IMENSA RĂSPUNDERE A PREȘEDINTELUI BĂSESCU ȘI GREAUA POVARĂ A CANDIDATULUI JOHANNIS

Dacă ne uităm pe hartă după votul din 2 noiembrie putem crede că Marea Unire nu a avut loc niciodată: Ardealul – spre cinstea lui – a votat compact (cu excepția Hunedoarei) împotriva PSD – iar Moldova și Muntenia l-au votat pe Victor Ponta, premierul penalilor și al Lukoil – plagiator, impostor, incompetent, adversar al statului de drept. Prima mea reacție a fost să-i propun soțului meu emigrarea în Ardeal, de unde de altfel se trag strămoșii lui, dar apoi m-am gândit că lupta trebuie dată acolo unde este greu, deci în Regat.

Nu avem încă rezultatele de la București, căci trebuie să sosească și voturile diasporei, dar peisajul nostru politic nu se va schimba fundamental după ce le vom afla – poate doar orgoliul meu de bucureșteancă să fie satisfăcut.

Să adunăm deci cioburile speranțelor noastre, să evaluăm dimensiunile dezastrului și să vedem încotro o apucăm. Deși Monica Macovei, pentru care am votat și am militat online, a obținut sub 5%, rezultatul ei este cel mai bun pe care un candidat independent, dinafara sistemului, l-a realizat vreodată. A avut împotriva ei toate partidele, toate televiziunile, toate prejudecățile unei populații semi-europene, și, ca bonus, și pe președintele țării. Nu știu dacă rezultatul obținut de Monica este suficient pentru lansarea unei mișcări politice noi, dar primul meu gând este că ar trebui ca ea să treacă de la „one-woman-show” la o coagulare a forțelor reformiste, atâtea câte sunt, la o muncă de echipă, dacă va avea cu cine colabora. Faptul că europarlamentarul PMP Cristian Preda a cerut demisia Elenei Udrea și reorientarea partidului spre Klaus Johannis ar trebui să fie un semnal în direcția unei noi construcții politice, dar să nu fim prea optimiști, deocamdată – pentru că PMP este proiectul politic râvnit de Traian Băsescu, marele susținător al Elenei Udrea, unul din marii responsabili pentru divizarea dreptei politice și, implicit, pentru scorul bun obținut de Victor Ponta în primul tur. Din excelenta analiză a lui Barbu Mateescu pe blogul Sociollogica, rețin aici observația că nici unul din președinții României  nu și-a pierdut electoratul la final de mandat în măsura în care a reușit s-o facă Traian Băsescu. Cu toată campania lui vehementă și toate diversiunile aferente, inclusiv îndemnul la boicotarea votului, favorita prezidențială Elena Udrea a obținut scorul penibil de puțin peste 5%, sub scorul PMP la europarlamentare. Nici măcar sprijinul nelimitat a două televiziuni – B1 și RealitateaTV – nu au putut-o ajuta, ceea ce atestă forța limitată a televiziunilor noastre controlate politic.

Traian Băsescu a pierdut sprijinul alegătorilor săi pentru că i-a trădat, devenind agentul electoral al unei nulități cu conexiuni penale. Este deci singurul responsabil pentru soarta sa. Dar nu este singurul trădător al electoratului anti-PSD. Îi stă alături Vasile Blaga, cel care și-a forțat partidul într-o alianță nefirească cu puciștii din PNL, l-a scos din joc candidatul PDL la prezidențiale, Cătălin Predoiu, și a impus un candidat despre care toată lumea știa că este cel mai slab comunicator posibil. Iar PDL, ca o turmă de oi decerebrate, nu a avut fărța să-i spună NU liderului său. Nu exclud însă ca activul PDL să nu fi „tras” prea mult pentru Klaus Johannis în primul tur, ceea ce reprezintă cea mai nedemnă atitudine.

