ROMÂNIA, CAPTIVA ANTENELOR

În dezbaterea, destul de sterilă de altfel, declanșată de comportamentul incalificabil al Antenei 3, care, deși nu era o noutate, abia acum, este luat în seamă, Ioana Ene Dogioiu observă – corect – că Antena 3 își permite toate mârșăviile, de la linșajul public al personajelor care nu-i sunt pe plac la colportarea unor neadevăruri sau jumătăți de adevăr, pentru că are un public fidel, care rezonează cu discursul Antenelor. Acest public poartă și el responsabilitatea pentru poluarea spațiului public de către supușii lui Dan Voiculescu, fiindu-i de fapt complice. Îmi permit să adaog că este doar o parte a problemei, celelalte două fiind cel puțin la fel de grave: 1. refuzul CNA de a sancționa corespunzător comportamentul Antenelor, refuz datorat aservirii politice a acestei instituții, și 2. lipsa unei alternative la televiziunile mogulilor, și anume a unei televiziuni publice competitive. Singură televiziunea publică, dacă este susținută de o legislație solidă și corectă, poate reprezenta o sursă de informații nepartizane, de interes public, și nu este întâmplător că în 2012, când a fost reorganizată instituția, după schimbarea conducerii Direcției Știri în urma presiunilor exercitate de PSD și a unei campanii deșănțate a Antenei3, singurele canale care au fost desființate au fost TVR Info și TVR Cultural – adică exact canalele prin care s-ar fi realizat plenar misiunea publică a instituției, TVR Info fiind un canal care făcea concurență directă televiziunilor de știri ale mogulilor, Antena3 și RealitateaTV. Deși B1TV nu se lansase încă în actuala formulă, proiectul era foarte avansat, iar sponsorii săi politici erau bucuroși să scape de concurența unui canal public. Las la o parte istoria chinuită a nașterii TVR Info, acest canal mai mult decât necesar, căci aș obosi inutil povestind-o și m-aș deprima din nou, și nici nu mai iau în considerare reluarea emisiei sale într-o formă care nu interesează pe nimeni, sub denumirea de TVR News. Mai semnificativă este acum istoria eliminării unicei alternative pe care televiziunea publică a oferit-o vreodată publicului la televiziunile mogulilor, care se pretind „de știri” dar sunt în primul rând organe de propagandă în favoarea intereselor patronilor lor și ale sponsorilor lor politici și mafioți.

Astfel, oferta limitată de organizații media și-a cultivat publicul limitându-l și manipulându-l, căci nu numai cererea este cea care dictează. Dacă un anumit produs nu există, oamenii nici nu-l cer. Cerea cineva avocado sau alte fructe exotice înainte să se deschidă piața spre exporturi? A corespuns iPhone-ul unei presiuni din partea publicului sau a fost rezultatul inovației stimulate de dorința de a bate concurența? Ceea ce nu înseamnă că nu avem un public de televiziune majoritar lipsit de discernământ și cu exigențe de calitate și corectitudine minime. De aceea avem și clasa politică mizerabilă pe care o avem, care este rezultatul votului dat de un electorat recrutat în mare măsură din acest public. Nu mă rușinez de aceste aprecieri, căci să umpli parlamentul de penali, doar pentru că ți-au pus în brațe un litru de ulei și un pui – sau un lighean și o pătură – nu dovedește spirit civic. Cei care au votat actuala majoritate parlamentară, în care trebuie să includem și parlamentarii vechiului PNL, care erau membri USL, ca și defunctul PP-DD, să nu se plângă acum de calitatea clasei politice.

Să revenim însă la chestiunea televiziunilor. Mă tot întreb de patru ani cum de nu s-a sesizat nici un confrate jurnalist de interesul brusc manifestat de Antena3 față de televiziunea publică, cum de nu a văzut nimeni că era vorba de o reacție a dinozaurilor politici și mediatici față de o încercare de schimbare a profilului TVR, care le-ar fi putut afecta monopolul asupra informațiilor și dezbaterilor, deci asupra formării opiniilor publicului, dar și veniturile din publicitate, căci piața este oricum prea mică pentru câte televiziuni se bat pe ea. Cum de au acceptat  toți jurnaliștii independenți, care erau invitați la TVR mai des decât fuseseră vreodată și decât au fost după aceea, propaganda PSD și a televiziunilor mogulești care striga că era vorba de „televiziunea lui Băsescu”, când nici măcar președintele nu o considera ca atare, și cum de nu au vrut să înțeleagă că era vorba de asasinarea conceptului însuși de televiziune publică? De ce nu au văzut, dincolo de persoane, problema de fond? Mă mir și acum că nimeni nu se scandaliza atunci când Victor Ponta și Crin Antonescu atacau deschis televiziunea publică, iar provocatorii lor atacau carul și jurnaliștii TVR prezenți în Piața Universității în iarna 2011-2012, pentru că nu le convenea cum relatau faptele – am zis faptele, nu propaganda voiculesciană. Trupele colonelului Dogaru și ale „revoluționarului” Dorin Lazăr Maior au fost trimise la poarta TVR să desăvârșească demolarea, și tot nu s-a revoltat nimeni din cei care azi se scandalizează de comportamentul Antenelor. Cunosc cel puțin o parte din răspuns, dar nu-mi place să-l spun, iar astăzi nici nu mai contează. Îmi exprim doar regretul că nici jurnaliștii independenți, nici societatea civilă corectă, nu au înțeles importanța unor instituții media de interes public și nu au făcut absolut nimic pentru a promova această cauză. Pentru că aici contează cauza, nu persoanele, care își refac până la urmă viața, căci nu vor rămâne pe veci prizoniere ale inamicilor și torționarilor lor morali. România în schimb a rămas o captivă a Antenelor, iar dezinteresul pentru soarta TVR și SRR este în mare măsură responsabil pentru acest fenomen. De aceea insist, fără vreo dorință de a reveni în branșă, asupra nevoii de instituții media publice competitive și corecte. Pentru ca astfel de instituții să existe însă trebuie să existe și o voință politică de fier. Ea nu a existat niciodată și nu am reușit să conving nici unul din politicienii la care am avut acces de importanța ei. O fi și vina mea, deși am militat cât am putut de bine, dar mai degrabă cred că este vorba și de ceea ce am putea numi the closing of the political mind - adică un fel de opacizare a minții oamenilor politici față de tot ce reprezintă interesul public și nu este legat strict de sursele de câștig individual sau de grup pe seama bugetului public.

