O MIZĂ MAI MARE DECÂT PREȘEDINȚIA

Poate că este ciudat să afirmi că miza votului de astăzi merge dincolo de viitorul ocupant al fotoliului de la Cotroceni, dar, dacă aveți puțintică răbdare, veți vedea că nu este chiar o trăsnaie.

Fără doar și poate avem mai întâi datoria să scăpăm țara de Victor Ponta, această chintesență a imposturii și a incompetenței, acest demagog populist, acest inamic al statului de drept, acest scut al corupției, această creatură a degenerescenței morale și politice reprezentate de tagma baronilor PSD, acest ipocrit care nu are nimic sfânt și profanează bisericile folosindu-le pentru promovarea unui proiect demonic pentru România, în sfârșit – această rușine națională și internațională. Deci votul nostru trebuie dat împotriva lui Victor Ponta, pentru a salva România și pe noi înșine, pentru a împiedica forța malefică a PSD-PC-UNPR-UDMR să întoarcă înapoi ceasul istoriei, să anuleze toate reformele și să ne transforme într-o cârtiță a Rusiei putiniste în UE.

Putem deci să dăm astăzi un vot util, pentru Klaus Johannis, răul mai mic, pentru că sondajele îl plasează pe primul loc între adversarii actualului premier. Putem însă să fim ceva mai inteligenți și, înțelegînd că Victor Ponta este doar unul din capetele hidrei psd-iste,  să ne gândim la un proiect de reconstrucție politică menit să ne scape de cancerul corupției care secătuiește resursele țării. Iar pe Klaus Johannis îl putem păstra ca variantă de avarie pentru al doilea tur al alegerilor, în speranța că s-ar putea reinventa ca președinte sub presiunea partenerilor occidentali.

Vă propun așadar să dăm un vot pentru un proiect politic pornit dinafara partidelor actuale, care s-au discreditat pe parcursul ultimilor ani și care sunt pe cale a fi destructurate de DNA sub greutatea propriei lor corupții. Dacă nu vom avea o forță politică, fie și minoritară inițial, care să se opună actualelor practici politice și să le demaște eficient, vom rămâne din nou la mâna actualei clase politice, care va căuta să-și schimbe discursul, pe ici, pe colo, dar va rămâne incapabilă să iasă din logica împărțirii mitei pentru contractele publice. Mințile politicienilor noștri sunt virusate de această logică nenorocită, după cum reiese din recentele dosare făcute publice de DNA. Iar clasa noastră politică nărăvită în rele nu se va schimba decât sub presiunea unei mișcări politice și civice exterioare și necontaminate de practicile ei nefaste și rușinoase, de filozofia cupidității și a compromisului dezonorant. Cine, înafară de Monica Macovei, poate pune bazele mișcării reformatoare de care vorbeam? Președintele Traian Băsescu promite că va transforma PMP într-o forță politică sănătoasă, curățată de corupți, dar o susține pe Elena Udrea, care datorează totul sistemului ticăloșit, cu care a fost măritată și cu care este prietenă și parteneră. Să nu uităm că toată conducerea Fundației Mișcarea Populară, condusă de distinsul profesor Marian Preda, a demisionat și s-a delimitat cât a putut de doamna Udrea și de ambițiile ei. Ce oameni curați și necompromiși vor mai veni oare acum în PMP? Eu înțeleg că domnul Băsescu își dorește un viitor politic, dar el nu mai pare a fi același cu cel de care avem nevoie, pentru că proiectul lui pleacă tot din interiorul establishment-ului dâmbovițean actual – și poate chiar al clientelei sale penale.

Pentru ca proiectul Monicăi Macovei să aibe șanse de succes, el trebuie să se bucure de o susținere semnificativă în rândul alegătorilor. Iată miza majoră a votului din primul tur: să demonstrăm că există un electorat dispus să susțină reconstrucția politicii românești. Și apoi, nu ar fi mai bine ca domnul Johannis să negocieze cu Monica Macovei sprijinul pentru turul al doilea, decît cu Elena Udrea?  Sigur Monica i-ar cere un angajament ferm în direcția anti-corupției, integrității și transparenței și ar face astfel o breșă în carapacea nesimțirii publice cu care se protejează politicienii actuali. Ce ar negocia Elena Udrea? Imunitate pentru Dorin Cocoș, Niro, Bittner și Petrache? Avem deci datoria să întărim poziția Monicăi Macovei la eventualele negocieri pentru al doilea tur și s-o slăbim pe a doamnei Udrea.