Iată-ne deci pe marginea prăpastiei, întrebându-ne dacă merită să-l votăm pe Klaus Johannis în cel de-al doilea tur de scrutin, deși știm că nu s-a delimitat de tentativa de puci din 2012 și că este liderul unui partid cu prea mulți penali și prea puține principii. Ne spune că este singurul care poate apăra independența justiției, dar nu a luat nici o măsură împotriva fostului ministru PNL Tudor Chiuariu, care este condamnat definitiv, cu suspendare, și reprezintă cu succes PNL în Parlament. Nici nu s-a delimitat de alți pnl-iști de vază pentru care DNA a cerut încuviințarea Parlamentului în vederea urmăririi penale. Parlamentul, evident, a refuzat. Este deci de înțeles de ce spune Klaus Johannis că nu va negocia cu nici un politician sprijinul pentru turul 2: cu Elena Udrea nu are rost, pentru că s-ar compromite el însuși, iar cu Monica Macovei nu poate, pentru că Monica i-ar cere să ia măsuri împotriva penalilor din propriul partid, ceea ce, evident, nu poate face. Grea povară a devenit PNL pentru un candidat care se pretinde garantul statului de drept și al luptei anti-corupție! Cum tot grea este și sarcina candidatului Johannis de a convinge electoratul anti-PSD că va ști să blocheze elanul destructiv al acestui partid malefic, după ce a promis că va fi politicos cu Victor Ponta. Nu mă deranjează politețea, dar mă tem de lipsa de fermitate și de slăbiciunea pe care le poate masca. O fi fost iritant stilul lui Traian Băsescu, dar a fost și util de multe ori, pentru că în bătălia cu primitivismul sălbatic al PSD nu poți lupta cu mănuși, decât dacă sunt de box. Fie că ne place sau nu, avem încă nevoie de un președinte-luptător și eu nu îl văd pe Klaus Johannis în această postură.

În sfârșit, suntem îndemnați să acceptăm răul mai mic și să oprim ascensiunea lui Victor Ponta – cu alte cuvinte, să înghițim încă o broască râioasă pentru a nu fi striviți de dinozauri. Dar dacă înghițim broscoiul și totuși ne strivesc dinozaurii? Riscul este real, iar sarcina lui Klaus Johannis și a ACL este să ne convingă că reprezintă o alternativă reală la PSD. Pe mine încă nu m-au convins (cu Blaga șef de campanie nici nu văd cum s-ar putea), indiferent cum voi vota pe 16 noiembrie.

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

SFÂRȘIT DE EPOCĂ

Iată-ne la 25 de ani de la prăbușirea comunismului, în cea mai cumplită criză de personal la nivel înalt: nici unul din probabilii succesori ai președintelui Băsescu, Victor Ponta și Klaus Johannis, nu este demn de încredere, iar decimarea PSD și a altor partide prin dosare penale ne îndeamnă să ne întrebăm cine poate veni la conducere după ce actuala clasă politică va fi scoasă din scenă.

