, jenați de propria lașitate. Este momentul acum ca, în același vacarm al unor televiziuni scelerate, prin care politicienii venali și fără scrupule operează marea manipulare a populației, să pronunțăm, prin vot, condamnarea post-comunismului eșuat în corupție. Abia apoi ne vom putea gândi la reconstrucția democratică a țării noastre.

UN NOU PARTID?

Din postarea lui Cristian Preda din 20 ianuarie intitulata Nereprezentatii, presa a desprins rapid ideea ca domnul Preda și Monica Macovei ar pregati lansarea unui nou partid.

Problema nu este noua si discutia este veche, riscand sa readuca in prim plan fantoma asa-numitului partid Alba ca Zapada, despre care am mai scris pe acest blog (Alba ca zapada nu exista).  Intai de toate insa ar trebui sa spunem ca in realitate Cristian Preda nu lanseaza un nou partid, ci pune problema nereprezentarii celor care ar putea fi considerati clasa de mijloc din Romania – adica antreprenorii privati si o parte din intelectualii angajati civic.  Dorintei de reprezentare politica a acestei categorii difuze ii poate raspunde fie un partid aflat acum in adormire, fie un nou partid ce ar urma sa fie creat.

Partide nou create insa avem deja – fie ca este vorba de Noua Republica, perfect adecvata categoriei de electorat mentionata de Cristian Preda dar incapabila sa faca totusi jonctiunea cu ea, fie ca este vorba de Forta Civica, scoasa de la naftalina pentru a-l promova pe MRU, a carei identitate reprezinta insa deocamdata un mister bine pazit pentru public.  Tot ce am putut deduce este ca MRU ar dori sa-l transforme intr-un refugiu pentru personaje ca Andrei Chiliman si Calin Popescu Tariceanu in cazul excluderii lor din PNL.  Cu aceasta infuzie de “forte proaspete”, Forta Civica ar trebui sa devina probabil o alternativa la un PNL uzat si compromis.  Doar ca domnii Chiliman si Tariceanu nu sunt interesati de experimentele domnului Ungureanu si nici de promovarea sa ca viitor candidat la presedintie, ambitiile si proiectele lor vizand, cel putin deocamdata, insusi PNL.  Pe langa momentul penibil al refuzului public exprimat de cei doi fata de invitatia lui MRU,  mentionez si penibilul situatiei in care MRU, exclus din guvernul Tariceanu de insusi premierul de atunci, il invita pe acesta sa-i fie subordonat pe linie de partid.  O fi politica o femeie de moravuri usoare, dar nu putem promite reforma clasei politicii prin  transformarea politicii in bordel!

In ceea ce o priveste pe Monica Macovei, nu am auzit-o public exprimand vreo dorinta in directia crearii unui nou partid, desi pozitia ei in cadrul unui PDL condus de Vasile Blaga devine tot mai precara.  Realist vorbind, nici una din taberele care se lupta acum pentru suprematie in PDL  nu agreaza reforma, iar membri gruparii reformiste nu au demonstrat capacitatea de a purcede la intemeierea unui nou partid, care inseamna mult mai mult decat enuntarea de idei si principii, oricat ar fi ele de valoroase.

Problema lansata in discutie de Cristian Preda ramane deocamdata fara un raspuns multumitor, pentru ca intr-adevar categoriile mentionate de el  nu sunt reprezentate, PDL nu da semne ca ar fi capabil sa se transforme intr-o alternativa de dreapta autentica si credibila, iar un partid nou are infime sanse de a lua fiinta.  Logic ar fi sa ne intrebam de ce nu reusesc Monica Macovei, Cristian Preda, Adrian Papagagi, Mihai Neamtu si altii ca ei sa se uneasca si sa valorifice o structura deja creata cum este Noua Republica? Un posibil raspuns este pentru ca nu au incredere nici in fortele lor, nici in electorat, si s-ar putea sa aibe dreptate. Dan Andronic a aratat corect ca electoratului nu-i pasa de integritate si de principii, de vreme ce a umplut parlamentul de penali si semidocti.  Asa este, dar nici nu i s-a oferit o alternativa credibila.  Dimpotriva, atunci cand Noua Republica a incercat sa se afirme, PDL a pornit o adevarata campanie de desfiintare si de sabotaj mediatic, preferandu-i un PNTCD condus de Aurelian Pavelescu si chiar un non-partid ca Forta Civica.