Ce ar mai fi de făcut acum, veți spune, când televiziunea publică este în faliment și nu se mai uită aproape nimeni la emisiunile ei? Ei bine, s-ar putea face totul, începând cu schimbarea legii 41/1994, astfel încât 1. să dispară instrumentul primitiv de control politic, care este posibilitatea de a demite Consiliul de Administrație în fiecare an, prin respingerea raportului de activitate; 2. să se elimine conflictul de interese care a atins proporții monstruoase într-o instituție în care aproape o jumătate din membri CA sunt angajați ai TVR și hotărăsc asupra bugetelor propriilor emisiuni, iar restul pretind finanțarea unor emisiuni în care sunt implicați membri familiilor lor (a se vedea cazul psd-istei Anne Marie Rose Jugănaru, al cărei fiu prezenta în fiecare an Mamaia Copiilor); 3. să se impună o grilă severă de selecție a membrilor CA, chiar dacă sunt numiți printr-un algoritm politic, în funcție de competențe manageriale – căci astăzi orice sfertodoct poate fi membru în conducerea televiziunii publice; și 4. să se separe funcția de președinte al CA, unde numirea se face de către factorii politici, de cea de Director General, care ar trebui să fie ocupată printr-un concurs organizat în condiții de maximă transparență.

Am enumerat condițiile minime de la care cred că ar trebui să înceapă reforma televiziunii publice. Ar trebui desigur să existe și garanții privind independența jurnaliștilor, formula ideală fiind includerea unui articol de lege similar celui din legea suedeză, care cere televiziunii publice să urmărească cu maximă exigență activitatea guvernului. Dar eu nu scriu aici un proiect de lege, doar vreau să demonstrez că soluții există, dacă există și voința politică pentru reformă. Aceasta lipsește desigur, nu numai în privința televiziunii publice, ci a tuturor domeniilor. Măcar în cazul TVR au existat câteva încercări de ieșire de sub dominația PSD, și de sub influența – nedeclarată dar reală – a televiziunilor mogulești: după 1996, sub conducerea lui Stere Gulea, cu Alina Mungiu-Pippidi director la știri și apoi în 2005-2007 și 2010-2012. Ele au fost anihilate de presiunile inimaginabile ale PSD și apoi ale USL. Dar unde este presiunea publică, a societății civile, de pildă? Convingerea mea este că nimeni nu înțelege importanța subiectului, pentru că superficialitatea domină și acele secțiuni bine intenționate și necorupte ale spațiului public – pentru că nici numerită să mă refer la acele ONG preocupate de media, care însă nu ating Antenele nici cu o floare…

Așa cum este acum, TVR nu poate fi o instituție viabilă, indiferent ce iluzii își fac unii din angajații ei și ce propagandă mai emană sindicatele, profund politizate de altfel. O spun cu părere de rău pentru acea mână de profesioniști care mai viețuiește acolo. Aici este nevoie însă de construcție instituțională. Drama este că nu are cine s-o facă, căci noi suntem buni doar la demolări. Așa stând lucrurile, în absența unui spațiu de dezbatere și informare organizat și condus strict în interesul publicului, nici calitatea dezbaterii publice nu are cum să crească, nici electoratul nu are cum să se lumineze, nici clasa politică nu se va reforma și nici nu vom avea, multă vreme de acum încolo, un guvern în serviciului cetățenilor. Dacă asta dorește publicul, asta va avea!

CU TRISTETE DAR FARA REGRETE

Comparand amploarea pe care posturile de televiziune mogulesti au dat-o aniversarii unui an de la izbucnirea manifestatiilor de protest din Piata Universitatii cu modul in care a fost marcata implinirea a 23 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 ai zice ca primele au avut o importanta mult mai mare decat cele din urma.  Este de inteles, caci pentru USL evenimentele din ianuarie 2011 au reprezentat un moment re-fondator, in spiritul partidului italian numit Rifondazione communista – caci am ajuns, la capatul unui an complicat si marcat de lovituri politice sub centura (USL) si de tradari (PDL) pe mainile unei mafii cu discurs stangist. Nu voi spune ca am ajuns pe mana stangii, pentru ca eu cred ca in Europa exista si o stanga onorabila, care insa nu este reprezentata in Romania, cum de altfel nici dreapta onorabila nu are un partid autentic in tara noastra, ci doar un partid care se preface a avea aceasta orientare.

Din toate gesturile care au marcat aniversarea unui an de la manifestatiile din ianuarie 2011 retin, din motive lesne de inteles, remarcile senatorului USL Gabriela Firea, fosta jurnalista  in trustul Intact.  Doamna Firea se plangea de modul in care TVR a reflectat atunci protestele.  Ca fosta angajata a familiei Voiculescu are si de ce sa se planga, de vreme ce TVR nu a adoptat versiunea USL a faptelor, ci a relatat ceea ce se vedea pe teren: mult mai putini demonstranti decat urlau Antenele si Realitatea ca ar fi fost, acte de provocare la adresa jandarmilor, manipularea politica a intregii actiuni.   Pentru ca TVR nu s-a aliniat atunci la propaganda USL, echipele sale au fost agresate fizic si verbal.  Ulterior TVR Info a fost prima victima a schimbarii de putere, alaturide TVR Cultural.  A ramas in schimb neclintit TVR3!