Nu mă număr printre cei care îi neagă acum lui Traian Băsescu toate meritele. Dimpotrivă, pentru mine au contat mult sprijinul pentru reformarea justiției, condamnarea comunismului și predarea arhivelor fostei Securități, reforma educației și consecvența în politica euro-atlantică și fermitatea față de Moscova. Pentru toate acestea l-am susținut și nu mă voi dezice de această susținere, chiar dacă mi-aș fi dorit mai  mult de la el. Mi-aș fi dorit de pildă să fi fost cu adevărat un reformist și în domeniul administrației publice și al economiei, ceea ce ar fi evitat tăierea dureroasă de salarii din 2010. Am sperat ca președintele să fi promovat idei economice cu adevărat de dreapta, să fi curățat Garda financiară și ANAF de corupți, să se fi ocupat de încurajarea unui sector privat sănătos, favorabil întreprinzătorilor onești. Nu am avut nici un semn în această direcțe, iar din partea lui Emil Boc încă și mai puține.  Personal, mi-aș mai fi dorit să fi promovat o nouă lege a mass media publice, pentru a reforma singurele instituții menite să promoveze interesul public și un climat corect al dezbaterii publice. Nici el, nici Emil Boc, nu au făcut-o – deși am apreciat imens că nu au făcut presiuni asupra presei. M-a durut  când președintele s-a complăcut în șuetele neprofesionale de la B1 și am fost neplăcut suprinsă de cooptarea în anturajul prezidențial a unor personaje ca Paul Lambrino și soția lui Lia. Niciodată însă nu mi-aș fi închipuit că voi trăi momentul când președintele va încerca să-l apere pe Dorin Cocoș, cum a făcut-o pe 30 octombrie, sau să susțină la prezidențiale un politician mediocru, fără substanță, fără viziune și fără discurs, cu tușe groase de vulgaritate, cum este Elena Udrea. Nu cred în ruptul capului că președintele nu știa nimic despre operațiunile de care este acuzat Dorin Cocoș sau de asocierea doamnei Udrea cu personaje ca Victor Ponta, Petrache și Bittner – dar să lăsăm justiția să-și urmeze cursul. În sfărșit, niciodată nu aș fi crezut că Traian Băsescu o va prefera pe Elena Udrea Monicăi Macovei, că-l va lăuda pe Crin Antonescu și că îl va demola pe Cătălin Predoiu, singurul care putea fi un contracandidat viabil al lui Victor Ponta.

Problema noastră nu mai este însă Traian Băsescu, ci succesorul său. Victor Ponta ar fi o rușine națională – căci ce țară poate ține fruntea sus dacă este condusă de un plagiator, care sabotează independența justiției, este incompetent în privința economiei, pierde bani europeni pe bandă rulantă și vorbește ca un golan de după blocuri? Klaus Johannis, deși și-a îmbunătățit discursul în ultimele săptămâni, nu ne poate convinge că și crede ceea ce spune când vorbește de combaterea sistemului reprezentat de PSD. Faptul că vom fi poate nevoiți să-l votăm în al doilea tur ca să-l oprim pe abominabilul Victor Ponta nu este nici o bucurie, ci doar consecința ticăloșiei liderului PDL, Vasile Blaga, care și-a vândut partidul puciștilor din PNL și l-a scos din cursă pe Cătălin Predoiu, tocmai când acesta căpătase alură de prezidențiabil. Cei care suspectează un blat al domnului Blaga cu PSD pentru refacerea USL la putere au destule argumente. Iată tristul tablou al opțiunilor noastre politice în 2014!

Nu am făcut nici un secret din faptul că o votez pe Monica Macovei în primul tur, pentru tot ce a făcut ca ministru al justiției și ca europarlamentar pe linia combaterii corupției și promovării integrității în funcția publică, pentru fermitatea liniei euro-atlantice și pentru curajul de a fi înfruntat cele mai abjecte calomnii și atacuri din partea USL și a Antenelor. Mi se pare și mie puțin hazardat să apelezi tot timpul la referendum, dar apreciez ideea transparenței și implicării civice pe care vrea s-o promoveze. Știu, de bună seamă, că, spre rușinea nației, șansele ei sunt mici și că Elena Udrea stă mai bine în sondaje. Dar țin să sprijin cât pot o inițiativă politică menită să pună sub semnul întrebării modul în care este guvernată România în acest moment și să zguduie din temelii acest sistem ticăloșit blestemat care ne-a făcut prizonierii unei clase politice nedemne. Dacă Monica Macovei urmărește crearea unei platforme politice care să promoveze ulterior un alt tip de partid, bazat pe valori democratice și alcătuit din oameni necompromiși, atunci din nou are sprijinul meu, pentru că avem nevoie ca de aer de un astfel de partid.