Cum spuneam, problema ramane “ca in tren”, adica fara solutie – doar cu speranta ca englezii au dreptate cand spun “politics abhors a vacuum”.

CE FEL DE OPOZITIE?

In ziua alegerilor locale, Nicoleta Savin, o jurnalista pe care o pretuiesc, a trimis pe internet un text in care ne chema la vot impotriva USL si justifica o serie de masuri politice luate de PDL. Interesant este ca nu ne-a indemnat sa-l votam pe Prigoana (nici nu aveam de gand!), ci pe Nicusor Dan (cum am si facut), si a citat exact acele paragrafe din articolul lui Dan Turturica pe care le-am selectat si eu pe FB.  Nu voi analiza lungul text al Nicoletei Savin, tocmai pentru ca este foarte lung. Voi spune insa clar de la bun inceput ca nu impartasesc decat partial opiniile exprimate in acest manifest, pentru ca nu ma pot identifica cu o retorica anti-capitalista si anti-privatizare.  Nu pot sa inteleg de ce e rau ca a fost privatizat turismul. Eu cred, dimpotriva, ca este foarte bine. Cred de asemenea ca si companiile de stat trebuie privatizate, pentru ca nu fac altceva decat sa-i imbogateasca pe bani publici (adica ai nostri) pe baietii destepti din toate domeniile. Statul are destule intrumente prin care poate apara interesele cetatenilor si bugetul de stat, dar nu le foloseste. Mentinerea companiilor in proprietate de stat este in tot cazul   cea mai rea solutie, de care nu beneficiaza decat clientela politica a celor aflati la putere.

Pentru mine textul ridica insa o problema de fond: ce fel de opozitie practicam? O opozitie indreptata pur si simplu impotriva USL cu liderii sai reali Ion Iliescu si Dan Voiculescu, dublati de liderii sai de parada Victor Ponta si Crin Antonescu, sau o opozitie bazata pe principii, valori si adevar? Sa sustinem PDL doar pentru ca este putin mai putin rau decat USL si se declara de dreapta, desi a practicat clientelismul si coruptia, sau o forta politica promotoare a unor principii democratice autentice si sustinuta de personaje credibile?  Sigur ca nu avem acum o astfel de forta, dar la fel de sigur este ca argumentul „raului celui mai mic” nu mai tine. Avem nevoie de angajamente politice clare  - nu de seminarii teoretice pe banii fundatiilor straine – de optiuni politice si economice si de politicieni care au dovedit ca nu fac compromisuri majore pe principii. Sa ne amintim de Corneliu Coposu, care declarase „negociem orice, inafara de principii”.

Asa cum a demonstrat miscarea Carta 77 din Cehoslovaia, comunismul s-a prabusit in Europa pentru ca oamenii – mai intai o parte si apoi tot mai multi – au refuzat sa mai traiasca in minicuna.  Nici noi nu mai trebuie s-o facem, si trebuie sa incepem prin a refuza minciunile, compromisurile si jumatatile de adevar pe care ni le servesc partidele parlamentare, de la USL la UDMR trecand prin PDL si fara a exclude UNPR.  De PP nici nu este cazul sa vorbesc aici, deocamdata.