Principalele ONG care se lauda ca monitorizeaza activitatea mass media nu au spus nimic atunci si nu spun nimic nici acum despre prestatia TVR.  Nici cele cateva organizatii civice care au mentinut o distanta decenta fata de protestele din piata nu au vazut atunci ca era vorba de inceputul unei lovituri de forta asupra televiziunii publice.  Nici unii, nici altii nu s-au scandalizat cand “societatea civila organizata” a colonelului Dogaru impreuna cu “revolutionarii” condusi de Dorin Lazar Maior, cel cu procesele de santaj, au luat cu asalt TVR cerand deschis schimbarea conducerii stirilor.  Si nimeni din societatea civila nu a fost deranjat cand PDG al TVR, Alexandru Lazescu, a ordonat transmiterea in direct a protestului si a declaratiilor insultatoare la adresa unor colegi ai sai, apoi i-a invitat pe domnii Dogaru si Maior in biroul sau, declarand ulterior  in direct ca a fost  “un exercitiu de normalitate”.  M-a surprins si atunci si nu inteleg nici acum de ce macar acele organizatii civice independente si decente nu au protestat fata de tentativa colonelului Dogaru de a confisca spatiul societatii civile.  Dimpotriva, toata lumea a tacut, unii pentru ca l-au subestimat, altii pentru ca probabil jucau in aceeasi echipa cu el.

A urmat neinspirata inlocuire a lui Emil Boc cu MRU si tradarea in masa a unor parlamentari pdl-isti (intamplator sau nu din tabara lui Vasile Blaga), a UNPR si a UDMR care au dus la instaurarea guvernului Ponta.  Scandalurile s-au tinut lant, ocupand 75% din timpul guvernantilor, dupa cum insusi premierul a spus-o.  Dementa suspendarii din vara ne-a facut de rasul lumii, iar rezultatul alegerilor din 9 decembrie ne-a intors la inceputul anilor 1990, in mare parte si datorita ineptiei si atitudinii non-combat a PDL.  Suntem martorii  unui asalt salbatic asupra justitiei, pentru ca – nu-i asa – ce i s-a intamplat lui Adrian Nastase nu trebuie sa i se mai intample nici unui usl-ist.  ANI si DNA sunt si ele in vizorul barbarilor politici din noul Parlament, exact asa cum a cerut colonelul Dogaru si cum s-a angajat USL printr-un protocol semnat de cei trei co-presedinti ai sai. Degeaba dau lectii de buna guvernare in presa personalitati academice din societatea civila.  Nici lui Gigi Becali, nici lui Victor Ponta nu le pasa de bunele practici europene, si cu atat mai putin preocupat de ele este Crin Antonescu.

In ceea ce ma priveste, avand in vedere ce a urmat, cred ca a fost mai bine ca am plecat atunci.  Je ne regrette rien/ni le bien, ni le mal.  As mai face insa o remarca: acum un an, Alexandru Lazescu, si nu numai el, imi cerea sa ma retrag pentru binele institutiei. Ma intreb acum, privind retrospectiv anul ce s-a scurs: oare institutiei ii merge mai bine? Judecand dupa audiente nu s-ar zice.  Dar cine mai judeca astazi dupa audiente? Sau, mai bine zis, mai judeca oare cineva?

DE-A RASU’-PLANSU’ LA TVR

Trebuie sa recunoastem ca TVR bate toate recordurile de oportunism politic. Asediata de ANAF, datoare pana in gat, institutia convoaca o sedinta de CA pentru a gestiona criza. Si ce decide in final? Sa scoata din nou la concurs postul de director al directiei stiri si sport, vacantat dupa revocarea subsemnatei – tot la presiunile total ilegale ale CA. Amintim celor care nu au urmarit odiseea stirilor TVR din ultima vreme ca PDG a organizat deja doua concursuri pentru ocuparea acestui post pe care nu le-a putut duce la capat din cauza presiunilor externe contradictorii pe care nu le poate gestiona si nici respinge.

Intrebarea este insa ce legatura are concursul pentru conducerea DEIS (Directia Emisiuni Informative si Sport) cu situatia financiara a TVR? Nu ar fi trebuit discutate masuri de rationalizare a cheltuielilor, eventual de reducere temporara a activitatii unor canale la care nu se uita nimeni? (Monitorizarea audientei TVR3 de pilda a incetat la cerere TVR.) Cheltuielile DEIS sunt cele mai transparente si usor de controlat; le poti reduce daca reduci numarul de emisiuni informative. Daca nu, nu. Concursul ar fi trebuit sa fie ultima preocupare a CA, dar iata ca nu a fost, dimpotriva, si aceasta pentru ca de fapt miza presiunilor financiare asupra TVR este eminamente politica, fiind vorba de controlul asupra stirilor intr-un an electoral. Calculul care transpare din aceasta decizie este ca TVR ofera USL conducerea stirilor in schimbul clementei fata de proasta gestiune financiara a banului public in institutie. Vom vedea cum se va termina concursul – daca se va termina vreodata – si vom sti daca am avut dreptate sau nu.

Intre timp insa iata ca Lucia Hossu Longin ameninta ca jurnalistii de la EVZ, Revista 22 si Romania Libera nu vor mai fi platiti pentru colaborarile lor la TVR. Este vorba de jurnalisti excelenti ca Dan Turturica, Cristian Campeanu, Mircea Marian, Ioana Lupea, Tia Serbanescu, Cristian Patrasconiu. Marturisesc ca eu i-am invitat sa colaboreze la emisiunile noastre informative si ma bucur ca am putut oferi telespectatorilor posibilitatea de a auzi si alte voci decat cele rulate la nesfarsit la televiziunile mogulesti. Dar acest “dezmat” trebuia sa se termine odata si odata, nu-i asa?

Un cuvant despre blocarea conturilor TVR de catre ANAF: intr-adevar TVR este practic in faliment, dar nu de acum, ci cel putin din 2006, an in care a ajuns pe pierdere potrivit documentelor oficiale.  Nimeni nu le-a reprosat aceasta situatie lui Tudor Giurgiu sau lui Alexandru Sassu, desi ar fi trebuit, daca ANAF si-ar fi facut datoria. Tehnic, ANAF are dreptate, dar nu putem sa nu sesizam presiunea politica, atata vreme cat – cum bine observa Mircea Marian – companiile de stat si private cu datorii mult mai mari  la stat nu sunt tratate cu aceeasi severitate – si nu sunt. Cat am fost in TVR am fost o voce solitara in favoarea restructurarii si reducerii activitatilor lipsite de audienta (sunt destule).  Reteaua de interese era insa prea puternica si nimeni nu a indraznit s-o destructureze.