În sfârșit, revin la problema enunțată în deschidere: cine va lua locul actualei clase politice, după ce ultimii ei mohicani (în mizerie) vor fi scoși din scenă de magistrați? Partidul Monicăi Macovei nu va fi suficient. Va avea nevoie de câteva puncte de sprijin în ruinele PDL, dacă se va găsi o facțiune care să se rupă de Vasile Blaga și să-l urmeze eventual pe Cătălin Predoiu. Din PNL nu este nimic de recuperat. Nu am prea mari speranțe iar în guvernele de tehnocrați nu cred. Societatea civilă e anemică, inertă și divizată de simpatii politice. Cum spuneam, stăm prost la capitolul resurse umane la nivel înalt. O epocă este sigur pe cale să se încheie: cea a tranziției frauduloase, în care ni s-a promis democrație și economie de piață, dar am primit democrație originală și capitalism de cumetrie, instituții democratice slabe și imunitate pentru politicienii penali. Din păcate, viitorul este incert și riscă să fie un nou șir de compromisuri, din lipsă de ceva mai bun. Certe sunt doar ruinele primului sfert de veac post-comunist. Certe și binevenite!

 

 

 

CIOARA VOPSITA DE LA PDL

 

Aflat in campanie la Iasi cu liderii „Miscarii Populare”, consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu ne anunta ca ar fi posibil “sa apara un grup parlamentar nou, format din alesi care sa se desprindă de PDL.” Domnul Lazaroiu nu a dat alte informatii si nici nu i-a asociat pe posibili fugari din PDL cu Fundaţia «Mişcarea Populară», dar declaratia sa probabil ca nu este intamplatoare.

In privinta „desprinderii” unor parlamentari PDL de sub tutela lui Vasile Blaga este usor de imaginat ca este vorba de sustinatorii Elenei Udrea. In fond, victoria lui Vasile Blaga la Conventia Nationala a fost pe muchie de cutit, iar rezultatul a demonstrat ca PDL este de fapt puternic divizat. Putem presupune asadar ca se pregatesc unele „defectiuni” ale celor nemultumiti, ceea ce va da o lovitura serioasa PDL, care va deveni tot mai putin relevant in Parlament.  

Se nasc cel putin doua intrebari: 1. cui i se vor alatura evadatii si 2. ce se va intampla cu PDL. La prima intrebare ar fi usor de raspuns: fugarii din PDL se vor alatura formatiunii pe care o va initia sau conduce Elena Udrea, fie ca aceasta formatiune se va numi Partidul Popular sau altcumva. Este de presupus insa ca, inainte de a pleca din PDL, vor cere si vor primi garantii ca noua afiliere va fi mult mai avantajoasa (altfel,de ce ar pleca?). Sa insemne aceasta o apropiere de PSD? Nu este exclus, avand in vedere faptul ca doamna Udrea nu odata a facut aprecieri pozitive la adresa lui Victor Ponta, colegul ei de generatie, si a PSD.

La a doua intrebare e mai complicat de raspuns. Daca ar fi vorba de alta personalitate decat Vasile Blaga, liderul PDL ar folosi prilejul limpezirii situatiei din partid pentru a consolida PDL ca alternativa reformista de dreapta, militand pentru reducerea rolului statului, pentru integritate si pentru statul de drept – adica adevarata opozitie, aflata acum in suferinta. In felul lui, Vasile Blaga incearca sa ocupe acest spatiu, cea mai recenta tentativa de a se re-pozitiona ca lider reformist si iubitor de anti-coruptie fiind declaratia sa in favoarea rocadei Morar-Kovesi. O tentativa zadarnica insa. In primul rand pentru ca nu este ideea lui, ci a lui Catalin Predoiu. In al doilea rand, mai grav, nici el nu crede ce spune si nu reuseste sa mascheze acest lucru. Iar publicul nici nu vad cum l-ar putea crede, decat daca este complet amnezic si uita toate atacurile si tot sabotajul lui Vasile Blaga la adresa masurilor de integritate ale Monicai Macovei si la adresa micutei grupari reformiste din PDL.  