Și ar mai fi ceva: toți cei care credem în democrație, în statul de drept, în orientarea euro-atlantică, în valoarea educației, culturii și moralității și mai ales în necesitatea stârpirii corupției și a asanării mocirlei conflictelor de interese și a imoralității publice trebuie să votăm pentru Monica Macovei pentru ca să ne demonstrăm măcar nouă înșine că mai existăm și că nu putem fi striviți de masa de ignoranți amorali, inculți și agresivi, sau doar inculți și indolenți, insensibili la valorile civilizației occidentale sau chiar ale civilizației în general, pentru care democrația nu implică nici o responsabilitate, ci înseamnă doar un prilej pentru a întinde din nou mâna după orice pomană le oferă mizerabilii de la putere. Prea multă vreme am suportat ca „the great unwashed”, împreună cu cei care s-au cuibărit în sistem ca viermele în rană și nu se pot descurca înafara lui, să ne impună opțiunile lor. Suntem minoritari? Foarte bine, să fim o minoritate care luptă pentru identitatea ei și nu poate fi ignorată.

Nu voi uita niciodată cum, în decembrie 2006, Traian Băsescu, susținut de o minoritate a PDL și a societății civile, a reușit să pronunțe condamnarea comunismului în ciuda vacarmului de nedescris al PSD și PRM, cu pnl-iștii ascunși în fundul sălii, jenați de propria lașitate. Este momentul acum ca, în același vacarm al unor televiziuni scelerate, prin care politicienii venali și fără scrupule operează marea manipulare a populației, să pronunțăm, prin vot, condamnarea post-comunismului eșuat în corupție. Abia apoi ne vom putea gândi la reconstrucția democratică a țării noastre.

ODIHNEASCA-SE IN PACE, DAR UNDE?

Domnul Marko Bela crede in continuare ca Nyirö Joszef ar trebui inhumat in Romania, dar admite ca ambele parti au procedat gresit cu prilejul tentativei esuate din weekendul trecut. Incep acest scurt comentariu cu a doua parte a declaratiei domnului Marko: intr-adevar ambele parti au procedat gresit, dar provocarea a fost din partea partii ungare, care a transformat un eveniment ce trebuia sa fie privat intr-un eveniment politic-electoral, caci  initiativa i-a apartinut Partidului Civic Maghiar. Sa fi fost o inhumare discreta, privata, nimeni nu s-ar fi putut sesiza si cu atat mai putin revolta.  In fond, oricine are dreptul sa fie inmormantat undeva, indiferent ce a facut in viata. Cimitirele patriei sunt pline de criminali de drept comun si de tortionari comunisti, a caror prezenta in tarana nationala nu o contesta nimeni. Mai mult, detinutii politici ai anilor ’50 putrezesc in cine stie ce gropi comune neidentificate, in timp ce criminalii care i-au ucis au chiar monumente funerare bine ingrijite. Faptul ca Nyirö Joszef a fost antisemit si pro-nazist nu il poate impiedica sa fie inmormantat in pamantul in care s-a nascut, fie ca acest lucru ne convine sau nu.

Spectacolul strident pus in scena de parlamentarii ungari si de asociatii lor din Romania a fost insa o provocare probabil premeditata, menita sa agite spiritele in Transilvania si, in caz de esec, sa justifice in ochii unui segment al electoratului maghiar un fals statut de victima si deci necesitatea unei forte politice capabile sa-i apere interesele.  Calcul politic abject, desigur, cum tot calcul politic a fost si actiunea autoritatilor impotriva organizatorilor inhumarii, caci PSD a decis sa joace in campanie una din cartile pe care le foloseste din anii ’90, si anume cartea invrajbirii intre romani si maghiari. Provocarea parlamentarilor din Ungaria i-a ridicat o nesperata minge la fileu.