In sfarsit, amintesc un amanunt semnificativ, care scapa adesea atentiei publicului: nici o decizie a CA, inclusiv epurarea politica a colaboratorilor, nu ar putea fi pusa in practica fara vointa PDG, semnatarul tuturor contractelor si hotararilor. In plus, 6 din membri CA fie sunt angajati, fie sunt colaboratori ai TVR, deci depind direct de PDG. Cum de petrecut se petrec tot felul de lucruri in TVR, ar fi mai corect sa nu o mai consideram o reduta a fostei puteri. Ea a fost cucerita de USL cu mult inainte de instaurarea guvernului Ponta. Sau oferita pe tava. Ce conteaza? Rezultatul este acelasi.

FALSE DISCUTII DESPRE INDEPENDENTA TVR

Constat o oarecare agitatie (slaba) in spatiul public pe tema suspendarii emisiunii realizate de Ioana Lupea si Mircea Marian la TVR Info.  Din pacate, ea nu este dublata de o discutie pe fond a problemei acestei institutii media care ar trebui sa fie de importanta nationala si a ajuns o gluma proasta.

Nu am nici un dubiu ca suspendarea emisiunii a fost motivata politic, pot presupune chiar ca a fost ceruta – probabil – de USL, daca judec dupa vehementa cu care Crin Antonescu si Lucia Hossu-Longin s-au pronuntat cu privire la realizatori si dupa campania dusa de mercenarii Antenelor impotriva lor.  Banuiesc ca atunci cand s-au negociat emisiunile electorale s-au negociat si moderatorii si astfel a ajuns TVR Info cu un moderator absolut inofensiv, ca  sa nu spun inert.  Tuturor partidelor politice le convine acest lucru.

Las la o parte si faptul ca presiunile USL asupra TVR dateaza din ianuarie-februarie si au fost de o violenta fara precedent, daca ne amintim descinderea colonelului Dogaru si a lui Dorin Lazar Maior in curtea televiziunii.  Ar merita insa sa ne amintim ca PDG al TVR i-a primit cu onoruri si a declarat ca este o un exercitiu de normalitate. Dar aceasta este o problema a constiintei lui, nu a mea.  Notez insa ca atunci nu a existat aproape nici o reactie in spatiul public fata de aceste presiuni – nici din partea CJI, nici macar din partea Ioanei Lupea si a lui Mircea Marian. Bine ca macar acum s-a mai trezit lumea. Din pacate nu s-a trezit de tot si va adormi rapid la loc, pentru ca ignora problema fundamentala, si anume statutul legal al TVR.

Atat radioul public cat si televiziunea publica sunt guvernate de legea 41/1994, care este un instrument de aservire politica si o garantie a conducerii incompetente. Nu faptul ca membrii CA sunt in majoritate numiti politic este principala problema, ci faptul ca aceste CA poate fi demis in fiecare an prin respingerea de catre Parlament a raportului sau de activitate. Faptul ca presedintele CA este si directorul general al institutiei nu permite separarea functiei politice de management si nici nu asigura independenta manageriala a sefului institutiei. In plus, cand stii ca poti fi demis in fiecare an, cum sa-ti permiti sa faci minuni de vitejie jurnalistica?  In al doilea rand – dar nu mai putin important – grila de selectie a membrilor CA este o biata schita, care nu prevede criterii de studii, competenta si experienta manageriala. Cu alte cuvinte, orice analfabet economic poate fi membru al CA al TVR daca este sustinut politic. In al treilea rand – la fel de important si el – nu se prevede nicaieri eliminarea conflictului de interese. Astfel, poti fi angajat TVR si membru al CA, adica arbitru si jucator, distribuitor de fonduri si beneficiar al lor totodata. Nici nu este interzis sa ai contracte profitabile cu TVR si pot numara pe degete membri actualului CA care nu au interese in relatia cu TVR. Aceasta portita legala a permis de altfel PDG de-a lungul anilor sa-i mituiasca pe membri CA si sa-si asigure astfel pacea si deplina lor aprobare pentru toate masurile castastrofale care au facut din TVR astazi unul din marii datornici la stat, ceea ce convine de minune politicienilor pentru ca o pot santaja si controla mai usor. Ergo, cu cat un manager este mai mediocru si mai usor de intimidat, cu atat va fi mai bine apreciat de politicieni. Las la o parte aici presiunile politice perverse in directia deteriorarii programelor si audientei TVR pentru a opri orice concurenta pentru televiziunile mogulilor, pentru ca ne-am lungi prea mult.  Oricum scopul lor a fost atins.

Nici un partid politic nu si-a propus vreoodata sa schimbe statutul de instrument politic al TVR. Nu ma asteptam ca PSD sa initieze o noua lege, dar PDL si PNL ar fi putut s-o faca. A existat in 2005 un proiect de lege al Ralucai Turcan care imbunatatea mult lucrurile, dar a cazut la vot desi Alianta DA era la guvernare. In 2010 s-a revenit cu niste improvizatii legislative atat de aberante sub pretextul depolitizarii incat e bine ca au cazut la vot.

In concluzie, nici PDL, nici colegii sai de coalitie, nu au nici un drept sa se lamenteze de rele tratamente in media, pentru ca nu s-a ocupat absolut deloc de crearea unor institutii media publice independente si bine administrate care ar fi putut fi o alternativa la trusturile mogulilor.  Nici nu au stiut, nici nu au vrut s-o faca.

Adaug doar ca nici o analiza a scenei media nu este completa fara TVR, chiar daca situatia ei poate necesita o minima documentare din partea celor care se incumeta. Stiu ca strig in desert. Totusi strig.