Cu un discurs de imprumut si un machiaj strident – adica cu cioara vopsita – nu convingi pe nimeni si e timpul ca Vasile Blaga si echipa lui sa inteleaga acest lucru. Singura sansa ca PDL sa se reinventeze ca autentic partid de dreapta si de opozitie la USL  este plecarea, de preferinta de buna-voie si cat mai curand, a lui Vasile Blaga. Abia atunci PDL va avea ocazia sa se gandeasca serios la identitatea sa si la viitor si, poate, va avea curajul sa devina ceea ce tot spune ca este dar a uitat cum sa devina. Altfel, daca se mocaie pana la europarlamentarele de anul viitor, cum a sugerat Adriean Videanu, va face tot mai greu fata concurentei nu numai din partea Miscarii Populare si a partidului Elenei Udrea, dar si a lui MRU sau a unui partid nou si necompromis.  Totodata, va pierde startul pentru prezidentiale – daca nu l-a pierdut deja. Nu poti opri insa un partid sa fie autist daca si-o doreste cu atata ardoare, cum pare sa si-o doreasca partidul domnului Blaga!

VICTOR PONTA, AGENT ELECTORAL IN PDL

Vad ca nu a facut prea multe valuri enormitatea rostita ieri de premierul Victor Ponta: intrebat ce parere are despre afirmațiile lui Laszlo Tökes potrivit carora Ceausescu a facut mai putin rau maghiarilor din Romania decat actuala putere, domnul Ponta a raspuns ceva de genul (citez din memorie): „Laszlo Tökes, care, ca si Monica Macovei, lucreaza pentru fortele straine care vor sa transforme Romania intr-o tara instabila…” – dupa care au urmat comentarii la acuzatiile politicianului maghiar, presarate cu tot felul de critici la adresa… Monicai Macovei.  De unde si pana unde a ajuns Monica Macovei intr-o asemenea discutie?  De ce a simtit domnul Ponta nevoia s-o implice intr-un subiect care nu are nici o legatura cu activitatea ei sau cu discursul ei politic?  Explicatia se afla, cred, inafara realitatii propriu-zise si are de a face cu laboratoarele propagandistice ale campaniilor politice transpartinice menite sa apere establishmentul ticalosit de atacurile celor care vad politica altfel, si anume ca pe o activitate legitima si onorabila.  In aceste laboratoare s-a decis probabil ca Monica Macovei, un pericol pentru toata clasa politica actuala, trebuie manjita prin asocierea, oricat de fortata, cu toate personajele detestate de romani, iar Laszlo Tökes este un astfel de personaj.

Este evident de acum ca Victor Ponta se implica in campania electorala din PDL, fie ca o face pentru Vasile Blaga, pe care politicienii USL l-au laudat consecvent de-a lungul anilor, fie ca o face pentru colega lui de generatie, Elena Udrea. Nu poate desigur sustine pe fata un candidat sau altul, fie si pentru ca ar periclita sansele personajului preferat, dar ii poate ataca adversarul.  Astfel, incearca sa o  compromita cat poate pe Monica Macovei, trimitand un semnal important numerosilor pdl-isti care viseaza la o guvernare comuna cu oricare din partidele componente ale USL, doar-doar vor capata din nou acces la fondurile publice: cu oricine m-as putea intelege, pare a sugera Victor Ponta, doar cu Monica Macovei nu!

Mai sunt si alte semne ca a inceput deja o campanie urata in PDL. Am citit astazi un articol de presa in care Monica Macovei era desfiintata ca fundamentalista care nu ar avea nici o legatura cu baza partidului si ale carei criterii de integritate, daca ar fi fost respectate, ar fi lasat PDL fara candidati in decembrie. Autoarea ne aminteste de asemenea ca „batalia politica se da acum între generatia celor aflati la 40 de ani” .  Nu sunt sigura ca batalia este doar una dintre generatii si nu una de valori si atitudini, dar exprimarea m-a amuzat, amintindu-mi de vechea anecdota care incepea cu intrebarea „ce diferenta este intr-o gaina?”…