Paradoxal, furia guvernului Ponta face mai greu de demonstrat pe plan european ca PCM are, poate, tendinte fascistoide, din moment ce vrea sa glorifice un scriitor considerat rasist si fascist.  Si ar fi fost atat de usor sa-i lasi in pace si apoi sa-i demasti, caci nici guvernul Orban, nici partidul extremist ungar Jobbik, nu sunt privite cu bunavointa la Bruxelles.  Este exact ce a facut UDMR, care a iesit la rampa abia dupa evenimete, incercand sa se pozitioneze ca forta politica indispensabila a maghiarilor moderati. Din pacate, noi am ales sa ne luam la tranta cu extremistii din considerente electorale, ceea ce va genera probabil o escaladare a tensiunilor dintre romani si maghiari, exact cand intrasem si noi intr-o faza europeana a relatiilor interetnice.

Manevre prezidentiale

Nu a fost greu de inteles pentru nimeni ca “taifasul” prezidential difuzat duminica seara la B1TV a fost o manevra organizata de presedinte pentru a administra cateva lovituri politice adversarilor si a-si apara protejatele. Dau un premiu celui care-mi va semnala o singura intrebare provocatoare la adresa sefului statului. Nu risc nimic, desigur.

“Dezvaluind” faptul ca i-ar fi propus lui Victor Ponta functia de premier si ca acesta din urma nu a raspuns lasandu-i pe Crin Antonescu si pe Daniel Constantin sa vorbeasca in locul lui, Traian Basescu a urmarit sa dea mai multe lovituri: sa demaste fatarnicia liderilor USL, sa-l compromita pe Victor Ponta tocmai cand acesta se chinuie sa semene cu un politician serios si a mai crescut in (unele) sondaje, sa dezbine USL provocand un razboi de orgolii. Toate obiectivele sunt legitime in lupta politica, iar liderii USL nu merita sa fie scutiti. Au administrat si ei pumni in stanga si in dreapta ca niste batausi de cartier, au aruncat cu murdarie in ventilator si au spurcat toata scena publica, de nu mai ai unde sa te ascunzi de putoare, au facut sluj si si-au asteptat cuminti bucatica de zahar de la mogulul-patron de clasa politica. Prin ei si prin armata sa de mercenari de la Antene Dan Voiculescu a facut mult mai mult rau decat i-a convenit aseara presedintelui sa recunoasca.

Chiar si asa merita sa analizam pe scurt textul stenogramei pe care, ce sa vezi, presedintele o avea la indemana ieri seara, ca sa nu avem dubii asupra caracterului organizat al demersului “jurnalistic”. Retinem din stenograma pasajul-cheie: “Nu exclud posibilitatea ca domnul Ponta să fie prim-ministru, totul depinde cum se pot forma majorităţile. Eu v-am făcut o propunere: desemnarea domnului Ponta ca prim-ministru”. 

Si cum s-ar fi format ma rog majoritatile? Fie USL ar fi negociat cu coalitia majoritara si ar fi fost nevoit sa cedeze in plin an electoral, pierzand puncte; fie guvernul USL ar fi cazut la vot. Cand te astepti sa castigi alegerile nu te vulnerabilizezi cedand umilitor in fata pretentiilor UDMR, cum a facut guvernul Ungureanu, de pilda. Dupa alegeri poti face orice compromis, nu inaintea lor. Liderii USL au avut deci dreptate sa priveasca propunerea prezidentiala ca pe o capcana, si sa nu o ia in serios. Daca erau putin mai inteligenti ar fi gasit o forma de a o da ei insisi in vileag dupa discutiile de la Cotroceni. Pdl-istii care nu fusesera informati s-ar fi scandalizat, iar poporul USL s-ar fi bucurat ca are niste lideri atat de intelepti si duri. In schimb, Crin, Victor si Dani au repetat  ca niste papagali aceleasi acuzatii rasuflate si neconvingatoare. Nu e de altfel nici o noutate ca Traian Basescu e mai inteligent decat ei.

Nu putem insa sa nu observam ca nici dezvaluirile prezidentiale de aseara nu sunt altceva decat un truc, o manevra politica menita sa subrezeasca pozitia adversarului. Tot acolo incadram si afirmatia ca USL nu va castiga o majoritate absoluta in alegeri, al carei scop este scindarea USL, pentru ca – e la mintea celui mai marunt politician – poti sa imparti pe jumatate 50-60% din mandate, dar nu 45-47%. Lasam la o parte faptul ca nu se cade ca seful statului sa faca astfel de speculatii (au fost mai multe momente prea putin prezidentiale ieri seara la Cotroceni); intelegem ca ieri Traian Basescu facea ceea ce Emil Boc nu este in stare sa faca, adica se lupta corp la corp cu adversarul politic. O facea insa doar partial pentru PDL, si total pentru cateva din protejatele sale, in primul rand Roberta Anastase, atacata constant de USL, si Elena Udrea. Restul PDL a fost criticat, pe buna dreptate, caci prestatia pdl-istilor este demult neconvingatoare. Doar ca politica de imagine  a partidului este in mainile Robertei Anastase, prin fisa postului ei de prim-vicepresedinte, deci poarta si ea o vina pentru deficitul de imagine semnalat de presedinte.