 

Despre TVR Craiova

Am primit pe blog copia unui memoriu pe care un grup de anonimi l-au inaintat lui Andi Lazescu. Nu-mi plac „anonimele”, dar stiu si ce climat exista in jurul lui Traian Barbulescu, fostul director si actual membru al CA si, indiferent cine l-a scris, memoriul cuprinde mult adevar, in special despre ”performantele profesionale” ale acestei structuri subordonate direct PDG al SRTV. Interesant si ca redactorul sef de la stiri a primit doua sesizari de la cabinetul PDG pentru furnizarea de imagini unor televiziuni concurente si totusi vrea sa se inscrie la concurs. Furnizarea de imagini catre concurenta e boala veche in TVR, am si eu niste povesti horror, dar vi le spun altadata.  Iata insa memoriul, poate totusi cineva il vede si nu lasa concursul pe mana unor neaveniti. Sincera sa fiu, m-as mira sa nu-l lase si sa nu faca pana la urma Traian Barbulescu ce vrea el acolo. Doar e membru in CA…

Stimate domnule Preşedinte – Director General,

Suntem un grup de angajaţi ai Studioului Teritorial TVR Craiova care doresc să vă aducă la cunoştinţă câteva lucruri, pe care poate nu le stiţi. În primul rând, vă rugăm să înţelegeţi de ce nu semnăm acest memoriu. PENTRU CĂ NE ESTE FRICĂ! Au reuşit să ne plafoneze, să ne ia orice fărâmă de demnitate, să distrugă toate idealurile cu care am pornit la drum în acest loc, pe care în naivitatea noastră, îl credeam fascinant. În toţi aceşti ani de când suntem angajaţi ai acestei instituţii am fost hăituiţi, terorizaţi, hărţuiţi, marginalizaţi şi discreditaţi numai şi numai pentru că am dorit să ne facem treaba într-un mod onest şi profesionist şi am ales să nu facem parte din gloata incompetentă, obedientă a marii familii TVR Craiova. Spunem “marea familie”, deoarece la o scurtă verificare a angajaţilor o să descoperiţi că peste jumătate dintre aceştia se află în diverse grade de rudenie. Inclusiv fata cea mică a d-lui Bărbulescu, Clara Paveluc, e angajată ca redactor.
Dar ca să fim scurţi şi la obiect, haideţi să vă prezentăm câte ceva şi concluziile le trageţi singur :

1. Stiţi ce pregătire are dl. Bărbulescu? I-aţi citit vreodată CV-ul? Puteţi începe de la faptul că la bază are Institutul de Filologie de 3 ani, nu vreo facultate! Nicio pregătire managerială, niciun curs de specializare. Nu ştie nici măcar o limbă străină. Avem întreaga lui biografie şi lista cu toţi PSD-iştii care l-au ajutat şi menţinut în funcţie în toţi aceşti ani, dar nu e cazul acum!
2. Credem că este inutil să vă spunem interesele cărui partid (sau alianţă) le reprezintă dl. Bărbulescu în CA al SRTV. În niciun caz ale angajaţilor! De fapt s-a văzut la ultima şedinţă a CA, vis-à-vis de executarea politică a d-nei Culcer, cu care oricum avea anumite animozităţi personale. O puteţi întreba ce crede despre acest personaj şi nu de ieri de azi!
3. Ce stil managerial a avut în toţi aceşti ani? Vă spunem noi : DICTATORIAL! Exploata angajaţii ca pe proprii lui servitori. Există nenumărate articole de presă despre cum folosea maşinile şi oamenii studioului în interes personal şi nimeni n-a luat vreodată nicio măsură. Excepţie a făcut dl. Giurgiu, dar, din păcate, până să-l execute el, a fost el însuşi executat de PSD cu sprijinul larg al PNL. Ştiţi prea bine! Ca să-şi menţină scaunul şi să “dea bine”, de fiecare dată la sfârşitul anului, returna la bugetul SRTV banii necheltuiţi fără să-l intereseze că aveam nevoie de echipamente sau de decoruri noi pentru a ţine pasul cu celelate televiziuni. Unii zic că ar fi avut un comision din asta. Halal management!
4. Ştiţi de câţi ani sunt în funcţie actualii şefi de la noi? Din 2003, iar din decembrie 2004 au fost numiţi pe perioadă nedeterminată de Nicolau (zicem bine “numiţi”, pt. că Bărbulescu a fost şeful comisiei de concurs şi numai ei au fost candidaţii!). Se poate verifica foarte uşor ce au făcut în toţi aceşti ani, ca manageri. Oricum, noi vă vom da câteva indicii în cele de mai jos :