In 2004 PDL si Alianta D.A. a fost intr-adevar o speranta, dupa abominabila guvernare Nastase care ne-a inscris in UE la capitolul corupti. In 2008, dupa despartirea dureroasa de PNL, care a preferat alianta mult mai practica cu PSD, PDL ramasese ultimul bastion al opozitiei la PSD si de aceea a primit cele mai multe mandate in Parlament. Din pacate – nevoit sau voit – a ales sa guverneze cu PSD in dezastruoasul an 2009, apoi in 2010 cu UNPR si UDMR. Guvernarea intr-o perioada de criza l-a erodat, dar a scos la iveala si contradictiile sale interne:  faptul ca a sustinut reformele (in special in educatie) doar de frica lui Traian Basescu, nu din convingere, incapacitatea de a gasi solutii de fond la problemele generate de criza economica, luptele dintre tabere, rezistenta la reforma interna, toleranta fata de corupti – vezi cazul Boldea, printre altele –  conflictul dintre spiritele liberale si vechiul fond FSN-ist. Mai grav este insa ca PDL nu s-a deschis catre societate si a ramas un cerc inchis al vechilor cadre si al acolitilor sau copiilor lor.  Monica Macovei, Cristian Preda, Teodor Baconschi, etc. au fost primiti datorita presiunilor lui Traian Basescu si au ramas neasimilati. Intelectualii au facut si ei pasi inapoi, ceea ce nu este resimtit ca o pierdere de catre activistii partidului care si asa nu-i suportau, caci fondul FSN-ist este profund anti-intelectual.  Iar la capitolul „comunicare” PDL a fost absolut catastrofal exact atunci cand ar fi trebut sa fie magistral.

Daca se gandeste sa redevina principalul partid de opozitie, PDL trebuie sa se reinventeze profund, nu de fatada, sa adopte criteriile de integritate in viata interna si viata publica, sa nu mai accepte scursorile altor partide, sa puna in aplicare un program cu adevarat de dreapta, in care sa si creada si de la care sa nu se abata. Dar mai ales trebuie sa-si faca ordine in cadre, sa gaseasca lideri care sa poata exprima un mesaj principial autentic si puternic. Astazi nici macar nu are cine sa vorbeasca in  numele lui daca nu vine Monica Macovei de la Bruxelles – caci pe Cristian Preda l-a redus la tacere dupa ce mai intai a vrut sa-l excluda.  MRU nu poate vorbi in numele PDL, pentru ca nu-l reprezinta si, pe de alta parte, pentru ca nici el nu ne-a convins ca are valori solide. Cine este cu adevarat liberal nu scoate din lege restitutia in natura a proprietatilor.

Ma indoiesc ca PDL are in adancul fiintei sale capacitatea de a se reinventa.  Suspectez – sa dea Domnul sa ma insel! – ca dupa alegerile locale va urma o serie de acuzatii reciproce si o campanie pentru executarea vinovatilor de eventualele esecuri. Vinovatii trebuie executati politic dar nu este suficient. Daca totul se va limita la inlocuirea lui Emil Boc cu Vasile Blaga – marele adversar al reformelor Monicai Macovei – atunci este cazul sa cautam in alta parte o opozitie pe care s-o sustinem. Poate ca Noua Republica a meritat mai multa atentie decat i-am acordat, de pilda.

In tot cazul, nu avem nevoie de o opozitie de conjunctura, injghebata de tot felul de consilieri si „experti” bine platiti de unii si de altii. Orice decizie am lua insa trebuie sa aibe la baza intransigenta fata de principiile democratiei si ale economiei de piata corect reglementate. Daca noi, cetatenii, nu le vom cere imperativ, nu le vom avea niciodata. Daca ne vom lasa atrasi de toti iepurii scosi din joben de grupurile de interese ascunse in spatele televiziunilor si trusturilor de presa atunci nu vom iesi niciodata din marasmul spiritual si valoric in care ne aflam.  Nu stiu de ce, desi nu am nici un element concret, indraznesc totusi sa sper ca vom iesi!