 

USOR CU GENERATIA PE SCARI

Dupa cum toata lumea stie, nu fac parte din generatia de 30-40 de ani, deci PDL, in cazul in care va fi condus de Elena Udrea, nu are nevoie de votul meu. Sunt in schimb mama unui fizician care se incadreaza in aceasta categorie de varsta, dar care nu are nevoie nici de Elena Udrea, nici de PDL, in primul rand pentru ca traieste foarte departe de Romania si in al doilea rand pentru ca nu stiu ce ar putea sa-i spuna vreunul din politicienii romani, care, de la primul pana la ultimul, se situeaza sub nivelul lui de pregatire, asa cum se situeaza si sub nivelul de pregatire al tuturor colegilor lui de generatie si chiar de scoala,  care au facut cariere stiintifice frumoase peste ocean.  Fie ca va place, fie ca nu va place, floarea generatiei pe care zice ca o vizeaza doamna Udrea a plecat si nu se mai intoarce.  Raman tinerii din Romania, care sunt raspanditi atat in mediul rural, cat si in mediul urban, in administratia de stat, in politie, in universitati, in afaceri si in politica. Ma indoiesc ca exista un numitor comun al tuturor acestor categorii. Ce sa aibe in comun tanarul studios de 35 de ani, sa spunem, cu absolventul unei fabrici de diplome cu creierii spalati de Antene (a propos, si acolo lucreaza tineri de 30-40 de ani)? Dar cu functionarul ANAF corupt de aceeasi varsta care percepe taxe de protectie de la firmele private? Poate cu un politician tanar ca Dan Pasat sau Alin Trasculescu? Nici cu Victor Ponta sau cu Nelu Banicioiu nu cred ca s-ar identifica! Merg mai departe si spun ca nici macar un om de afaceri care a avut curajul sa-si deschida o firma la inceputul anilor 90, cand avea putin peste 40 de ani, nu se califica astazi dupa criteriul generational, chiar daca firma ii functioneaza de 20 de ani, plateste impozite si mentine locuri de munca. La gunoi cu el si cu toti cei ca el!

Daca aplic insa criteriul generatiei, invocat de Elena Udrea si Traian Basescu, atunci  eu si toti cei trecuti de 50 de ani, ar trebui sa ne simtim mai apropiati de Vasile Blaga.  Dar eu una nu ma simt deloc atrasa nici de domnul Blaga, nici de echipa sa, pe care ii consider responsabili de esecul catastrofal al dreptei la alegerile din 9 decembrie si de performanta penibila a opozitiei in actualul parlament.  Merg mai departe si spun ca, daca aplici criteriul varstei, ajungi la rezultatul aberant ca oameni ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu ar trebui sa fie adeptii naturali ai lui Vasile Blaga.  In tot cazul inteleg ca doamna Udrea nu are nevoie de ei.

Prietenii mei si cu mine am fi mai degraba atrasi de intelectualii reformisti din PDL, dar presedintele ne-a avertizat in termeni categorici ca nu au nici o sansa daca incearca o a treia motiune la Conventia Nationala a PDL.  Rezulta deci, in mod logic, ca nu avem nimic de asteptat de la un PDL redus la disputa Elena Udrea – Vasile Blaga si ca trebuie sa ne cautam reprezentarea politica inafara PDL, poate intr-o forta noua, care sa se bazeze pe valori si principii temeinice, nu pe conceptul primitiv al grupelor de varsta.  Pana cand o asemenea forta politica isi va face aparitia si ne va convinge, credeti-ne ca avem o multime de lucruri interesante de facut – mult mai multe si mai interesante decat au semidoctii din politica.

UN NOU PARTID?

Din postarea lui Cristian Preda din 20 ianuarie intitulata Nereprezentatii, presa a desprins rapid ideea ca domnul Preda și Monica Macovei ar pregati lansarea unui nou partid.