- lipsa oricărei strategii privind îmbunătăţirea activităţii d.p.d.v. managerial şi editorial, în vederea dezvoltării studioului pe termen scurt, mediu şi lung din partea managementului. Noi n-am văzut niciodată vreun raport scris în acest sens.
– lipsa oricărui program de actualitate de tip magazin sau dezbatere politică din grilă. Există numai un buletin zilnic de ştiri si o emisiune retrospectivă săptămânală. De ce nu se fac anchete, reportaje, emisiuni economice? Noi nu dorim să “deranjăm” pe nimeni probabil. V-aţi uitat vreodată la ştirile noastre? Formatul e jalnic, nu există ştiri pe scurt, culturale, grafice, teases etc.
– inexistenţa unei arhive de ştiri, de imagini sau a unei baze de date cu extrase de presă scrisă. De asemenea, serviciul de documentare este lipsit de orice fel de logistică (presă scrisă, cărţi de specialitate, DVD-uri cu informaţii etc.)
– inexistenţa unor moderatori / redactori / reporteri specializaţi pe anumite tipuri de emisiuni (economic, politic, social etc.). Totul se face pe principiul “noi ştim de toate!”. Mai mult, au fost cazuri de moderatori / prezentatori luaţi efectiv de pe stradă şi puşi să prezinte, numai pt. ca erau rude cu cutare sau cutărescu. Greu de crezut, trist chiar, dar adevărat!
– există cel putin 3 VJ cu specializare completă, care nu au fost folosiţi niciodată. De ce cheltuie TVR-ul banii pe astfel de cursuri?
– şicanarea permanentă a regizorului artistic, un om valoros, dar care nu-şi poate face treaba, deci nu există!
– ameninţarea permanentă cu subevaluarea a angajaţilor oneşti care îşi permit să vocifereze la adresa conducerii.
– inechitatea salarială. Cum să îşi facă treaba într-un mod profesionist un redactor, dacă un şofer sau un portar câştigă cel puţin cât el? Pt. asta îi mulţumim tot d-lui Bărbulescu şi şefilor, care au avut grijă să fie remuneraţi corespunzător lingăii, obedienţii şi turnătorii, nu profesioniştii!
– cu excepţia câtorva, avem foarte multe emisiuni “prăfuite”, de ani şi ani. Efectiv, aceeaşi grilă de 7-8 ani! Nu există creativitate, originalitate, noutate. Sunt emisiuni impuse, aceiaşi invitaţi eterni sau alţii, aduşi în funcţie de interese (mulţi dintre ei fără nicio competenţă în domeniu) etc. etc.
– nu există o echipă specializată care să producă reportaje, documentare etc. după modelul Iaşului. O echipă care să aducă premii, recunoaştere şi faimă. Extrem de rar a fost lăsat cineva să facă aşa ceva, dar şi când s-a întâmplat, a fost şicanat permanent, în sensul că a fost supus unei limite de timp la filmări şi la montaj şi lipsit de resursele umane necesare, în timp ce ei, şefii, aveau totul la dispoziţie. S-a văzut şi încă se vede ce au făcut!
– nu există niciun fel de comunicare, nici pe verticală, nici pe orizontală. Totul se face după legea bunului plac, chiar şi cu încălcări grave ale regulamentelor şi legilor în vigoare! Nu există consultări, brainstorming etc. Totul e opac şi netransparent. Noi, angajaţii nu contăm!
– reluări excesive ale emisiunilor.
– lipsa totală a unor studii de piaţă în toţi aceşti ani. Chiar şi a unora simpliste!
– lipsa unui pachet grafic unitar. Cel care se ocupă cu asta, este permanent cenzurat şi ideile lui nu contează. Sunt anumite generice vechi de 7-8 ani!
– lipsa totală a unei strategii integrate de promovare.
– lipsa de personal calificat în anumite sectoare ale studioului.
– TVR Craiova nu a “dat” niciodată o vedetă autentică, comparativ cu celelalte teritoriale.
– inexistenţa unui marketing performant. Se poate face comparaţia pe ultimii 10 ani şi se va observa clar evoluţia în raport cu celelalte teritoriale.
– nu au existat niciodată idei, proiecte sau emisiuni produse de noi, care să penetreze la nivel naţional, cu excepţia celor cuprinse în grilele de programe ale canalelor naţionale.
– echipamente precare, vechi. Studioul de ştiri niciodată n-a fost renovat şi neantifonat corespunzător. Grădina exterioară a studioului a fost lăsată în paragină.
– nu există consultări în privinţa realizării decorurilor, nici cu realizatorii de emisiuni, nici cu personalul de la producţie. Mereu au fost făcute pompieristic şi improvizat, fără nicio legătură cu principiile scenografice şi de cele mai multe ori cu o risipă enormă de resurse financiare şi de materiale. Mereu la firmele de casă ale şefului serviciu Producţie!
– nu au existat aproape niciodată prospecţii, la producţiile de anvergură, iar dacă au fost, au mers în prospecţie exact cei care nu aveau nicio legătură cu acest lucru.
– lipsa oricărei urme de motivare (stimulare, recompensare etc.) a angajaţilor care au avut performanţe excepţionale.
– oponenţa permanentă şi reticenţa managementului în a trimite angajaţii la specializare. Cu foarte mici excepţii, au fost trimişi exclusiv cei de la redacţional şi nici de acolo toţi.
– TVR Craiova a fost mereu co-producător la orice. Niciodată, sau extrem de rar, nu ne-am putut ridica mai sus de această condiţie. Să iniţiem ceva anume, să fim lideri pe anumite segmente.
– lipsa oricărei implicări a managementului faţă de realizarea unei pagini performante de Internet a studioului (design, actualizare, etc.).
– managementul nu s-a implicat aproape niciodată în achiziţionarea de echipamente necesare producţiei. Cu toate astea, anumiţi angajaţi, deşi nu era prevăzut în fişa lor de post, au reuşit să completeze baza materială prin intervenţia directă la şeful serviciului financiar.
– necorelarea şi programarea total ineficientă a resurselor umane şi tehnice interdepartamentale. Acest fapt se datorează exclusiv unor permanente stări de conflict şi a lipsei de comunicare pe orizontală.
– lipsa totală a unor producţii proprii cu caracter regional deşi există un car mobil şi resurse tehnice aferente. Majoritatea covârşitoare au caracter local.
– în 99% din cazuri au fost trimise echipe în teren pt. producţia de emisiuni (chiar şi foarte complexe) fără echipament adecvat, fără personal auxiliar şi mai mult, în limita unei singure zile. Ce calitate pretindem că dorim să avem? Acum există justificarea că e criză, dar până acum?