INCA O REVOLUTIE

Ca orice om preocupat de actualitate, ma intereseaza noua lege a sanatatii si cred ca trebuie dezbatuta sine ira et studio. Proiectul supus dezbaterii publice propune intr-adevar o revolutie prin transferarea managementului banilor asiguratilor unor companii de asigurari private. In principiu, oricine preia administrarea banilor inafara de stat este binevenit, caci vedem bine ce face statul cu banii nostri (il subventioneaza indirect de pilda pe Ioan Nicolae pentru ca acesta la randul lui sa-l subventioneze pe Mircea Geoana, dupa cum au constatat procurorii). Problema noii legi a sanatatii insa este ca statul nu dispare, ci ramane in continuare responsabil de colectarea contributiilor la fondul de sanatate din partea angajatilor si angajatorilor deopotriva. Acesti bani vor trece mai intai pe la Trezorerie si abia apoi vor ajunge la CNAS, de la care vor fi distribuiti catre ipoteticele companii private. Spun ipotetice pentru ca, avand in vedere actuala rata de colectare si lipsa de vointa politica privind executarea marilor datornici privati si publici, fondul de sanatate fie va fi prea mic si nu va atrage companiile serioase, fie va fi completat de la bugetul de stat, asa cum se intampla si acum prin rectificari bugetare. Noua lege garanteaza acest fond, deci bugetul de stat va fi bun de plata, ceea ce inseamna ca vor fi mai putini bani pentru alte domenii – adica tot noi mai platim odata pentru marii datornici. Aceasta mi se pare marea vulnerabilitate a noii legi, derivata, se pare, din rezistenta ministerului de finante. Stie ministerul ce stie: la sfarsitul anilor 90, dupa introducerea sistemului asigurarilor de sanatate si crearea caselor de asigurari de sanatate, fondul sanatatii era colectat de Casa si administrat independent. Si – minune mare! – inregistrase un excedent important. Atat de important incat Mihai Tanasescu, ministrul de finante din guvernul Nastase, a schimbat legislatia decretand ca toti banii, din impozite si din asigurari, vor fi colectati de stat si depusi la Trezorerie, de unde doar ministrul de finante ii va putea redirectiona. Astfel au fost luati banii fondului de sanatate si folositi – presupunem – la acoperirea deficitului bugetar, iar guvernul s-a putut lauda la FMI ca si-a facut temele. Cunosc situatia pentru ca m-am nimerit in mijlocul ei, cand, intr-o emisiune la TVR din 2003,am insistat ca Serban Mihailescu – pe atunci secretar general al guvernului – sa  explice de ce guvernul a pus mana pe banii asiguratilor. Domnul Mihailescu s-a enervat si mi-a spus “ce bani ai asiguratilor? guvernul ia toti banii si face cu ei ce considera necesar.” Aceasta era filozofia atunci; aceeasi este, in mare masura, si astazi.

In concluzie, to cut a long story short, cred ca reforma sistemului de sanatate nu poate fi completa si autentica daca nu se asigura si independenta financiara a sistemului. Ar mai fi nevoie asadar de inca o revolutie – profunda, de aceasta data.

DESPRE POLITICA SI CORUPTIE – SPECULATII DE WEEKEND

Nu m-am numarat niciodata printre adeptii diverselor teorii ale conspiratiei universale sau locale. Dar nici in coincidente nu cred, mai ales in politica. Constienta ca tot ce scriu va fi rastalmacit in fel si chip, nu ma pot abtine sa observ ca, pentru o institutie care nu face politica, DNA a reusit sa loveasca exact in centri nervosi ai PDL, adica in sefii unor organizatii puternice din Ardeal, fieful traditional al partidului condus de clujeanul Emil Boc. Ca bucuresteanca, ma amuz ca ardelenii, care stramba din nas cand aud de « sudisti », care s-au saturat de Romania  si se cred mai muncitori si mai corecti decat restul compatriotilor, sunt protagonistii unor scandaluri de coruptie demne de Vlasca si Teleorman, dar aici se incheie aceasta paranteza rautacioasa.