Si apoi, cand se supara pe “greii partidului” care nu vor sa candideze in alegerile locale, la cine oare se refera presedintele? La “vechea garda” pe care a impins-o pe margine ca sa faca loc “tinerilor” ? De ce s-ar implica triada Blaga-Videanu-Berceanu in campanie dupa ce a fost inlaturata atat de putin ceremonios? De ce sa nu stai pe tusa si sa lasi echipa lui Boc sa arate ce poate la locale pentru ca apoi, eventual, s-o maturi de la conducere? Oare Traian Basescu, in locul lor, ar fi procedat altfel? Intr-adevar, cum spune domnul Basescu, tineretea nu este suficienta pentru a asigura reusita in politica. Fara sa vrea probabil, presedintele a oferit si un argument: Elena Udrea nu poate candida la Primaria Capitalei pentru ca sondajele de opinie arata ca ar pierde.  Faptul ca in prezent PDL nu are un contra-candidat la Sorin Oprescu ne spune insa mai mult decat a vrut sa spuna Traian Basescu, si anume ca vina pentru declinul actual al PDL este in primul rand a conducerii instalate cu mana lui in mai anul trecut si ca o parte a acestei responsabilitati poate ca ii apartine si lui.

In sfarsit, cred ca am comentat destul manevrele de campanie ale presedintelui. Asta este insa ce ne-a oferit la B1. Nu poti sa nu observi ca la ProTV a avut mai multa substanta si sa nu te gandesti ca stie sa-si aleaga emisiunea adecvata pentru nivelul calitativ al mesajului pe care vrea sa-l transmita.

 

Good-bye, Stalin!

Am schimbat “adrisantul” din titlul consacrat, pentru ca Stalin, nu Lenin, este spiritus rector care bantuie astazi prin ungherele TVR. La el te gandesti in primul rand cand asisti la o executie politica, sau faci obiectul ei.

In sfarsit, nu aceasta este stirea ci urmatoarea: deoarece presedintele-director general al SRTV a decis sa puna imediat in aplicare o decizie a Consiliului de Administratie despre care el insusi a scris ca “nu se incadreaza in prevederile legale”; deoarece aceasta decizie este o cedare in fata presiunilor politice din partea USL, exercitate direct de liderii politici, de reprezentantii lor in CA, de toata organizatiile media stapanite de Dan Voiculescu, de “sindicatele” afiliate domnului Voiculescu si de diferite persoane cu dosare penale si pretentii de revolutionari – am decis sa demisionez din TVR, parasind si postul de realizator. Am intrat in TVR in 2005 printr-un concurs profesional, plec in 2012 in urma unei epurari politice. A fi ramas ar fi insemnat legitimarea propriei mele executii politice din partea unui CA in care majoritatea actuala (PSD-PNL-UDMR-minoritati-angajati) este preocupata de cenzurarea politica a stirilor, de organizarea intereselor personale ale membrilor sai si aproape deloc de situatia financiara a institutiei, care a ajuns pe lista primilor 10 mari datornici ai statului.

Ma despart cu tristete de colegii mei de la Stiri si de la Sport. Intr-o institutie in care prezenta la lucru este o chestiune de optiune personala, cei mai multi dintre ei muncesc cu pasiune, fara sa se uite la ceas, si realizeaza un serviciu public de certa valoare. Sper ca plecarea mea sa-i elibereze de obsesii pe membri noii majoritati a CA si sa-i determine sa-i lase in pace pe jurnalistii de la Stiri. Tare ma tem insa ca nu va fi asa. Stalin vegheaza! Pana la urma va fi mai usor pentru mine, care – la inceputul acestui annus horribilis, pot spune nu numai Good-bye, Stalin!, ci si I did it my way!