Aceste lucruri sunt doar o mică parte din ceea ce, NU se întâmplă şi NU s-a întâmplat vreodată în studioul nostru. V-am scris aceste rânduri, pentru că nu peste mult timp o să fie concursul pentru ocuparea funcţiei de director. Nici nu vă imaginaţi ce bătălii se duc în interior. Câte frământări sunt între şefii de aici care vor să candideze şi la ce abuzuri sunt supuşi angajaţii, în funcţie de grupările de susţinători. Culmea tupeului este, că aceşti oameni care nu au nicio legătură cu managementul şi n-au făcut nimic notabil pt. acest studio în aproape 10 ani, încearcă acum prin toate metodele (presiuni politice, relaţii, şpagă, minciună) să acceadă la această funcţie. Ştiaţi că redactorul şef de la ştiri doreşte să candideze la acest post, în condiţiile în care are două sesizări făcute către cabinetul dvs. legate de furnizarea de imagini brute către posturile concurente de ştiri şi de accesul corespondenţilor acestora în incinta studioului pt. a se folosi de echipamentele TVR-ului? Culmea e că a şi recunoscut în scris! Unde mai este deontologia profesională? Numai pt. acest lucru şi ar fi trebuit să i se desfacă imediat contractul de muncă.
Facem apel la dvs. pentru că noi nu ne mai dorim o experienţă similară cu cea din trecut. Ne-am săturat de impostură şi de batjocură. Nu dorim decât să ne facem treaba în condiţii decente. Vrem DEMNITATE! Zilele astea nu putem să nu observăm cum dl. Bărbulescu se zbate să-şi pună urmaşul în funcţie şi cum ne ameninţă, că o să vedem noi. În ce calitate? Parcă era reprezentantul nostru? Ce mai caută acest personaj aici? Să ne terorizeze în continuare? Se laudă în gura mare că vă are la degetul mic, că el va fi preşedintele comisiei de examinare, asta vezi Doamne, cu justificarea că nu poate lăsa ca moştenire oricui toate “realizările măreţe” ale dumnealui. NIMIC MAI FALS! Vrea doar să-şi păstreze privilegiile (maşinile studioului, servitorii şi influenţa locală), reînnoirea contractului de muncă bine plătit, şi să-şi promoveze fata într-o funcţie superioară. Practic, pleacă ai noştrii, vin ai noştrii!
În final, vă rugăm doar să luaţi act de cele scrise mai sus şi după cum scria dl. Tismăneanu în ultimul lui articol vis-à-vis de d-na Culcer, să ne demonstraţi că sunteţi un adevărat “profesionist impecabil”!

Vă mulţumim! Cu stimă!

P.S. Poate că nu ar fi un lucru rău, ca cineva CHIAR SĂ VERIFICE ceea ce scrie în CV-urile lor!

Post Scriptum

Le multumesc tuturor celor care m-au sustinut in ultima saptamana. Detractorilor nu le raspund, pentru ca nu ma pot cobori la nivelul limbajului lor ireproductibil, si pentru ca am lamurit mai demult chestiunea legalitatii angajarii mele in TVR. In plus, nu eram deloc un caz singular. Faptul ca din toti pensionarii din TVR numai eu am atras atentia spune ceva despre substratul politic al ultimelor decizii adoptate de CA. Cine nu crede ca noua majoritate din CA exista sa verifice voturile din ultimele luni, iar cine nu crede ca se ocupau de cenzurarea stirilor sa citeasca stenogramele sedintelor de CA. Dar daca nu verifica datele nici sa nu vorbeasca!

Acum ca nu mai sunt eu in TVR sper sa se rezolve si situatia financiara a institutiei, mostenita ca atare dar si conservata ca atare. Si poate se uita cineva la conflictele de interese permise de lege in cadrul CA. Cum poti de pilda sa fii arbitru si jucator in acelasi timp? Cum poti sa fii membru al CA si in acelasi timp sa ai contracte cu TVR, sau sa realizezi emisiuni? Poate spun deschis in fata natiunii Lucia Hossu Longin si Traian Barbulescu cati bani au incasat si incaseaza de la TVR de cand au devenit membri ai CA? Pentru ei este moral, nu-i asa, sa incaseze indemnizatia de membru al CA, pensie si onorarii de la TVR? Poate ar fi bine ca toti membri CA sa declare ce interese au in TVR, sau ce proiecte deruleaza cu sprijinul institutiei. Am niste suspiciuni ca sunt mai multi decat cei pe care ii vedem cu ochiul liber. Si apoi, ma intreb cum poate un membru al CA numit (la cererea sa) consilier in management la TVR3 sa decida obiectiv viitorul acestui canal? Va decide el in functie de interesul institutiei sau in functie de propriul interes? Si ce sa mai spunem despre acel membru al CA care isi pune sotia redactor sef – cu delegare, desigur – dupa ce a obtinut inlaturarea brutala a titularului de drept?  Nu o fi moral, dar este legal, mi se va raspunde, iar domnul Branzan (membru in CA din partea PSD) va repeta, ca orice democrat care se respecta, ceea ce a spus deja in CA: in aceasta institutie legea suntem noi. Tocmai aceasta este nenorocirea, si de aceea am sustinut intotdeauna ca legea 41/1994 trebuie modificata pentru ca ea este sursa tuturor relelor. Dar cine s-o modifice? Parlamentul? Imi pare rau, azi nu am chef de glume proaste..

Sigur nu se va sesiza nimeni si asupra acestor aspecte se va asterne tacerea. Cine sa se sesizeze? Comisia de cultura, arta si mass-media din Parlament? Atata vreme cat vicepresedintele acestei comisii din Senat are o emisiune la TVR Cultural cred ca nu exista acest “pericol”. Daca era vorba de “memoria lui Adrian Paunescu” sau despre pretentiile lui Gelu Voican Voiculescu sa vezi ce mai sareau toti ca niste pui de lei – inclusiv titularul emisiunii de la TVR Cultural!  In plus, Comisia nu a reusit se pare nici macar sa citeasca raportul de activitate al TVR pe 2010, depus in aprilie 2011. Doar nu ne imaginam, Doamne fereste!, ca l-a citit si l-a ascuns din nou in sertar sperand sa uite lumea de el?

Cine altcineva sa se sesizeze? ONG care se ocupa de media si au contracte cu TVR? Da, pentru prietenii ONG-isti exista bani! Nu pentru toti, doar pentru cei utili. Si iata ca acesti bani sunt bine cheltuiti de vreme ce le-au adormit vigilenta (si asa selectiva) si le-au cumparat tacerea.

Gata, nu mai spun nimic. Oricum strig – si am tot strigat – degeaba. Nu voi reforma eu TVR – de fapt nu-l va reforma nimeni multa vreme.

Incipit vita nova…chiar daca nu stiu prea bine cum va arata ea!

Good-bye, Stalin!

Am schimbat “adrisantul” din titlul consacrat, pentru ca Stalin, nu Lenin, este spiritus rector care bantuie astazi prin ungherele TVR. La el te gandesti in primul rand cand asisti la o executie politica, sau faci obiectul ei.