Coborata drept din Arta Razboiului lui Sun Tzu, recenta suita de anchete a DNA se concentreaza in mod vizibil asupra principalului partid de guvernamant, pe care este pe cale sa-l paralizeze. Nu ne deranjeaza, in principiu, pentru ca orice fapta de coruptie trebuie demascata si sanctionata, iar cazul Apostu este revoltator, ca si cazul Bian. Despre Brasov nu stim inca prea multe, pentru ca acolo este vorba de cercetari preliminare, dar suspiciunile sunt alimentate de modelul de administrare pe care il cunoastem cu totii. Si tocmai aceasta este problema : cunoastem acest model din experienta tuturor oraselor, comunelor si sectoarelor bucurestene, desi impresia care predomina in acest moment este ca, din toata coalitia de guvernare, PDL ar fi singurul corupt. UNPR este o colectie de violete de Parma, UDMR o gradina cu trandafiri de Damasc, iar in Moldova, Muntenia si Oltenia, primariile sunt ocupate de crini imaculati. Convingerea mea personala este insa ca nu exista primarie necorupta in toata Romania, inclusiv in Capitala. Unde sunt asadar ceilalti primari ? Cum se face ca Marian Vanghelie, de pilda, nu este atins nici macar cu o floare ? Oare pentru ca este prieten de taina cu UNPR?

Nu apar PDL, dar nici nu pot sa nu vad aceste discrepante, pentru care nu am o explicatie, dar o caut. Pot face o teorie, nu si o demonstratie, pornind de la putinele elemente din spatiul public.  Stim de pilda ca presedintele Basescu s-a declarat dezamagit de PDL si ca a afirmat despre pe cei anchetati de DNA ca au bagat banii din spagi in buzunarele proprii, nu in cele ale partidului. Partidul de altel se afla intr-o certa deriva, iar dupa alegerile din mai nu a produs nici o strategie, nici o idee, nici un program. Presedintele va fi sesizat inaintea celorlalti degringolada din interior si  – poate – a decis ca trebuie starpit raul si salvat ce mai e de salvat – daca mai e. Pentru ca totusi guvernul trebuie sa functioneze, mai ales pe timp de criza, si are nevoie de o coalitie parlamentara care sa-l sustina, celelalte partide ale coalitiei sunt (deocamdata ?) crutate. In acest scenariu, PDL fie se reformeaza cu adevarat si se salveaza de la disparitie la urmatoarele alegeri, fie va fi inlocuit, partial, de o noua constructie politica, la care lucreaza din umbra Sebastian Lazaroiu. Presedintele nu si-a ascuns simpatia pentru aceasta directie de actiune, desi a exprimat-o rezervat. Vom observa ca noua constructie are sanse doar daca vechea constructie a PDL se naruie si terenul este (aproape) gol. In sfarsit, ducand aceasta speculatie mai departe, ne putem intreba daca este vorba despre o strategie de reforma, sau despre o strategie de supravietuire politica a taberei care se defineste prin opozitie fata de USL si prin loialitate fata de seful statului. Indraznesc sa cred ca este vorba de o strategie care prevede exact atata reforma  cat este nevoie pentru supravietuire – nici un miligram in plus !

Si uite asa, ca tot romanul, am emis si eu o explicatie ipotetica pentru evenimentele politico-judiciare recente. Nu stiu cat este adevarata, dar trebuie sa recunoasteti ca este macar o constructie coerenta !

 

ALBA CA ZAPADA NU EXISTA

Din primavara ni se vorbeste pe un ton misterios despre o ipotetica formatiune politica numita Alba ca Zapada, care ar trebui sa revolutioneze politica romaneasca. De cand tot auzim de ea fara s-o vedem la fata, ne vine parca sa exclamam, ca in cantecul cu Alice, “who the…is Alba ca Zapada?”. Nu mai spun ca la un moment dat din surse politice se sugera chiar ca UNPR ar fi Alba ca Zapada. Ei da, curat revolutionar!