Problema nu este noua si discutia este veche, riscand sa readuca in prim plan fantoma asa-numitului partid Alba ca Zapada, despre care am mai scris pe acest blog (Alba ca zapada nu exista).  Intai de toate insa ar trebui sa spunem ca in realitate Cristian Preda nu lanseaza un nou partid, ci pune problema nereprezentarii celor care ar putea fi considerati clasa de mijloc din Romania – adica antreprenorii privati si o parte din intelectualii angajati civic.  Dorintei de reprezentare politica a acestei categorii difuze ii poate raspunde fie un partid aflat acum in adormire, fie un nou partid ce ar urma sa fie creat.

Partide nou create insa avem deja – fie ca este vorba de Noua Republica, perfect adecvata categoriei de electorat mentionata de Cristian Preda dar incapabila sa faca totusi jonctiunea cu ea, fie ca este vorba de Forta Civica, scoasa de la naftalina pentru a-l promova pe MRU, a carei identitate reprezinta insa deocamdata un mister bine pazit pentru public.  Tot ce am putut deduce este ca MRU ar dori sa-l transforme intr-un refugiu pentru personaje ca Andrei Chiliman si Calin Popescu Tariceanu in cazul excluderii lor din PNL.  Cu aceasta infuzie de “forte proaspete”, Forta Civica ar trebui sa devina probabil o alternativa la un PNL uzat si compromis.  Doar ca domnii Chiliman si Tariceanu nu sunt interesati de experimentele domnului Ungureanu si nici de promovarea sa ca viitor candidat la presedintie, ambitiile si proiectele lor vizand, cel putin deocamdata, insusi PNL.  Pe langa momentul penibil al refuzului public exprimat de cei doi fata de invitatia lui MRU,  mentionez si penibilul situatiei in care MRU, exclus din guvernul Tariceanu de insusi premierul de atunci, il invita pe acesta sa-i fie subordonat pe linie de partid.  O fi politica o femeie de moravuri usoare, dar nu putem promite reforma clasei politicii prin  transformarea politicii in bordel!

In ceea ce o priveste pe Monica Macovei, nu am auzit-o public exprimand vreo dorinta in directia crearii unui nou partid, desi pozitia ei in cadrul unui PDL condus de Vasile Blaga devine tot mai precara.  Realist vorbind, nici una din taberele care se lupta acum pentru suprematie in PDL  nu agreaza reforma, iar membri gruparii reformiste nu au demonstrat capacitatea de a purcede la intemeierea unui nou partid, care inseamna mult mai mult decat enuntarea de idei si principii, oricat ar fi ele de valoroase.

Problema lansata in discutie de Cristian Preda ramane deocamdata fara un raspuns multumitor, pentru ca intr-adevar categoriile mentionate de el  nu sunt reprezentate, PDL nu da semne ca ar fi capabil sa se transforme intr-o alternativa de dreapta autentica si credibila, iar un partid nou are infime sanse de a lua fiinta.  Logic ar fi sa ne intrebam de ce nu reusesc Monica Macovei, Cristian Preda, Adrian Papagagi, Mihai Neamtu si altii ca ei sa se uneasca si sa valorifice o structura deja creata cum este Noua Republica? Un posibil raspuns este pentru ca nu au incredere nici in fortele lor, nici in electorat, si s-ar putea sa aibe dreptate. Dan Andronic a aratat corect ca electoratului nu-i pasa de integritate si de principii, de vreme ce a umplut parlamentul de penali si semidocti.  Asa este, dar nici nu i s-a oferit o alternativa credibila.  Dimpotriva, atunci cand Noua Republica a incercat sa se afirme, PDL a pornit o adevarata campanie de desfiintare si de sabotaj mediatic, preferandu-i un PNTCD condus de Aurelian Pavelescu si chiar un non-partid ca Forta Civica.

Cum spuneam, problema ramane “ca in tren”, adica fara solutie – doar cu speranta ca englezii au dreptate cand spun “politics abhors a vacuum”.