In sfarsit, nu aceasta este stirea ci urmatoarea: deoarece presedintele-director general al SRTV a decis sa puna imediat in aplicare o decizie a Consiliului de Administratie despre care el insusi a scris ca “nu se incadreaza in prevederile legale”; deoarece aceasta decizie este o cedare in fata presiunilor politice din partea USL, exercitate direct de liderii politici, de reprezentantii lor in CA, de toata organizatiile media stapanite de Dan Voiculescu, de “sindicatele” afiliate domnului Voiculescu si de diferite persoane cu dosare penale si pretentii de revolutionari – am decis sa demisionez din TVR, parasind si postul de realizator. Am intrat in TVR in 2005 printr-un concurs profesional, plec in 2012 in urma unei epurari politice. A fi ramas ar fi insemnat legitimarea propriei mele executii politice din partea unui CA in care majoritatea actuala (PSD-PNL-UDMR-minoritati-angajati) este preocupata de cenzurarea politica a stirilor, de organizarea intereselor personale ale membrilor sai si aproape deloc de situatia financiara a institutiei, care a ajuns pe lista primilor 10 mari datornici ai statului.

Ma despart cu tristete de colegii mei de la Stiri si de la Sport. Intr-o institutie in care prezenta la lucru este o chestiune de optiune personala, cei mai multi dintre ei muncesc cu pasiune, fara sa se uite la ceas, si realizeaza un serviciu public de certa valoare. Sper ca plecarea mea sa-i elibereze de obsesii pe membri noii majoritati a CA si sa-i determine sa-i lase in pace pe jurnalistii de la Stiri. Tare ma tem insa ca nu va fi asa. Stalin vegheaza! Pana la urma va fi mai usor pentru mine, care – la inceputul acestui annus horribilis, pot spune nu numai Good-bye, Stalin!, ci si I did it my way!

La strada…

Perfect de acord cu articolele lui Dan Tapalga de pe Hotenws in care dezvaluie caracterul de facatura televizata a protestului din Piata Universitatii. In paranteza fie spus, ia sa nu dea transmita TVR ca la balamuc, sa vezi ce scandal iese cu opozitia revoltata si cu patronii ei din televiziuni, care, prin marii lor “ziaristi”, instiga la violenta impotriva altor ziaristi. Inchidem paranteza.

Ceea ce mi se pare mai greu de inteles este de ce ne imaginam ca demisia guvernului Boc ar fi o solutie? Tocmai pentru ca protestele sunt manipulate si amplificate de ambele RTV si de Antene, o cedare ar insemna o victorie a lui Dan Voiculescu & co. asupra mecanismelor democratice: guvernul se schimba atunci cand isi pierde majoritatea in Parlament sau cand pierde alegerile. Avem alegeri in mai putin de un an, de ce sa nu-i penalizam atunci pe guvernanti? Ce altceva decat o agitatie sterila poate iesi din tot procesul care duce la instaurarea unui nou guvern? Opozitia de altfel nici nu vrea un guvern de tehnocrati pentru rezolvarea problemelor tarii, ci doar pentru organizarea alegerilor. Ce tehnocrati cu adevarat competenti s-ar preta astazi la un asemenea joc? Intr-adevar, momentul schimbarii guvernului ar fi fost anul trecut in februarie, cand liderii PDL nu au vrut sa asculte de presedinte si au preferat sa se blocheze propriile jocuri interne. Acum trebuie sa-si duca crucea pana la capat si sa se prezinte in fata electoratului. Si sa nu se planga de televiziunile ostile, pentru ca ele nu ar fi prosperat daca statul de drept si mecanismele sale ar fi functionat sau daca unii lideri politici nu ar fi facut aranjamente, inclusiv financiare, cu mogulii si/sau cu mercenarii lor.

Guvernul poate cadea si in urma presiunii strazii, uneori, dar pentru aceasta trebuie sa ai in strada sute de mii de oameni, ceea ce nu pare a se realiza, in ciuda agitatiei create de opozitie si de televiziunile care o controleaza, secondate de unii (am zis unii!) ong-isti care au iesit in strada fie pentru a capata legitimitate, fie pentru a-si regla conturile personale cu X sau Y.

Cu exceptia catorva pancarte inspirate, majoritatea covarsitoare a sloganurilor vehiculate in piata sunt de o vulgaritate cutremuratoare – pe care nu o concureaza decat grobianismul in direct al lui Mircea Dinescu. Manipularea politica este evidenta, caci nu poti fi apolitic si sa strigi “vrem anticipate, nu comasate”, adica exact ceea ce spune si Crin Antonescu la televizor. Apolitismul Pietei este deci o mare farsa.

Si ar mai fi ceva: este la moda sa te plangi de clasa politica in totalitate pe motiv ca a dezamagit electoratul. Si eu consider clasa politica sub asteptari dar nici electoratului roman nu pot sa-i aduc laude: cand votezi fara sa te informezi, cand stai cu mana intinsa dupa paturi si ligheane,  cand alergi sa prinzi bancnotele aruncate de Gigi Becali, cand tu insuti mai furi pe ici, pe colo, prin partile esentiale, cand iti iei balalaureatul copiind si diploma universitara prin spagi,  cand si tu minti si te lasi cumparat, sau cand nici macar nu te duci la vot nu ai nici un drept sa clamezi superioritatea morala. Avem ce am votat cu mana noastra. Astazi ne uitam la televizor  si atribuim valente ascunse unei manipulari de proportii pentru ca este mai simplu, nu cere nici un efort intelectual si ne mai defulam putin. Totusi, ceea ce se intampla este altceva: mogulii, cu cohortele lor din umbra si cu concursul indirect al puterii, si-au consolidat puterea prin televiziuni si astazi ei fac legea in spatiul public. Noua corectitudine politica nu permite insa sa denuntam public acest lucru. Ar insemna, zic corifeii noii corectitudini politice, sa fim de partea puterii. Ba nu ar insemna deloc asa ceva: ar insemna doar ca putem gandi outside the box. Putem?