Nu cred insa ca Sebastian Lazaroiu, care a lansat denumirea si conceptul, se gandea la oastea lui Gabriel Oprea. Este adevarat ca EVZ, care graviteaza in jurul UNPR, i-a inchinat ministrului muncii un articol elogios dincolo de hotarele jurnalismului, dar iata ca si Blogary se implica in promovarea ideii de innoire, dupa cum aflam dintr-o sueta la Sulina intre Mihai Neamtu si Sebastian Lazaroiu. Aflam din aceasta discutie – si din alte declaratii facute prin tara -  ca domnul Lazaroiu isi doreste o miscare de centru dreapta care sa schimbe tot ce nu functioneaza in politica romaneasca. Comentatorii grabiti au trecut repede peste distinctia dintre partid si miscare si s-au repezit sa anunte aparitia iminenta a unui nou partid in perspectiva alegerilor din 2012. Distinctia dintre miscare si partid este insa importanta si ne poate da cheia unor proiecte politice despre care cred ca nu sunt inca bine definite, chiar daca Ioana Basescu a inregistrat la OSIM marca “Miscarea Populara”.

Amintesc doua lucruri: 1. inainte de Conventia Nationala a PDL, Traian Basescu a respins categoric ideea unui nou partid, cu Monica Macovei in frunte; 2. tot prin primavara, cand ideea a fost “pusa pe piata”, Cristian Ghinea a lansat un apel la actiune, din care nu s-a ales nimic. Se vede treaba ca infiintarea unui partid este mai complicata decat redactarea unor articole inteligente. Daca ar fi fost sa avem un nou partid, ar fi trebuit pana acum sa existe un grup de initiativa si o miscare de sustinere bine structurata; sa stim care ar fi programul si obiectivele noii constructii si eventual sursele sale de finantare; sa existe deja comitete de intiativa in plan local si sa fi inceput strangerea de semnaturi. Nimic de acest fel nu a aparut pe ecranele radar. Mai mult, “reformistii” din PDL, cu exceptia lui Cristian Preda, si-au gasit locuri in conducerea PDL aleasa la Conventia Nationala, si nu mai dau cu batul pe gard. Cum bine a zis Lyndon Johnson acum patru decenii despre J. Edgar  Hoover, “It’s probably better to have him inside the tent pissing out, than outside the tent pissing in”.

Nu cred asadar ca vom fi blagosloviti cu un nou partid de centru-dreapta (neaparat de centru, ca sa nu speriem lumea!) mai curat si mai uscat decat cel(e) existent(e). Cu miscarea este insa altceva, pentru ca o miscare poate ingloba partide, grupuri de intiativa, ONG, sindicate, asociatii si personalitati independente. Miscarea – populara sau crestin-democrata – ar putea fi un de fapt un bun colac de salvare pentru PDL, pentru ca ii ofera ocazia sa se reinventeze in planul imaginii fara sa schimbe prea multe in interior, exact cum propunea Farfuridi. Unii vor tine discursul reformist, iar altii, aparatul de partid, se va ocupa de bucataria alegerilor. Sa nu ne imbatam cu apa rece: aici vorbim de strategii de castigare a alegerilor din 2012, nu de revolutionarea politicii romanesti, sau,daca vreti, de revolutionarea politicii romanesti exact atat cat va fi nevoie pentru a permite supravietuirea actualei coalitii dupa viitorul scrutin. De altfel, comasarea alegerilor locale cu alegerile parlamentare are si ea acest scop, pentru ca asigura organizarea alegerilor de catre primarii coalitiei aflati acum in functie. Ei sunt cheia succesului!

Revenind la Alba ca Zapada, cred ca ea este doar un joc de umbre; un joc, sa zicem intelectual, prin care se intentioneaza crearea unei asteptari. In functie de succesul acestui demers se va decide probabil daca Alba ca Zapada va prinde viata cu adevarat. Pentru sceptici ca mine ea nu are sanse sa fie mai mult decat un artificiu, pentru ca nu mai cred demult in povesti.