DESPRE POLITICA SI CORUPTIE – SPECULATII DE WEEKEND

Nu m-am numarat niciodata printre adeptii diverselor teorii ale conspiratiei universale sau locale. Dar nici in coincidente nu cred, mai ales in politica. Constienta ca tot ce scriu va fi rastalmacit in fel si chip, nu ma pot abtine sa observ ca, pentru o institutie care nu face politica, DNA a reusit sa loveasca exact in centri nervosi ai PDL, adica in sefii unor organizatii puternice din Ardeal, fieful traditional al partidului condus de clujeanul Emil Boc. Ca bucuresteanca, ma amuz ca ardelenii, care stramba din nas cand aud de « sudisti », care s-au saturat de Romania  si se cred mai muncitori si mai corecti decat restul compatriotilor, sunt protagonistii unor scandaluri de coruptie demne de Vlasca si Teleorman, dar aici se incheie aceasta paranteza rautacioasa.

Coborata drept din Arta Razboiului lui Sun Tzu, recenta suita de anchete a DNA se concentreaza in mod vizibil asupra principalului partid de guvernamant, pe care este pe cale sa-l paralizeze. Nu ne deranjeaza, in principiu, pentru ca orice fapta de coruptie trebuie demascata si sanctionata, iar cazul Apostu este revoltator, ca si cazul Bian. Despre Brasov nu stim inca prea multe, pentru ca acolo este vorba de cercetari preliminare, dar suspiciunile sunt alimentate de modelul de administrare pe care il cunoastem cu totii. Si tocmai aceasta este problema : cunoastem acest model din experienta tuturor oraselor, comunelor si sectoarelor bucurestene, desi impresia care predomina in acest moment este ca, din toata coalitia de guvernare, PDL ar fi singurul corupt. UNPR este o colectie de violete de Parma, UDMR o gradina cu trandafiri de Damasc, iar in Moldova, Muntenia si Oltenia, primariile sunt ocupate de crini imaculati. Convingerea mea personala este insa ca nu exista primarie necorupta in toata Romania, inclusiv in Capitala. Unde sunt asadar ceilalti primari ? Cum se face ca Marian Vanghelie, de pilda, nu este atins nici macar cu o floare ? Oare pentru ca este prieten de taina cu UNPR?

Nu apar PDL, dar nici nu pot sa nu vad aceste discrepante, pentru care nu am o explicatie, dar o caut. Pot face o teorie, nu si o demonstratie, pornind de la putinele elemente din spatiul public.  Stim de pilda ca presedintele Basescu s-a declarat dezamagit de PDL si ca a afirmat despre pe cei anchetati de DNA ca au bagat banii din spagi in buzunarele proprii, nu in cele ale partidului. Partidul de altel se afla intr-o certa deriva, iar dupa alegerile din mai nu a produs nici o strategie, nici o idee, nici un program. Presedintele va fi sesizat inaintea celorlalti degringolada din interior si  – poate – a decis ca trebuie starpit raul si salvat ce mai e de salvat – daca mai e. Pentru ca totusi guvernul trebuie sa functioneze, mai ales pe timp de criza, si are nevoie de o coalitie parlamentara care sa-l sustina, celelalte partide ale coalitiei sunt (deocamdata ?) crutate. In acest scenariu, PDL fie se reformeaza cu adevarat si se salveaza de la disparitie la urmatoarele alegeri, fie va fi inlocuit, partial, de o noua constructie politica, la care lucreaza din umbra Sebastian Lazaroiu. Presedintele nu si-a ascuns simpatia pentru aceasta directie de actiune, desi a exprimat-o rezervat. Vom observa ca noua constructie are sanse doar daca vechea constructie a PDL se naruie si terenul este (aproape) gol. In sfarsit, ducand aceasta speculatie mai departe, ne putem intreba daca este vorba despre o strategie de reforma, sau despre o strategie de supravietuire politica a taberei care se defineste prin opozitie fata de USL si prin loialitate fata de seful statului. Indraznesc sa cred ca este vorba de o strategie care prevede exact atata reforma  cat este nevoie pentru supravietuire – nici un miligram in plus !

Si uite asa, ca tot romanul, am emis si eu o explicatie ipotetica pentru evenimentele politico-judiciare recente. Nu stiu cat este adevarata, dar trebuie sa recunoasteti ca este macar o constructie coerenta !

