DE-A RASU’-PLANSU’ LA TVR

Trebuie sa recunoastem ca TVR bate toate recordurile de oportunism politic. Asediata de ANAF, datoare pana in gat, institutia convoaca o sedinta de CA pentru a gestiona criza. Si ce decide in final? Sa scoata din nou la concurs postul de director al directiei stiri si sport, vacantat dupa revocarea subsemnatei – tot la presiunile total ilegale ale CA. Amintim celor care nu au urmarit odiseea stirilor TVR din ultima vreme ca PDG a organizat deja doua concursuri pentru ocuparea acestui post pe care nu le-a putut duce la capat din cauza presiunilor externe contradictorii pe care nu le poate gestiona si nici respinge.

Intrebarea este insa ce legatura are concursul pentru conducerea DEIS (Directia Emisiuni Informative si Sport) cu situatia financiara a TVR? Nu ar fi trebuit discutate masuri de rationalizare a cheltuielilor, eventual de reducere temporara a activitatii unor canale la care nu se uita nimeni? (Monitorizarea audientei TVR3 de pilda a incetat la cerere TVR.) Cheltuielile DEIS sunt cele mai transparente si usor de controlat; le poti reduce daca reduci numarul de emisiuni informative. Daca nu, nu. Concursul ar fi trebuit sa fie ultima preocupare a CA, dar iata ca nu a fost, dimpotriva, si aceasta pentru ca de fapt miza presiunilor financiare asupra TVR este eminamente politica, fiind vorba de controlul asupra stirilor intr-un an electoral. Calculul care transpare din aceasta decizie este ca TVR ofera USL conducerea stirilor in schimbul clementei fata de proasta gestiune financiara a banului public in institutie. Vom vedea cum se va termina concursul – daca se va termina vreodata – si vom sti daca am avut dreptate sau nu.

Intre timp insa iata ca Lucia Hossu Longin ameninta ca jurnalistii de la EVZ, Revista 22 si Romania Libera nu vor mai fi platiti pentru colaborarile lor la TVR. Este vorba de jurnalisti excelenti ca Dan Turturica, Cristian Campeanu, Mircea Marian, Ioana Lupea, Tia Serbanescu, Cristian Patrasconiu. Marturisesc ca eu i-am invitat sa colaboreze la emisiunile noastre informative si ma bucur ca am putut oferi telespectatorilor posibilitatea de a auzi si alte voci decat cele rulate la nesfarsit la televiziunile mogulesti. Dar acest “dezmat” trebuia sa se termine odata si odata, nu-i asa?

Un cuvant despre blocarea conturilor TVR de catre ANAF: intr-adevar TVR este practic in faliment, dar nu de acum, ci cel putin din 2006, an in care a ajuns pe pierdere potrivit documentelor oficiale.  Nimeni nu le-a reprosat aceasta situatie lui Tudor Giurgiu sau lui Alexandru Sassu, desi ar fi trebuit, daca ANAF si-ar fi facut datoria. Tehnic, ANAF are dreptate, dar nu putem sa nu sesizam presiunea politica, atata vreme cat – cum bine observa Mircea Marian – companiile de stat si private cu datorii mult mai mari  la stat nu sunt tratate cu aceeasi severitate – si nu sunt. Cat am fost in TVR am fost o voce solitara in favoarea restructurarii si reducerii activitatilor lipsite de audienta (sunt destule).  Reteaua de interese era insa prea puternica si nimeni nu a indraznit s-o destructureze.

In sfarsit, amintesc un amanunt semnificativ, care scapa adesea atentiei publicului: nici o decizie a CA, inclusiv epurarea politica a colaboratorilor, nu ar putea fi pusa in practica fara vointa PDG, semnatarul tuturor contractelor si hotararilor. In plus, 6 din membri CA fie sunt angajati, fie sunt colaboratori ai TVR, deci depind direct de PDG. Cum de petrecut se petrec tot felul de lucruri in TVR, ar fi mai corect sa nu o mai consideram o reduta a fostei puteri. Ea a fost cucerita de USL cu mult inainte de instaurarea guvernului Ponta. Sau oferita pe tava. Ce conteaza? Rezultatul este acelasi.

Post Scriptum

Le multumesc tuturor celor care m-au sustinut in ultima saptamana. Detractorilor nu le raspund, pentru ca nu ma pot cobori la nivelul limbajului lor ireproductibil, si pentru ca am lamurit mai demult chestiunea legalitatii angajarii mele in TVR. In plus, nu eram deloc un caz singular. Faptul ca din toti pensionarii din TVR numai eu am atras atentia spune ceva despre substratul politic al ultimelor decizii adoptate de CA. Cine nu crede ca noua majoritate din CA exista sa verifice voturile din ultimele luni, iar cine nu crede ca se ocupau de cenzurarea stirilor sa citeasca stenogramele sedintelor de CA. Dar daca nu verifica datele nici sa nu vorbeasca!

Acum ca nu mai sunt eu in TVR sper sa se rezolve si situatia financiara a institutiei, mostenita ca atare dar si conservata ca atare. Si poate se uita cineva la conflictele de interese permise de lege in cadrul CA. Cum poti de pilda sa fii arbitru si jucator in acelasi timp? Cum poti sa fii membru al CA si in acelasi timp sa ai contracte cu TVR, sau sa realizezi emisiuni? Poate spun deschis in fata natiunii Lucia Hossu Longin si Traian Barbulescu cati bani au incasat si incaseaza de la TVR de cand au devenit membri ai CA? Pentru ei este moral, nu-i asa, sa incaseze indemnizatia de membru al CA, pensie si onorarii de la TVR? Poate ar fi bine ca toti membri CA sa declare ce interese au in TVR, sau ce proiecte deruleaza cu sprijinul institutiei. Am niste suspiciuni ca sunt mai multi decat cei pe care ii vedem cu ochiul liber. Si apoi, ma intreb cum poate un membru al CA numit (la cererea sa) consilier in management la TVR3 sa decida obiectiv viitorul acestui canal? Va decide el in functie de interesul institutiei sau in functie de propriul interes? Si ce sa mai spunem despre acel membru al CA care isi pune sotia redactor sef – cu delegare, desigur – dupa ce a obtinut inlaturarea brutala a titularului de drept?  Nu o fi moral, dar este legal, mi se va raspunde, iar domnul Branzan (membru in CA din partea PSD) va repeta, ca orice democrat care se respecta, ceea ce a spus deja in CA: in aceasta institutie legea suntem noi. Tocmai aceasta este nenorocirea, si de aceea am sustinut intotdeauna ca legea 41/1994 trebuie modificata pentru ca ea este sursa tuturor relelor. Dar cine s-o modifice? Parlamentul? Imi pare rau, azi nu am chef de glume proaste..

Sigur nu se va sesiza nimeni si asupra acestor aspecte se va asterne tacerea. Cine sa se sesizeze? Comisia de cultura, arta si mass-media din Parlament? Atata vreme cat vicepresedintele acestei comisii din Senat are o emisiune la TVR Cultural cred ca nu exista acest “pericol”. Daca era vorba de “memoria lui Adrian Paunescu” sau despre pretentiile lui Gelu Voican Voiculescu sa vezi ce mai sareau toti ca niste pui de lei – inclusiv titularul emisiunii de la TVR Cultural!  In plus, Comisia nu a reusit se pare nici macar sa citeasca raportul de activitate al TVR pe 2010, depus in aprilie 2011. Doar nu ne imaginam, Doamne fereste!, ca l-a citit si l-a ascuns din nou in sertar sperand sa uite lumea de el?

Cine altcineva sa se sesizeze? ONG care se ocupa de media si au contracte cu TVR? Da, pentru prietenii ONG-isti exista bani! Nu pentru toti, doar pentru cei utili. Si iata ca acesti bani sunt bine cheltuiti de vreme ce le-au adormit vigilenta (si asa selectiva) si le-au cumparat tacerea.

Gata, nu mai spun nimic. Oricum strig – si am tot strigat – degeaba. Nu voi reforma eu TVR – de fapt nu-l va reforma nimeni multa vreme.

Incipit vita nova…chiar daca nu stiu prea bine cum va arata ea!

Good-bye, Stalin!

Am schimbat “adrisantul” din titlul consacrat, pentru ca Stalin, nu Lenin, este spiritus rector care bantuie astazi prin ungherele TVR. La el te gandesti in primul rand cand asisti la o executie politica, sau faci obiectul ei.

In sfarsit, nu aceasta este stirea ci urmatoarea: deoarece presedintele-director general al SRTV a decis sa puna imediat in aplicare o decizie a Consiliului de Administratie despre care el insusi a scris ca “nu se incadreaza in prevederile legale”; deoarece aceasta decizie este o cedare in fata presiunilor politice din partea USL, exercitate direct de liderii politici, de reprezentantii lor in CA, de toata organizatiile media stapanite de Dan Voiculescu, de “sindicatele” afiliate domnului Voiculescu si de diferite persoane cu dosare penale si pretentii de revolutionari – am decis sa demisionez din TVR, parasind si postul de realizator. Am intrat in TVR in 2005 printr-un concurs profesional, plec in 2012 in urma unei epurari politice. A fi ramas ar fi insemnat legitimarea propriei mele executii politice din partea unui CA in care majoritatea actuala (PSD-PNL-UDMR-minoritati-angajati) este preocupata de cenzurarea politica a stirilor, de organizarea intereselor personale ale membrilor sai si aproape deloc de situatia financiara a institutiei, care a ajuns pe lista primilor 10 mari datornici ai statului.

Ma despart cu tristete de colegii mei de la Stiri si de la Sport. Intr-o institutie in care prezenta la lucru este o chestiune de optiune personala, cei mai multi dintre ei muncesc cu pasiune, fara sa se uite la ceas, si realizeaza un serviciu public de certa valoare. Sper ca plecarea mea sa-i elibereze de obsesii pe membri noii majoritati a CA si sa-i determine sa-i lase in pace pe jurnalistii de la Stiri. Tare ma tem insa ca nu va fi asa. Stalin vegheaza! Pana la urma va fi mai usor pentru mine, care – la inceputul acestui annus horribilis, pot spune nu numai Good-bye, Stalin!, ci si I did it my way!