 

Money-cat

Candva pe la inceputul lui 2003, intr-o emisiune de televiziune (Ultima editie) pe care Valentin Nicolau a avut grija s-o scoata din grila in sezonul urmator, il intrebam pe Serban Mihailescu, pe atunci secretar general al guvernului, de ce isi insusise guvernul de banii asiguratilor. Era vorba de banii proveniti din asigurarile de sanatate, care “disparusera” din Trezorerie, adica fusesera folositi de Mihai Tanasescu (pe atunci ministru de finante) pentru acoperirea deficitului bugetului de stat. Dl. Tanasescu, considerat astazi reformistul par excellence, a negat atunci ca ar fi devalizat excedentul CNAS, dar banii nu au mai aparut in Trezorerie nici pana in ziua de azi. Enervat de intrebarea mea, Serban Mihailescu mi-a raspuns “Ce inseamna banii asiguratilor, doamna? Guvernul colecteaza banii de la populatie si apoi face cu ei ce crede.” Episodul a facut destula valva in presa la vremea respectiva, pentru ca un membru al guvernului recunostea ca nimanui la Palatul Victoria nu-i pasa de faptul ca, potrivit legii, banii asiguratilor sunt administrati independent si separat de bugetul de stat. Mihai Tanasescu oferise insa guvernului Nastase o portita prin care putea pune mana pe banii asiguratilor, decretand ca toate sumele colectate urmau sa ajunga la Trezorerie, de unde guvernul, in intelepciunea lui, avea sa-i redirectioneze la destinatie. Evident, guvernul s-a sevit din banii colectati pentru asigurari de sanatate si curand CNAS a intrat in deficit.

Evoc acest episod pentru a aminti ca nu este firesc ca banii asiguratilor sa fie amestecati cu banii de la buget, si mai ales sa fie pusi la dispozitia unui ministru. Ministrul nu va avea nici un scrupul sa se foloseasca de ei cum doreste, iar asiguratul nu va putea – cel putin teoretic – sa urmareasca modul in care banii sai au fost folositi. Cu alte cuvinte, administrarea banilor proveniti din asigurarile de sanatate  va scapa si mai mult de sub control decat a scapat deja.

Faptul ca problema amestecarii fondurilor CNAS cu bugetul MS intr-o gaura neagra din care nu vor mai iesi niciodata se poate pune astazi, cand vorbim despre transparenta si “accountability” din partea guvernantilor, mi se pare periculos. Si totusi, acesta este obiectul santajului exercitat de UDMR la adresa PDL pentru a binevoi sa numeasca un ministru al sanatatii. Dincolo de frazele pompoase despre salvarea vietilor, este vorba pur si simplu de banii CNAS, la care UDMR doreste sa acceada, chiar daca legea prevede altceva. De fapt, Uniunea s-a orientat intotdeauna catre ministerele cu bani multi, cum este de pilda ministerul mediului, apelor si padurilor. Ati vazut acolo vreo reforma sau vreo masura drastica impotriva defrisarilor ilegale? Nicidecum, iar un raport al Bancii Mondiale critica aspru modul sau de functionare. Totusi fondurile de care a dispus acest minister nu au fost modeste. Cum spuneau pe vremuri  pisicile interlope din Gay Purr-ee, “the money-cat knows where the money-tree grows”.

Desi a pornit la drum ca aparatoare a drepturilor culturale ale maghiarilor, UDMR si-a dezvoltat tot mai intens interesul pentru sursele de finantare generoase. Demisia cu pretentii de eroism a lui Attila Cseke a declansat un episod din care Uniunea ar vrea sa se prezinte ca aparatoarea sanatatii publice, dar deocamdata nu demonstreaza decat dorinta de a acapara toate sursele de finantare din sanatate. Putem specula insa ca exista si un plan B, pentru eventualitatea in care premierul nu va ceda in fata pretentiilor sale: UDMR poate renunta la sanatate – unde se pregateste o reforma radicala  cu care probabil nu vrea sa-si bata capul – in schimbul altui minister, preferabil bine finantat. Si cum alt minister decat cel al fondurilor europene nu se intrevede, cine stie daca domnul Hunor si colegii sai nu au pus ochii pe el. Vorba cantecului, “it’s all about the money”.